Din rețetele domnului farmacist Bobaru: LILIACUL (Syringa vulgaris)

Redactia
- În curând va fi vremea lui! Nu există primăvară, în care florile și mireasma de liliac să nu ne umple sufletul și viața de mângâieri. Și ce minune, să afli, că gingășia lui delicată nu ne dăruiește doar bucurie, ci și izvoare de sănătate, cuprinse deopotrivă în florile, frunzele și rădăcinile lui -

Liliacul este o plantă ușor de recunoscut, atrăgând atenția imediat prin frumusețea florilor lui și mirosul lor plăcut și suav. Tovarăș al primăverii, este un arbust ornamental ne­lipsit din grădina caselor care au curte. Frun­zele au formă de inimă, iar florile, dis­puse în ciorchine, au culoarea albă, roz sau violacee.

Recoltare și uscare

În scop terapeutic, de la liliac se folosesc: scoarța tulpinii, frunzele și florile, fiecare din­tre ele având perioade diferite de recoltare și tehnici diferite de uscare.
Scoarța liliacului se recoltează primăvara, odată cu pornirea vegetației, când ea se des­prin­de ușor de pe ramuri (de obicei, în peri­oada dinaintea înfloririi). Cu această ocazie, se toaletează și coroana liliacului, îndepăr­tându-se lăstarii la­comi, anumite ramuri strâm­be care nu se înca­drea­ză în forma de coroană dorită. Scoarța se taie longitu­dinal cu ajutorul unui cu­țit. Are aspectul unui jgheab, cu lungi­mea de 20-30 cm. Se pune apoi la uscat, la umbră, în strat subțire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite și bine ven­tilate (poduri, verande, balcoane). Se poate grăbi uscarea, folosind metoda artificială, în cuptorul ara­gazului, cu ușa întredes­chisă, sau într-un cuptor cu convecție, când se poate seta temperatura la 60-70 de grade, iar tim­pul, la 1-2 ore. După uscare, se amba­lează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păs­trează ca atare pâ­nă la momentul folosirii, când se mărunțește groscior.
Florile de liliac se recoltează când mai mult de trei sferturi din ele s-au desfăcut, desprizându-se de pe axul inflorescenței. Se pot pune la uscat câteva zile în locuință, când mireasma lor puternică purifică aerul încăperilor. Se continuă uscarea pe balcoane, în poduri, verande sau alte spații aerisite. Se pun în strat subțire, răscolindu-se zilnic. Se evită temperaturile mai mari de 30 de grade.
Frunzele de liliac se recoltează după perioada în­flo­ririi, când se pun la uscat respectând aceleași con­diții ca la scoarță, mai puțin uscarea artificială.

Compoziția chimică

Scoarța e bogată în taninuri, rezine și siringină. Frunzele au în compoziție siringină și polizaharide, iar florile, uleiuri volatile.

Preparate din liliac

Uleiul volatil

Alături de uleiul volatil de levănțică, uleiul de liliac a fost folosit în trecut pentru obținerea esențelor de parfum. Dar dacă ule­iul volatil natural de levănțică se mai găsește în magazinele cu produse naturiste, uleiul esențial de liliac a fost înlocuit, aproape în exclusivitate, cu uleiuri aromatice de sinteză (industriale).

Infuzia
(se obține din flori și frunze)

Mod de preparare:
două linguri de frunze uscate și mărunțite groscior, sau două linguri de flori, care nu mai necesită mărunțire, se opăresc cu 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu miere.

Decoctul
(se obține din scoarța de liliac)

Mod de preparare: 4 linguri de scoarță uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 mi­nute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. Se va avea în ve­dere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează când lichi­dul e încă fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Se îndulcește du­pă gust, cu miere.

Tinctura

Mod de preparare: 20 grame de frunze sau scoarță de liliac uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se fil­trează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se tre­ce ușor partea limpede într-un alt flacon, în­de­păr­tân­du-se eventualul re­zi­duu care s-a depus pe fundul vasului. Se păs­trează în flacoane de sti­clă sau plastic, pre­văzute cu dop-pipetă. Termenul de valabi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic

Mod de preparare: 50 gra­me de scoarță sau frunze de li­liac us­cate și mărunțite gros­cior (apro­­ximativ 4 linguri) se pun la mace­rat într-un litru vin roșu, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Vinul se filtrează fără stoarce­rea rezi­duului, apoi se lasă la de­cantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păs­trat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de vala­bilitate este de 1 an de zile, la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentrația al­coolică de cel puțin 11 gra­de. În cazul concentrației alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul me­dicinal se va păstra la fri­gider.
Datorită conținutului în alcool al tincturii și al vinului, nu se recomandă administrarea lor conducă­to­rilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.

Uleiul terapeutic

Mod de preparare: 10 grame flori de liliac uscate se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de abur, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează.

Tratamente interne

* Hepatoprotector în ciroză și steatoză
Efectul se datorează siringinei, care are proprietăți asemănătoare cu ale silimarinei, ce se găsește în ar­murariu, sau ale fitocom­plexului ce se găsește în anghinare.
Decoct: se administrează câte 2 cești de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere. Da­torită efectului hepatoprotector, acest ceai li se recomandă și pacienților care în schemele de tratament date de medici au prescrise multe me­dicamente de sinteză, cu­noscându-se faptul că toate medicamentele se metabolizează la nivelul celulei hepatice.

* Boala diareică
Se folosesc preparatele din scoarță de liliac, care au proprietăți astrigente, datorită conținutului în tanin.
Decoctul: se administrează câte 2 cești de ceai pe zi, îndulcit cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se adminis­trea­ză câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Insomnie
În ultima perioadă au câștigat teren în lupta cu insomnia ceaiurile care au în compoziție uleiuri volatile.
Infuzia: se adminis­trează câte 3 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust cu miere. Un ceai mai pu­ternic în combaterea in­somniei se obține dacă la prepararea infuziei adău­găm și o linguriță de flori de lavandă.

* Boli parazitare interne
Preparatele din scoarță de liliac au proprietăți ver­mifuge.
Decoct: se administrează câte o cană de ceai pe zi, îndulcit după gust cu miere.
Tinctura: se ia o linguriță pe zi, adăugată într-o cană de ceai (la alegere).
Vinul: se bea o ceașcă pe zi, după masă.
Administrarea se va face seara, înainte de culcare, timp de 3 zile. A patra zi, se ia un purgativ (30 grame sulfat de sodiu sau sare amară).

* Hemoroizi sângerânzi
Răspund la tratamente cu plante care conțin tanin, deci și la scoarța de liliac.
Decoct: se administrează câte 2 cești de ceai pe zi, îndulcite după gust cu miere.
Tratamentul se completează cu băi de șezut din liliac, plus unguente și supozitoare, pe care farmacia Faltis le prepară frecvent.

Tratamente externe

* Băi reconfortante
O relaxare necesară după o zi stresantă sau o săp­tă­mână de lucru încărcată se poate realiza dacă în apa de baie adăugăm o fiertură obținută din flori de liliac. Se obține ușor, folosind 100 g (o cană) de flori de liliac, care se adaugă într-o oală de 3 litri apă fier­binte. Se lasă la infuzat câteva minute, după care fier­tura se strecoară și se pune în apa de baie.

* Gargarisme - pentru boli ale cavității bucale, în special în halenă (gură urât mirositoare)
Se clătește gura cu o fiertură din flori de liliac, după masă și seara, la culcare.

* Fricționări - în afecțiunile reumatice
Se fac frecții locale, seara, pe locurile dure­roase, cu uleiul terapeutic preparat după metoda prezentată mai sus. O frecție revulsivă mai puternică se obține dacă atunci când preparăm uleiul terapeutic adăugăm și 2 lingurițe de rozmarin.

* Tamponări
Micile tăieturi sau zgârieturi rezultate din activită­țile gospodărești se tamponează cu tinctură de liliac.


Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.