Din rețetele domnului farmacist Bobaru: Florile primăverii

Redactia
Brebeneii, ghioceii și toporașii

- Una din marile bucurii ale primăverii este mersul în pădure, la adunat de flori. Imediat ce soarele lui Martie începe să dezmierde pământul, de sub straturile de frunze uscate ies la iveală - atât de fragezi și de plăpânzi - ghioceii, brebeneii și toporașii, înviorând pădurea cu petalele lor colorate în alb, galben și violet. Bune de mirosit și de așezat la vedere, într-o glastră, primele flori ale primăverii sunt tot atât de bune la sănătate, în ciuda fragilității lor. Iar dacă vă e milă să le scurtați viața abia începută, mulțumiți-le în gând pentru folosul pe care îl aduc -

Brebeneii (Corydalis cava)

Descriere

Brebeneii sunt relativ ușor de identificat, având în vedere că sunt cam singurele plante înflorite la înce­put de primăvară, alături de ghiocei. Au flori de dife­rite culori, albe, galbene, roz, violete, cu petale "su­date" în formă de cupă, ca la gura-leului, și două frun­ze pețiolate lung. În pământ au un bulb sferic, cu su­prafața rugoasă sau plină de zbârcituri. Se pot con­funda cu bulbii de crocus sau șofran. Au culoarea galben-brun până la brun roșcat, la exterior, și alb-cenușii sau gălbui în secțiune, cu gust amar, fără miros.

Recoltare și uscare

De la Brebenel se folosesc bulbii (Bulbus cory­dalidis), care se recoltea­ză după înflorire, când tulpina, florile și frunzele s-au ofilit, iar bulbul s-a format și s-a maturizat. După recoltare și îndepăr­tarea tunicii exterioare, bulbii se taie în rondele, precum ceapa, și se pun la uscat în strat subțire în locuri bine aerisite, răsfirându-se zilnic, pentru a preveni mucegăirea. Se poate face și o uscare arti­ficială mai rapidă, într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu ușa întredeschisă, sau într-un cuptor elec­tric cu convecție. (Se usucă la 60-70°C.)

Compoziția chimică

Bulbii de brebenei conțin alcaloizi, dintre care bulbocalpina și coridalina sunt cei mai importanți ca efecte terapeutice. Au însă și un potențial toxic, de care trebuie să se țină seama.

Preparate din brebenei

Tinctura
Având în vedere că tratamentul prevede un dozaj precis, pentru bolile prezentate mai jos cea mai indi­ca­tă formă farmaceutică care se poate obține din bre­benei este tinctura.
Mod de preparare: 10 grame de bulbi de brebenei uscați și mărunțiți groscior (cântărite, nu măsurate cu lingurița sau lingura) se pun la macerat în 100 ml al­cool alimentar sau alt produs distilat obținut în gos­po­dărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, apoi se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, înde­păr­tându-se eventualul reziduu depus pe fundul vasu­lui. Se com­ple­tează cu alcool până la cantitatea de 100 ml. Se păs­trează în flacoane de sticlă sau plastic prevăzu­te cu dop-pipetă. Terme­nul de valabilitate este de doi ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe pe­rioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

Tratamente interne

* Afecțiuni neurologice și ale sistemului nervos central - Boala Parkinson, agitația psihomotorie, delirium tremens
Se folosește tinctura, câte 20 de picături, de două ori pe zi, puse în ceai de saschiu sau ginkgo biloba.
Atenționare! Respectând dojazul și tehnica de pre­parare a tincturii, ea poate da rezultate salutare pentru persoanele cu afecțiunile menționate mai sus. Se recomandă ca tratamentul să se facă sub supravegherea unui medic fitoterapeut, membru al Asociației române a medicilor fitoterapeuți, auto­tra­tamentul cu preparate obținute din brebenei fiind, altfel, destul de riscant.

Tratament fitosanitar pentru combaterea insectelor

Pentru a obține recolte cât de cât mulțumitoare tre­buie să încercăm să combatem ciupercile și in­sectele din culturi cu alte mijloace decât cele chi­mice, de sinteză.
Un remediu natural eficient contra insectelor este extractul obținut din bulbi de brebenel (datorită coridalinei, care are efect paralizant asupra larvelor și viermilor).
Rețetă: se iau 100 grame bulbi tăiați și uscați, se pun la macerat în 200 ml apă fiartă, lăsându-se două zile. Se stoarce preparatul și se filtrează, iar extractul rezultat se amestecă cu 10 litri de apă. Se stropesc po­mii cu ajutorul unui vermorel, în perioadele optime, recomandate de specialiștii în pomicultură.


Ghioceii (Galanthus nivalis)

O observație

În urmă cu 50-60 de ani, copil fiind, plecam la cules de ghiocei abia în primele zile ale lui martie, pentru că atunci se iveau covoare albe de flori în pădure. În ultimii 10-15 ani, observ că ghioceii înfloresc în plină iarnă, chiar în a doua ju­mă­­tate a lunii ianuarie, o ano­ma­lie datorată modificărilor clima­te­rice la scară planetară. Plan­tele nu ne înșeală.

Descriere

Capișoanele albe ale flo­rilor, așa de asemănătoare cu clo­poțeii îngerilor din poveștile pen­tru copii, sunt imposibil de confundat. La fel și mireasma lor proaspătă, răcoroasă, amintind de zăpezile care s-au dus.

Compoziția chimică și posibile utili­zări terapeutice

Principiile active din bulbii de ghiocei sunt ga­lantamina, tazetina și licroina. Interes pentru me­dicină prezintă galantamina, un alcaloid utilizat ca tratament în bolile neurologice: hemiplegii (paralizie a unei jumătăți a corpului, stân­ga sau dreapta), he­mipareze (reducere semnificativă a mișcărilor volun­tare ale corpului), sechele de polio­mielită și boli trombo­embolice. În ultima perioadă, în marile clinici din lume se testează efectul galanta­minei în boala Alzheimer. În România sunt peste 275.000 de per­soane cu această formă de demență senilă. Dacă se va dovedi efica­citatea galantaminei, ar fi încă o do­vadă că plantele au un cuvânt greu de spus chiar și în cele mai grave dintre boli. Multe medicamente pre­parate prin sinteză s-au izolat inițial din plante și apoi s-au sintetizat pe cale chimică: papaverina din mac, efedrina din cârcel (E­phe­dra distachya), atropina din mătrăgună, scopo­lamina din măselariță, digitalina din degețel, vincamina din saschiu și exemplele ar putea continua.


Toporașii (Violetele) (Viola odorata)

Generalități

Moda lor supremă a fost în perioada interbelică, când doamnele elegante le purtau prinse în buchețele, la reverul taioarelor, iar parfumul de violete era darul suprem pe care și-l putea dori o femeie. Tot mai rare, chiar și în coșărcile florăreselor, pline ochi de flori de import, suavele violete parfumează mai mult amin­tirile unor vremuri trecute. Noroc cu farmacia naturii, care o prețuiește în continuare, pentru virtuțile ei tămădui­toare.

Descriere

Toporașii se recunosc dintr-o mie prin aroma lor minunată și prin flo­rile lor violete, ușor brumate și "uni­ce la părinți" (pe fiecare tulpină creș­te o singură floare).

Compoziția chimică

Florile conțin un ulei volatil ce degajă un par­fum puternic, dar delicat, mucilagii și un antocian, ce dă culorea albastru-violet specifică toporașilor. Frunzele conțin rutozid și sa­po­nozide, iar rădăcinile, sapo­no­zide și un alcaloid numit odo­ran­tină, răspunzător de ac­țiunea emetică.

Recoltare și uscare

În scopuri terapeutice se fo­losesc florile, frunzele și ră­dă­cina. Florile se adună în timpul înfloririi, frunzele în martie-aprilie, iar rădăcinile se recol­tează primăvara devreme sau toamna.
Uscarea se face cel mai bine pe cale naturală. Ră­dă­cinile se pot usca și artificial, în cuptorul araga­zu­lui, cu ușa întredeschisă. Natural, uscarea se face la um­bră, în strat subțire, pe coli de hârtie sau rogo­jini, în spații aerisite, în poduri acoperite de preferință cu tablă, în șoproane, verande, iar la bloc, pe balcon. Du­pă uscare, se ambalează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Se păstrează până la momentul pro­cesării, ca plantă întreagă, mărun­țindu-se doar înainte de fo­lo­sire.

Preparate din toporași

Maceratul
Se folosesc florile uscate. Are proprietăți expecto­rante, recomandate în afecțiunile aparatului respirator.
Mod de preparare: 2 lingurițe de flori uscate se lasă la macerat timp de 3 ore, în 150 ml apă, la tempe­ratura camerei, după care se filtrează. Se îndulcește după gust.

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri frunze uscate și mă­run­țite groscior se infuzează cu 250 ml de apă fiartă, se lasă în vas 30 de minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust, cu miere.

Decoctul
Mod de preparare:
2 linguri de rădăcină uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 250 ml apă, într-un vas din inox sau emai­lat. La final se completează apa evaporată. Se filtrea­ză fierbinte prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puțină apă. Se îndulcește după gust, cu miere, ca și infuzia. Decoctul de toporași se folosește extern, în tratamentul diferitelor boli ale pielii.

Tinctura
Mod de preparare:
20 grame de frunze sau rădă­cină de toporași se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodă­rie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la de­cantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o de­plină limpezire. Se trece ușor partea lim­pede într-un alt flacon, îndepărtându-se even­tualul reziduu care s-a depus pe fun­dul vasu­lui. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plas­tic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabi­litate este de doi ani de la data prepară­rii. Dacă se observă de­puneri pe perioada păs­­trării, se agită fla­conul înainte de utilizare.

Vinul medicinal
Mod de preparare:
20 grame de flori us­cate de toporași se lasă la macerat într-un litru vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se fil­trează și se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Rezultă un vin roz-violet, cu un mi­ros și gust deosebit de plăcute. Termenul de valabilitate este de un an de zile, dacă vinul folosit la preparare are con­centrația alcoolică de cel puțin 11 grade.

Sirop de toporași
Se obține din flori, astfel: 20 grame (4 linguri) de flori uscate se fierb câteva minute în 500 ml apă. După răcire se filtrează, iar filtratul se amestecă cu 500 g zahăr, ținându-se la foc mic, pe aragaz, până la com­ple­ta dizolvare a zahărului. Se dă în clocot câteva mi­nute și se filtrează când este cald. Se obține un sirop de culoare violetă, cu gust plăcut. A fost fo­lo­sit în tre­cut drept corector de culoare în indus­tria ali­men­tară și medicamentoasă, mai ales la siro­pu­rile pentru copii. În gospodărie, se poate fo­lo­si pen­tru însiroparea blaturilor de torturi sau pră­jituri. As­tăzi, corectorii de cu­loa­re (co­lo­ranții alimentari) sunt sub­stan­țe de sinteză, făcând parte din grupa E-100.

Tratamente

* Boli ale aparatului respirator (laringite, traheite, bronșite, bronho-pneumonii, astm bronșic)
Se folosește ca expectorant, ac­țiu­nea datorându-se saponozidelor din ră­dă­cină.
Maceratul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.

* Bolile aparatului vascular (bolile capilarelor - fragilitate capilară, vase sparte la nivelul membrelor inferioare)
Infuzia: se beau 3 căni de ceai pe zi, îndulcit după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de pi­că­turi, de 3 ori pe zi, adăugate în­tr-o cană de ceai de saschiu.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 3 ori pe zi, după masă.

* Emetic și purgativ (când voma și purgația trebuie provocate, în cazul unei intoxicații de cauze diverse: alimentare, medicamentoase sau de altă natură)
Se folosește un decoct de rădăcină de toporași, preparat după metoda descrisă mai sus, folosind însă o cantitate dublă de rădăcină, adică 4 linguri, la aceeași cantitate de apă (o cană). Se bea ceaiul călduț, neîn­dulcit.

* Etilismul cronic
Alcoolismul cronic se poate considera o into­xi­cație, iar odorantina din rădăcina de toporași poate fi o soluție în combaterea alcoolismului. Se folosește un decoct foarte concentrat, obținut astfel: 4 linguri de rădăcină uscată de toporași, măcinată groscior, se fierb în 200 ml de apă, până când scade la jumătate. Se filtrează și se bea. Se consumă apoi o cantitate mo­derată dintr-o băutură slab alcoolică, un pahar de vin sau o sticlă de bere. Se repetă procedeul din 3 în 3 zile. Apare un disconfort care se manifestă prin grea­ță, înroșirea feței, dureri de cap, creându-se în timp o repulsie față de băutură. Reușita apare numai dacă alcoolicul cooperează și acceptă acest tratament.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.