Locuitorii din Sebeș-Alba nu vor să moară otrăviți - "Sebeșeni, ieșiți afară, poluarea ne omoară!"

Catalin Manole
- Protestele ecologice iau amploare în România, mai ales când e vorba de apărarea vieții. Este și cazul combinatului austriac Kronospan, din orașul Sebeș, județul Alba -

"Vă îmbogățiți ca hoții, noi pierim încet cu toții!", scrie pe una dintre pancar­dele protestatarilor de la Sebeș. Mii de ce­tă­țeni au ieșit pe străzile Sebeșului, protestând îm­potriva celor ce prelucrează pădurile măcelărite din zo­nă. Fa­brica Kronospan, care vrea să-și dubleze ca­pacitatea de producție de formaldehidă, o substanță cu o to­xicitate mor­tală. Drept urmare, cetățenii stră­­vechiului oraș transilvan au ieșit în stradă. Oamenii nu mai vor să respire cancer. Purtă­toa­rea lor de cuvânt este o femeie: Ana Hațegan.

Cancerul din coșul fabricii

- Nu ați fost niciodată activist de mediu, nu ați fost niciodată implicată în politică, nu aveți profilul unui protestatar de meserie. Sunteți un simplu cetățean al orașului Sebeș. Cu toate astea, ați devenit unul dintre liderii celor peste 2000 de oameni care ies în stradă să protesteze, în fiecare duminică, împotriva poluării cumplite a orașului și a zonei. Ce vă mână într-o lup­tă așa de grea?

- Informația dvs. este depășită. Nu sun­tem doar 2000 de oameni, ci peste 6000 care au semnat petiția împotriva poluării. Eu sunt doar unul dintre ei. Im­plicarea mea a început în urma unui articol din presa locală, intitulat "Câinii democrației latră, ca­ravana cancerigenă trece", scris de Bog­dan Presecan. Am aflat că fabrica Kro­nospan din oraș, al cărei profil este pre­lu­crarea lemnului, are o instalație de formal­de­hidă de 30 de mii de tone, dar voia să mai deschidă una, de 60 de mii de tone. Nu înțelegeam exact ce înseamnă aceste valori și nu mă pricep la chimie, dar mi s-a părut revoltător, pentru că noi toți sebe­șenii știm deja pe pielea noastră că ins­talația existentă poluează foarte tare orașul. Când am început să cercetez în­deaproape ce înseamnă aceste instalații, m-am îngrozit, pur și simplu. M-am spe­riat. Nu doar că trăim deja o ca­tas­trofă la Sebeș, dar perspectiva e să ne adân­cim și mai mult în ea, efectiv, să ajun­gem să respirăm cancer, fără ca nimeni să ne informeze sau să ne avertizeze. A fost un sentiment de revoltă și de ne­pu­tință. Din fericire, cu strigătul meu de nemulțumire s-au solidarizat câ­teva mii de oameni.

- Ce ați descoperit prin inves­tiga­țiile făcute?

- La fabrica din Sebeș se produc peste un milion de metri cubi de PAL, sau cum îi mai spun românii PFL, adică lemnul acela tocat și lipit, ce devine plăci lemnoase. Problema este acel lipici care face parte din fabricație, un fel de rășină, la producerea căreia este folosită formaldehida, și care este un produs toxic, chiar și după ce ajunge în casele oamenilor, sub formă de mobilă. Când se pro­duce acest lipici, pe coșurile fa­bri­cii iese o substanță numită PM10, recunoscută de Orga­ni­zația Mondială a Sănătății ca substanță cancerigenă. Este o pulbere în suspensie, o inhalezi și nu ai cum să o mai scoți din plămâni, iar efectele sunt devastatoare, de la cancer pulmonar la can­cer al sinusurilor, leu­ce­mie, astm, probleme cardiace, avort spon­tan, și lista ar putea continua. Cei mai afectați sunt copiii, apoi per­soanele în vârstă și cei care au deja pro­bleme de sănătate. Ceea ce dorește fa­brica Krono­span să facă este să dubleze capa­ci­tatea de producție a acestei substanțe cri­mi­nale, într-o platformă industrială, afla­tă la 150 de metri de cartierul Kogăl­ni­ceanu din Sebeș! Și autoritățile nu doar că nu ne-au avertizat, dar au dat apro­bare pentru cons­truc­ție. Pentru asta am ieșit în stra­dă, pentru dreptul nos­tru de a trăi într-un mediu curat sau, mai bine zis, în condițiile ac­tua­le... pentru dreptul de a trăi, pur și simplu.

- Există date concrete legate de po­lua­re?

- Date concrete? Priviți norul de gaze care iese din furnale și care plu­tește pe dea­supra noastră a­cum, când vorbim. Când spăl hai­­nele și le pun la uscat pe bal­con, trebuie să le spăl din nou, după câteva ore, pentru că imediat capătă un miros de chi­micale și de fum. Dacă mergi să te plimbi în parc, simți că aerul are un mi­ros ciudat, e apăsător și respiri greu. Sunt zile în care nici nu știm dacă să ne bucurăm că bate vântul spre sate și aerul e mai bun, sau să ne pară rău de așe­ză­rile asupra cărora se abate ne­norocirea, cum sunt Vințul, Al­ba sau Pe­treștii. Avem un panou montat în centru, care măsoară și ne arată calitatea aerului. Oa­menii trec neputincioși pe lângă el, deși afișează constant că trăim într-un aer otrăvit, la nivelul 5, din maximum 6. De altfel, județul Alba este campion națio­nal la diag­nos­ticările de cancer.

Dreptul de a respira

- Protestele sebeșenilor durează deja de trei luni. Ieșirea în stradă a schim­bat ceva?

- Solidaritatea și mobilizarea oame­nilor a fost extraordinară. De trei luni, în fiecare duminică, indi­fe­rent de vreme, s-a ieșit în stradă și s-a protestat îm­po­triva poluării și pentru dreptul la aer curat. Asta e... am ajuns să ne cerem dreptul de a respira... Prima noas­tră so­licitare a fost oprirea actualei stații de formal­dehidă și realizarea unui studiu de impact asupra sănătății populației. Este incredibil, dar ade­vărat: fabrica s-a deschis de zece ani, dar un studiu care să arate cât va fi de afectată populația abia acum încearcă primarul să facă. Apoi, am cerut ca noua fabrică să se construiască în altă parte, cât mai de­par­te de locuințele oamenilor, să fie anulată actuala autori­zație de construcție. Pentru că există și un risc foar­te mare, în caz de accident. În 2008, au fost două inci­dente amendate de Garda de Mediu, dintre care unul a însemnat scurgerea a "doar" 800 de kg de for­mal­dehidă, în urma căreia valorile poluării în în­treaga zonă s-au dublat! Vă dați sea­ma ce risc ar exista la produ­cerea a 60.000 de tone! Și nu în ultimul rând, am cerut să se cer­ce­teze și să fie trași la răspundere cei care au permis ca Sebeșul să tră­iască în otravă, pe baza unor studii dubioase, acordate de SRL-uri fără nicio atribuție. Din fericire, la pre­siunea străzii, s-a stopat punerea în funcțiune a noii fabrici. Nu ne vom opri însă din proteste până nu vom obține ceea ce dorim, și sperăm să se solidarizeze cu noi cât mai mulți oameni. Banii nu se fac cu prețul sănătății altora.

- Fabrica din Sebeș are o faimă proastă nu doar ca poluator al orașului, ci și pentru modul în care măcelărește pădurile din zonă, până în Retezat. Cum s-a reac­ționat la protestele oamenilor?

- S-a reacționat după o rețetă binecunoscută în județ, mai ales la Roșia Montană (aflată tot în județul Alba). Au simulat dia­lo­gul cu noi, după care angajații Kro­nos­pan au ieșit în stradă, bătând toba cu cele 500 de locuri de muncă ale fabricii. Dar Sebe­șul are 24 de mii de locuitori. Nu poți cumpăra sănătate cu bani, și lu­crul ăsta ar trebui să-l știe în pri­mul rând ei, cei ce lu­crează în acel me­diu toxic. O fată de douăzeci și ceva de ani a murit de cancer pulmonar, deși nu fu­ma­se nicio­dată. Ce argumente econo­mi­ce pot aduce oamenii de afaceri ai fa­bricii, în fața unui părinte nefericit? Mai nou, tot după un sistem cunoscut, cei câți­va lideri ai protesta­ta­rilor împotriva po­luă­rii grave au fost dați în judecată, ca să fie intimi­dați. Mie, de exemplu, mi s-au ce­­rut da­u­ne de 2,5 mi­liar­de lei vechi, că le-am stricat ima­gi­nea. Eu sunt un om obișnuit, cu un sa­lariu obișnuit, așa că nu au ce bani să îmi ia. Toți cei care ieșim în stradă știm că ceva mai de preț decât sănătatea noas­tră și a familiilor noastre, nu avem. Și pentru asta ne vom lupta pâ­nă la capăt.