Gripa de primăvară

Ilie Tudor
- Un paradox: în prima lună de primăvară, când întreaga natură renaște, organismul nostru e "la pământ", fiind mai expus ca niciodată epidemiilor întârziate. Din fericire, există soluții eficiente și "blânde" pentru a putea scăpa cu bine de ultimele "tentacule" ale iernii -

Despre gripa de primăvară se spune că este cel mai greu de tratat, pentru că vine înso­țită de tot felul de complicații, pe fondul unor "restanțe" la imunitate acumulate în timpul ier­nii. Complicația vine și din faptul că nu există trata­mente-minune, care să dea rezultate egale la toți bol­navii infectați cu virusul gripal. Atât remediile natu­rale, cât și medicamentele (chiar cele cu spectru larg de acțiune), nu "prind" la toți pacienții, ci de obi­cei la un procentaj de sub 50%. Fiecare din­tre noi are niște scheme de tratament proprii la care răspunde, iar secretul este să avem răbdarea și tenacitatea necesa­re pentru a le descoperi. De aceea, atunci când urmărim să preve­nim și, mai ales, să tratăm gripa, este foarte im­portant să încercăm mai mul­te remedii. Cele pe care le prezen­tăm sunt cele mai active leacuri ale mo­mentului. Încercați-le, pentru a le găsi pe cele care vi se potrivesc:

Ceaiurile fierbinți - primul ajutor

Sună a leac băbesc, dar infuzia fierbinte, mai ales cea preparată din plante aromatice, ră­mâne în topul remediilor de prim ajutor, atunci când simțim primele simptome ale răcelii. Băută cât de caldă putem, ne creș­te tempera­tura corpului, activând imunitatea, ne face să transpirăm, eli­mi­nând astfel într-un ritm mai alert toxinele și, nu în ultimul rând, ne recon­for­tează psi­hic - ceea ce ne crește capacitatea de apărare în fața in­fecției.
Recomandări: de la primele simptome ale gripei, fie ele frisoane, dureri de gât sau curge­rea nasului, vom recurge la ceaiurile fierbinți, care printr-o activa­re rapidă a mecanismelor de apă­rare pot opri răcelile în fază incipientă. Odată ce a apă­rut febra, ceaiurile vor fi băute călduțe, pentru hidra­tarea organismului.
Cum se administrează: de regulă, se bea un litru - un litru și jumătate de ceai pe zi, fără zahăr sau doar puțin îndulcit cu miere, pe stomacul gol, în mai multe reprize. Este foarte important să bem ceaiul cât de cald putem, așa încât să ne crească rapid tempe­ratura cor­pului și, dacă se poate, să ne provoace sudo­rație (în acest scop, ne putem și îmbrăca mai gros ca de obicei). Vreme de două ore după consumarea infu­ziei fierbinți, nu vom ieși în frig, nu ne vom expune la curenți de aer.
Cele mai bune ceaiuri sunt cele care combină efectul sudorific cu cel antiviral, fiind recomandate în special măghiranul (Majorana hortensis), care crește puternic temperatura corpului și relaxează; florile de soc (Sambucus nigra), cunoscute ca un puternic anti­viral, diuretic și depurativ; tulpinile înflorite de bu­suioc (Ocimum basilicum), care au un efect anti­septic puternic, cu un spectru larg.

Frunzele de măslin - efect antiviral rapid

Alături de ceaiul fierbinte, dozele mari de extract de frunze de măslin (Olea europaea) sunt o armă rapi­dă și eficientă în lupta cu virozele. Cunoscută mai mult ca remediu de scădere a colesterolului și hipoten­sor, frunza măslinului conține niște principii active care activează atât de rapid și de puternic sistemul de apărare al organismului, încât este printre foarte puți­nele remedii care mai au efect în cazul SIDA, inclusiv în fazele terminale. În cazul infecțiilor gripale, extrac­tul din frunzele de măslin poate stopa în mod aproape miraculos boala sau o poate face să se manifeste într-o formă ușoară.
Recomandări: extractul se ia încă de la primele simptome ale bolii, la fel ca și ceaiurile fierbinți. De asemenea, se poate administra și odată ce boala se manifestă, pentru a reduce timpul de vindecare și a pre­întâmpina complicațiile, fiind un remediu care se poate asocia cu orice medi­ca­ment de sinteză.
Cum se adminis­trea­­ză: de regulă, se începe cu o doză de șoc, de 1-1,4 g de extract de frunze de măslin, care se iau dintr-odată, du­pă care se continuă cu 0,4 g luate o dată la opt ore, până la deplina vindecare.
Precauții la adminis­tra­re: frunzele de măslin se iau întotdeauna după ce am mâncat, mai ales dacă luăm doze mari. Adminis­trat pe stomacul gol, extrac­tul obținut din aceste frun­ze ne poate scădea foarte puternic glicemia, dându-ne amețeli, dureri de cap, stări de greață.

Aspirinele naturale - controlul febrei și al durerii

Le-am numit așa deoarece au efecte anti-durere și de reducere a febrei rapide și puternice, asemenea multor medicamente de sinteză antiinflamatoare, dar fără efectele adverse ale acestora. Există două specii care merită această titulatură: salcia (Salix sp.), a cărei scoarță conține substanțe similare as­pirinei, și gheara-diavolului (Harpagophytum pro­cumbens), care con­ține principii active antiin­flama­torii și antidurere.
Recomandări: se administrează atunci când ră­celile sunt deja instalate, fiind remedii care nu influ­ențează foarte mult capacitatea de apă­rare a orga­nismului, în schimb, fac boala mai suportabilă, în­trucât elimină durerile de cap și stările de amețeală, calmea­ză durerile musculare și arti­culare, reduc sen­zația de con­gestie și usturime la nivelul căilor respiratorii.
Cum se admi­nis­trează: scoarța de salcie se ad­mi­nis­trează sub formă de extract, din care se iau câte 1-1,5 g pe zi. Gheara-diavolului se poate lua atât ca pul­bere (2-3 g pe zi), cât și ca extract (0,5-1 g pe zi). De regulă, ad­ministrarea celor două împreună are efecte mai puternice, ele acționând sinergic pentru re­ducerea suferinței, în timpul guturaiului sau al gripei.
Precauții la administrare: în timpul tratamen­tului cu aspirinele naturale, se beau minimum 2 litri de apă, pentru eficientizarea acțiunii lor, dar și pentru a pre­veni o eventuală deshidratare, pentru că au efect diu­retic și sudorific intens. În caz de febră foarte pu­ter­nică (peste 39°C), se va recurge la febrifuge pre­scri­se de medic, care au efecte adverse intense, dar și o acțiune de scădere a febrei mai rapidă decât omoloa­gele lor naturale.

Astragalus - scurtează perioada de vindecare

Este o plantă asiatică, a cărei rădăcină este consi­de­rată în momentul de față drept unul din cele mai bune stimulente imunitare cunoscute. Astragalus (As­tra­galus mebranaceus) face organismul să producă mai multe celule cu rol în imunitate, face să crească pro­­ducția de anticorpi (inclusiv de interferon), cu care sistemul nostru natural de apărare luptă împotriva vi­rozelor. Este o plantă excelentă pentru scurtarea peri­oadei de vindecare și pentru atenuarea simpto­melor, dar și pentru înlăturarea complicațiilor sau sechelelor gripei. Se administrează sub formă de ex­tract, even­tual în asociere cu pulberea plantei, condi­ționat sub formă de comprimate sau capsule.
Recomandări: astragalusul poate fi administrat în orice fază a gripei, fiind eficient inclusiv pentru eli­mi­narea complica­țiilor (pneumonii, bronși­te, sinuzite etc.). De ase­menea, această plantă este ex­ce­­lentă și pentru per­soanele sănătoase, pentru preve­ni­rea gripei.
Cum se administrează: se iau pe stomacul gol câte 0,2-0,4 g, de trei ori pe zi, în cure de 2-4 săptă­mâni. Poate fi administrat deopotrivă copiilor și adul­ților, fiind foarte bine tolerat de digestie, iar potenția­lul alergen al acestei rădăcini este extrem de redus.
Corelația cu tratamentul alopat: rădăcina de as­tragalus este un ajutor de nădejde la tratamentul cu antivirale și antibiotice, potențându-le acestora acțiu­nea terapeutică și diminuându-le efectele adverse.

Inamicii tusei - mierea și iarba-mare

Mierea de albine nu mai are nevoie de niciun fel recomandare, efectele sale calmante și antiseptice fiind bine cunoscute. Iarba-mare (Inula helenium) este o plantă de munte, cu flori mari și galbene, a cărei rădăcină face minuni în cazul tusei, al secrețiilor bron­șice în exces și al acumulării de lichid intrapleural.
Recomandări: mierea de albine polifloră se reco­man­dă în primele faze ale răcelii, când apare tusea iritativă, uscată; iarba-mare se ia în faza a doua, atunci când tusea devine umedă, profundă, cu multe secreții.
Cum se administrează: în faza iritativă a tusei, se iau câte 1-2 lingurițe de miere lichidă, eventual ames­­tecate cu puțin praf de scorțișoară, la câte 30 de minute. În faza productivă a tusei, se adaugă pulberea de rădăcină de iarbă-mare (obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea), din care se ia câte o jumă­tate de linguriță la 4-6 ore, cu puțină apă.
Durata tratamentului: administrarea mierii și a rădăcinii de iarbă-mare se face atâta timp cât tușim, dozele reducându-se pe măsură ce intensitatea tusei scade. În cazul în care, după boală, rămânem cu o tuse uscată, este bine să facem un consult de specialitate la medicul pneumolog, care este în mă­sură să depis­teze eventuale complicații nedorite.

Uleiurile volatile - antibiotice naturale

În cazul răcelilor, se recomandă în mod special:
* Uleiul de mentă (Mentha piperi­ta) - desfundă rapid căile respiratorii supe­rioare, are un efect răcori­tor în cazul febrei și ușurează respirația (dilată bron­hiile, stimulează centrul respirației din creier).
* Uleiul de arbore de ceai (Mela­leuca alternifolia) - are o acțiune di­rec­tă de distrugere a virușilor, bac­teriilor și a altor microorganisme, prevenind apa­riția complicațiilor gripei.
* Uleiul de pin siberian (Pinus si­birica) - are o acțiune aproape magică asupra plămânilor și arborelui bronșic, stopând acce­sele de tuse, prevenind compli­ca­țiile pulmonare, de­congestionând de secreții căile respiratorii inferi­oare. Are și o acțiune excelentă asu­pra psihicului, conferind tonusul necesar pentru a ne vindeca rapid.
* Uleiul de cimbru (Thymus vulgaris) - este un antibiotic imbatabil, recomandat în toate complicațiile bacteriene ale răcelilor.

Mod de administrare:

1. Inhalația cu uleiuri volatile - într-un vas cu apă fierbinte se pun 1-2 picături de ulei volatil de cim­bru și 1-2 picături de ulei de mentă. Se acoperă capul și va­sul cu un prosop, se apropie nările de vas și se in­spi­ră vaporii degajați, vreme de câteva minute. Apoi, pacientul se va relaxa la orizontală, bine învelit și ferit de contactul cu curenții de aer sau cu frigul. Această procedură desfundă căile respiratorii, decon­gestio­nează sinusurile, reduce durerile de cap și accele­rează procesele de vindecare. Este contraindicată în cazul pneumoniilor, unde, în schimb, are un efect foarte bun următoarea aplicație externă cu uleiuri volatile:
2. Masajul cu uleiuri volatile - într-o lingură de unguent obișnuit (de gălbenele, de exemplu) se pun câte 1-2 picături de ulei volatil de mentă, de pin sibe­rian și de arbore de ceai, și se amestecă bine. Acest pre­­­parat se întinde pe torace, atât pe zona anterioară, cât și pe cea posterioară, cu mișcări line, până când tot unguentul intră în piele. Uleiurile volatile au capa­citatea de a penetra toate țesuturile epiteliale, fiind pre­­­luate de circulația sanguină și acționând di­rect la nivelul plămânilor și al căilor respiratorii in­ferioare.