ALERGIILE - cauze și efecte

Gilda Fildan
- Ne plângem mereu de alergii, dar rareori știm unde se ascunde dușmanul. Una din trei persoane reacționează alergic la anumite substanțe, iar tendința este de creștere. În paginile care urmează, aflați localizarea exactă a riscurilor, precum și descrierea "chinului" care începe acum, primăvara -

CAUZE

* Alergen - În principiu, orice substanță natu­rală sau chimică poate declanșa o reacție alergică. Substanțele care provoacă un asemenea fenomen se numesc alergeni. Ele determină un răspuns anormal al sistemului imunitar la substanța respectivă, care este inofensivă în sine.
* Alimente - Intoleranța la gluten și lactoză nu sunt alergii. "Adevăratele" alergii alimentare apar, de regulă, în paralel cu febra fânului (alergie încruci­șată). De reținut că alergicii tolerează totuși foarte bine anumite fructe și legume - cu condiția să fie cu­ră­țate de coajă sau fierte. Prin urmare, ei nu vor trebui să renunțe complet la ele.
* Alergie la medicamente - Le luăm ca să ne facem sănătoși, însă uneori, organismul nostru reac­ționea­ză alergic la anumite principii active din medi­camente. Fac­torii declanșatori cei mai frec­venți sunt antibioticele, anal­gezicele și anestezicele. Dacă ob­ser­vați că v-a apărut o erup­ție pe piele, întrerupeți ne­în­târziat administrarea. Medicul va trebui să vă pre­scrie un alt preparat, pe care să-l tolerați mai bine.
* Balsam - Având pielea foarte uscată, pacienții cu neurodermită suportă cu greu atingerea unei îmbrăcăminți aspre. Însă balsa­murile de rufe ce um­plu rafturile magazinelor conțin din belșug parfumuri, care nu le fac mai puțin rău. Ca să vă bucurați de haine moi și totodată inofensive, căutați acele produse care nu sunt parfumate și nici nu au vreun adaos de coloranți. E o idee bună să pro­cedați la fel și în pri­vința detergenților.
* Fără aditivi - Conservanți, coloranți, aro­ma­tizanți - gama aditivilor din alimentația noastră (fai­moasele E-uri) din produsele cosmetice sau din deter­genți este impresionant de largă. La persoanele cu o sensibilitate specială, care deja suferă de mai multe alergii, aceste substanțe pot declanșa, adesea, mani­festări similare cu simptomatologia alergică. Optați pentru variante cât mai apropiate de starea naturală.
* Gluten - Grâul comun, grâul spelta, secara, orzul și ovăzul conțin această "proteină lipicioasă". Aproximativ 0,5% din populația țărilor europene suferă de boala autoimună numită celiachie, o afec­țiune a intestinului subțire, ce are la bază intoleranța la gluten. Aceasta duce la inflamarea mucoasei in­tes­tinale și la o absorbție deficitară a nutrienților. Așadar, nu este vorba de o alergie clasică. Dacă aveți proble­me cu glutenul și doriți să-l evitați, ocoliți cerealele enumerate mai sus și reorientați-vă spre: orez sălba­tic, porumb, quinoa, hrișcă, mei, amarant.
* Graviditate - Numai predispoziția alergică se poate transmite ereditar, nu și o anumită alergie. Dar când mama și tatăl suferă de una și aceeași alergie, există un risc maxim (60-80%) ca și bebelușul să devină ulterior alergic. Alăptatul pe o perioadă mai în­delungată (minimum șase luni) și un tratament ur­mat la medicul a­ler­golog (desensibili­zare) dau posi­bili­ta­tea de a împiedica o ase­menea evoluție. Terapia de de­sensibilizare poate fi con­ti­nuată pe tot parcursul gravidității, însă fără a crește doza de ser.
* Ierburi - Cam din aprilie și până în august, ierburile de pe pajiști își des­chid florile și trimit po­lenul lor cu potențial alergen exploziv să plutească prin aer. Pentru a reduce la mini­mum contactul cu el, suferin­zii de rinită alergică sunt sfă­tuiți să-și aerisească locuința numai dimi­neața devre­me și seara târziu, de asemenea, să se spele pe cap înainte de a merge la culcare. La per­soa­nele alergice la polen apare frecvent sindromul de alergie orală (OAS). El este o ma­nifestare a reacti­vității încrucișate între alergenii inhalați și anumite proteine alimentare. De exemplu, după ce mă­nâncă fructe cu sâm­buri, cum ar fi merele, bol­navii au o senzație de mâncă­rime în cavi­tatea bucală (aler­gie încrucișată).
* Înțepături de insec­te - O alergie la veninul in­sec­telor poate provoca, pe lângă infla­marea dureroasă a zonei, și fri­soane, vomă, ca și un co­laps al sistemului cir­cu­lator. Specia­liștii reco­man­­dă desensibili­zarea. În fazele acute, puteți uti­liza antihis­taminicele și spray-urile cu adrenalină.
* Mesteacăn - Po­lenul acestui copac are un po­tențial alergen deosebit de ridicat. Pen­tru a evita con­tactul cu el - precum și cu polenul provenit de la alte plante - sau pentru a se asigura că au la ei medi­camen­tele care le pot fi de aju­tor în even­tua­litatea unei reacții subite, aler­gicii au posibilitatea să se in­formeze pe internet asu­pra cantității de polen pre­zente în aer, în diverse zone de pe continentul european.
* Nichel - Ați avut și dvs. probleme cu el? Vi s-a întâmplat ca niște cercei frumoși, abia cumpărați, să vă dea mâncărimi teribile în lobii urechilor, care au devenit deodată fierbinți și roșii, ca un rac fiert? Alergia la nichel (provocată și de rama ochelarilor, nasturii metalici sau catarama de la cordon) face parte din categoria alergiilor de contact. Circa 10% dintre femei au de-a face cu ea.
* Polen - La scară mondială, cea mai frecventă formă de alergie este cea la polen. Simptomele apar "numai" în perioada de înflorire a plantelor res­pec­tive, de exemplu a ierburilor din fânețe sau a mestea­cănului. Ea devine însă tot mai lungă: în iernile blânde, răspândirea polenului în aer începe deja din ianuarie și poate dura până în oc­tombrie. În afară de aceasta, se observă ade­sea că alergia nu are un singur factor declanșator (alergie încrucișată).
* Praf fin - Particulele foarte fine ce plutesc în aer intensifică reacțiile alergice provocate de polen, spun cercetătorii. Prin­tre principalele surse de unde provine pra­ful fin se numără emisiile centralelor ter­mice și circulația rutieră, iar aici, în primul rând, vehiculele alimentate cu motorină.
* Praf de casă - Resturile de acarieni din praful adunat în locuință pot provoca aler­gii. Vietățile minuscule, înrudite cu păianjenii, se simt foarte confortabil în climatul cald și umed din paturile noastre. Persoanelor alergi­ce la praful de casă li se recomandă să-și spele des așternuturile și să combată acarienii, folosind pentru aceasta spray-uri, preferabil une­le pe bază de plante.
* Păr de animale - Câine, pisică, șoarece - vacanța petre­cută într-o gospodărie țărănească sau achiziționarea unui animal de com­panie nu sunt acce­sibile oricui. Aproximativ 10% din to­talul popu­lației se confruntă cu simptomele tipice de alergie, îndată ce se apro­pie de un ani­mal. Și nu firele de păr din bla­nă sunt cele care creea­ză neplăceri. Substanțele pro­teice provo­ca­toare de probleme se află mai cu­rând în saliva, epiteliile și urina animalelor.
* Stres - Supra­soli­cită­rile fizice și emoționale in­­ten­sifică simptomele de a­ler­­gie. Aceasta se explică prin faptul că stresul afec­tează glandele suprarenale, care nu mai sunt capabile să producă suficient corti­zol (cortizonul generat de orga­nismul propriu). Însă hor­mo­nul este necesar or­ganis­mului, pentru blocarea reac­țiilor alergice.
* Trigger - Termenul pro­­vine din limba engleză, un­de are sensul de "meca­nism declanșator", dar și de "trăgaci" la o armă. În biolo­gie, el denumește factorul care pune în mișcare o serie de procese și reacții, iar în domeniul specific de care ne ocupăm aici, agra­vează simptomele unei alergii sau provoacă un episod acut. Printre asemenea trigge­re se regăsesc stresul, con­dițiile climatice (ex. tempe­ra­tu­ra scăzută a aerului sau transpiratul abun­dent), iri­tarea mecanică, infec­țiile, fumul de țigară sau miro­su­rile. Pacienții ar trebui să evite, pe cât posibil, contactul cu toate acestea, ca și cu alergenii propriu-ziși.

MANIFESTĂRI

* Acneea de Mallorca - Această formă parti­culară de alergie la soare, cunoscută și sub denumirea de acnee tropicală sau estivală, apare atunci când razele ultraviolete reacționează pe piele cu emulga­to­rii, grăsimile și alte substanțe conținute în cremele cu factor de protecție solară, dând naștere unei erupții cutanate, cu apariția de pustule. E preferabil să vă protejați de soare utilizând geluri sau spray-uri care nu includ în formula lor grăsimi și emulgatori.
* Alergie de contact - Acest tip de alergie prezintă o trăsătură specifică: ea se manifestă exclusiv pe porțiunea de piele care a venit în contact cu fac­torul iritant. În majoritatea cazurilor, de vină sunt fie metalele, de exemplu nichelul (din bijuteriile ieftine), fie unele ingrediente problematice din produsele cosmetice sau unele componente din structura mate­rialelor textile. Dacă aveți o bănuială, apelați la un medic pentru identificarea alergenului, astfel încât să vă puteți asigura de evitarea lui în viitor.
* Alergie încrucișată - Uneori, sistemul imu­nitar confundă alergenii similari. De pildă, fiind sen­si­bilizat la polenul de mesteacăn, reacționează în ace­lași mod și la cel de arțar. Însă reacțiile încrucișate nu apar numai între diversele tipuri de polen, ci foarte frec­vent și în combinație cu consumul anumitor ali­mente, cum ar fi alunele, țelina, fructele cu sâmburi sau roșiile.
* Astm - La această inflamație cronică a căilor respiratorii, crizele pot fi declanșate de factori iritanți nespecifici (astmul endogen) sau alergici (astmul extrinsec). Deseori se întâlnește și o formă mixtă. În cazul astmului alergic, se observă frecvent asocierea cu alte afecțiuni alergice preexistente sau apărute concomitent, de exemplu, neurodermita sau febra fânului.
* Atestat de alergie - Într-un caz extrem, o reacție alergică la înțepături de insecte sau o alergie la medicamente pot amenința chiar și viața bolnavu­lui. Persoanele susceptibile să aibă astfel de reacții severe ar trebui să poarte în permanență asupra lor un document din care să reiasă afecțiunea de care suferă, pentru ca într-o situație de urgență, să li se poată acor­da ajutorul corespunzător, în cel mai scurt timp.
* Edemul Quincke - Afecțiunile cutanate de natură alergică, manifestate prin mici umflături cu mâncărimi și senzație de înțepături fine, sunt cuprinse sub denumirea generică de urticarie. Când reacția alergică se produce în țesutul adipos subcutanat, ea dă naștere unor umflături mai mari, îndeosebi în zona feței. Aceste edeme Quincke (angioedeme) nu pro­voa­că mâncărimi, însă pot duce la dificultăți de respi­rație, atunci când sunt localizate la limbă sau la fa­ringe.
* Intoleranță - Deosebirea dintre alergie și into­leranță constă în participarea sistemului imunitar. Se poate vorbi efectiv de o alergie numai în momentul când o anumită substanță determină o reacție anor­mală din partea mecanismelor de autoapărare ale or­ganismului. Mai ales în legătură cu alimentele avem de-a face mult mai frecvent cu intoleranțe decât cu alergii. Cel mai bun exemplu: glutenul.
* Mâncărime - Este principalul simptom al unei alergii. În momentul când reacționează excesiv, organismul secretă în cantitate mare histamină, un mediator cu puternică acțiune vasodilatatoare, care provoacă senzația de mâncărime. Medicamentele antihistaminice îi inhibă receptorii, astfel încât efectul se atenuează, ori nu mai apare. Deoarece tegumentele alergicilor au o tendință de uscăciune, ei sunt obligați să se ocupe și de îngrijirea pielii, care trebuie să fie una consistentă.
* Neurodermită - Și alergiile se află la originea acestei boli cronice de piele, al cărei curs sinuos alternează perioadele de ameliorare cu recidivele. Există însă și alți factori care dețin un rol important: predispoziția genetică, iritarea mecanică, precum și dezechilibrele din planul psihic. Pacienții cu neuro­der­mită (medicii preferă s-o numească dermatită ato­pică) au pielea extrem de uscată, cu mâncărimi foarte mari și eczeme care apar și dispar. De aceea, îngri­jirea pielii prezintă pentru ei o însemnătate deo­sebită.
* Oboseală - Antihistaminicele atenuează reac­ția alergică. Însă unele produse îi creează pacientului o stare de toropeală. Datorită unei compoziții chimice diferite, substanțele active de ultimă generație (ex. Ce­tirizin) nu mai produc acest efect secundar.
* Psihic - Alergia reprezintă o povară sufle­tească enormă pentru bolnavi și membrii lor de fami­lie. În același timp, unele conflicte nerezolvate ar putea fi luate în considerare drept cauze psihoso­ma­tice, de pildă în neurodermită. Aplicarea unei terapii auxiliare poate modifica atitudinea pacientului față de boala sa, estompând astfel simptomele aler­giei. Suferinzii ar trebui să încerce, pe cât posibil, o evitare totală a factorului stres, ori măcar o reducere a lui.
* Reacție citotoxică - La această formă rară de alergie, anticorpii formați rapid de organism nu atacă, în mod aberant, numai substanța identificată drept agresor, ci distrug, pe lângă antigen, și celule proprii (ex. trombocite sau eritrocite din sânge), îm­preună cu țesutul învecinat. Aceasta survine în urma administrării unor medicamente ori după o transfuzie la care s-a folosit o grupă de sânge nepotrivită.
* Reacție - Aproape jumătate dintre noi suntem "sensibilizați" la anumite substanțe. Aceasta înseam­nă că persoana în cauză poartă în sine anticorpi, care declanșează un răspuns imun extrem la contactul cu alergenul respectiv. La reacția de tip I (prezentă în 90% din cazuri), simptomele se manifestă aproape in­stantaneu (ex. rinita alergică). Reacția întârziată cu 6 până la 72 de ore (tipul IV) este caracteristică pentru alergia de contact.
* Sistemul imunitar - Orga­nis­mul formează imunoglobuline (IgE), pentru a neutraliza alergenii. Alergicii produc însă prea mulți anticorpi, ceea ce duce la o secreție masivă de hista­mină și serotonină și, în final, la apari­ția unor inflamații în țesuturi. Conse­cințe: mâncărimi, eczeme, edeme.
* Trecere pe alt palier - Când o alergie se agravează, de pildă când la febra fânului se adaugă și un astm alergic, înseamnă că afecțiunea s-a extins pe un alt "palier" în organism (în exem­plul menționat de noi, a cobo­rât de la nas la bronhii). De aceea, suferinzii ar trebui să-și ia în serios boala și să acțio­neze în consecință: să evite con­secvent contactul cu de­clan­șatorul în cauză, ori să în­ceapă o procedură de de­sensi­bilizare la medicul aler­golog.
* Vindecare spontană - Se întâmplă efectiv ca alergiile să dispară uneori de la sine. Cel mai frec­vent, acest fapt se petrece în copilărie, înainte de in­trarea în pubertate. Dar și la adulți este posibil ca, dintr-odată, factorii declanșatori cunoscuți să nu mai provoace reacții puternice. Specialiștii se străduiesc și în ziua de azi să clarifice cauzele.*

TRATAMENTE

* Cortizon - Faima cu conotații negative a acestui antiinflamator de o eficiență excepțională se explică prin faptul că, într-o vreme, el a fost prescris de medici cu prea multă larghețe. În prezent se știe că, în condițiile în care este administrat cu o țintă precisă și pe o perioadă de timp limitată, nu există riscul ca temutele lui efecte secundare să se mani­feste. Ca medicament întrebuințat în situații drama­tice, care impun intervenții de urgență, cum este șocul anafilactic, cortizonul poa­te salva viața bolnavului.
* Desensibilizare - A­ceas­tă terapie specifică, adre­sată sistemului imuni­tar, urmă­rește acomodarea lui treptată cu substanța care provoacă reacția aler­gică. Pe parcursul a trei ani, me­dicul injectează pa­cientului o dată pe lună un extract din alergenul res­pectiv, cres­când mereu do­za. Cu tim­pul, răspun­sul imun al orga­nismului de­vine din ce în ce mai slab. Tratamen­tul are rolul de a împiedica boala alergică să înregistreze o trecere pe alt palier.
* Evitare - În prin­cipiu, alergicii au la îndemână o șansă de­loc neglijabilă de a se feri de neplăceri: ei trebuie "doar" să evite contactul cu alergenul in­criminat. În cazul unei alergii la animale, acest lucru se poate aranja foarte sim­plu. În schimb, e dificil să scapi de polenul care zboară prin aer. Si­tuația se complică și mai tare, atunci când este vorba de o alergie încru­cișată, unde se suprapun mai mulți factori declanșatori. Cu toate aces­tea, pentru a-și putea ușura suferința, bolnavii ar trebui să cunoască sub­stanțele care le creează probleme (ele se depis­tea­ză printr-un test efectuat de medicul alergolog).
* Hemogramă - În scopul formu­lării unui diagnostic mai exact, medicul poate cere analize de laborator, care să-i confirme hipersensibilitatea siste­mu­lui imunitar. Dacă ele pun în evidență un nivel cres­cut al imunoglo­bulinei E (IgE), aceasta in­dică fără niciun dubiu existența reactivi­tății alergice.
* Inhalator - Aparatul este util în tratarea astmului alergic, fiindcă pulve­rizează substanța activă atât de fin, încât ea poate pătrunde foarte profund în bronhii, ajutându-le să se dilate din nou.
* Îngrijirea pielii - Semnele ca­rac­­­teristice ale unei alergii cutanate: pie­­lea se înroșește, se usucă, se formează fisuri și apare sen­zația de mâncă­ri­me. Cu ajuto­rul unor creme și loțiuni spe­ciale, puteți sus­ține funcția na­turală de ba­rie­ră protec­toare a pielii, pentru a nu per­mite pă­trun­derea în continua­re în corp a unor aler­geni sau mi­croor­ganisme.
* Prevenire - Ar trebui să începeți desensibilizarea cu mult înainte ca febra fâ­nului să-și inaugureze sezo­nul. Ast­fel, luând măsuri din timp, vă asigurați că sistemul imu­nitar va da dovadă de mai multă toleran­ță, în clipa când polenul va porni să dan­seze prin aer. Altminteri nu vă rămâne decât soluția de a încerca să vă amelio­rați simptomele - cu medica­mente de sin­teză, ori cu remedii homeopate.
* Recuperare - În anumite situații, de pildă atunci când ați epuizat toate posibilitățile oferite de terapiile ambulatorii, puteți conveni cu medicul dvs. o variantă de recuperare medicală. Marea sau muntele constituie climatul ideal pentru ameliorarea simpto­matologiei alergice.
* Spray nazal - Senzația neplăcută de nas înfundat vă îndeamnă deseori să apelați la un spray. Cel mai bine va fi să alegeți unul fără efect de sedare (ca să evitați starea de oboseală). Lipsite de efecte se­cundare sunt și preparatele pe bază de plante, cele care conțin sare sau extracte de gutui și lămâie.