Neoficial, atât Germania cât și Franța ar fi dispuse să tragă România în Schengen, problema e, însă, cuplarea noastră cu Bulgaria, care e mult în spate la capitolul justiție. În vreme ce la București politicieni și afaceriști de top sunt luați pe sus într-o demonstrație de forță nemaivăzută în Europa, vecinii de la sud de Dunăre mai mult se fac că lucrează... Iar decuplarea României de Bulgaria ar însemna nu doar investiții mai mari din partea țării noastre și a Uniunii Europene în securizarea unor frontiere care vor dispărea, dacă și când va intra și Bulgaria în Schengen, ci și expunerea încă unui actor european la tentațiile putinismului, care face ravagii din Caucaz până la Roma.
Practic, în acest moment, nu există migrenă europeană pe care Rusia să nu o poată rezolva. E nemulțumită Serbia de stadiul accesului său în UE? Vine Putin la Belgrad și promite investiții, trage gaz prin nu-știu-ce conductă și împrumută, la cerere, niște miliarde de euro, prietenește, nu în dușmănie, așa cum face Fondul Monetar Internațional. Are Bulgaria temeri legate de securitatea energetică? Trimite Putin niște oameni la Sofia și calmează situația. Vrea Viktor Orban să iasă puțin din "turma" UE sau să mascheze o criză internă apărută la Budapesta? Îl invită pe prietenul Vladimir Putin la o șuetă pe malul Dunării. Din nou apar din joben miliarde de euro, din nou, tot ce pare complicat în UE devine al naibii de simplu pentru Rusia. Ucraina e sub ocupație, Turcia face, culmea, jocurile Rusiei la Marea Neagră, Bulgaria și Serbia sunt victime sigure ale noului imperialism rus, iar Ungaria și Grecia sunt pumnale înfipte de ruși în inima Europei. În vreme ce România e sufocată de influența nefastă a Moscovei, Vladimir Putin e primit cu cele mai mari onoruri la Roma, de premierul socialist al Italiei. Această defilare relaxată a lui Vladimir Putin prin mari capitale europene e mai gravă chiar decât defilarea trupelor sale prin Ucraina, într-un război asimetric, pentru care doar americanii par să fie pregătiți în acest moment. Mii de mașinării de război dintre cele mai sofisticate și sute de militari din SUA au fost trimiși în Țările Baltice, în ultimele zile, iar discursul american față de ce se întâmplă în Ucraina e, în fine, unul categoric, pe măsura unei agresiuni simbolice fără precedent.
Războiul lui Vladimir Putin e periculos, nu pentru că vizează niște teritorii anume, ci pentru că, asemenea demenților din Statul Islamic, atacă, de fapt, neliniștile și nesiguranțele Occidentului. Și o face cu eficiență și cu sistem, două concepte pe care veșnica dilematică occidentală pare să le fi descoperit abia acum. În vreme ce marile cancelarii europene bâjbâie și așteaptă ca SUA să rezolve totul, Lituania reintroduce serviciul militar obligatoriu, iar Polonia, un alt stat lucid și puternic din regiune, atrage atenția asupra înființării, pe teritoriul său, a unui mare trust de presă finanțat din Rusia. Războiul lui Putin e mai perfid decât ne-am imaginat. Mare amatoare de diversitate, Europa a ajuns în momentul opțiunilor radicale. Iar dacă nu se va trezi la timp, Putin și cei ca el nu vor fi nevoiți să miște nici măcar un soldat în front. Pentru că riscul - sau miza? - e ca UE să se prăbușească sub propria-i greutate.