În limba latină, coeli donum înseamnă darul cerurilor, un nume care arată cât de mult apreciau anticii Rostopasca. Culoarea galbenă a sucului îi fascina și pe alchimiști, care credeau că planta are legătură directă cu aurul. În zilele noastre, savanții au explicat că nuanță portocalie a sucului se datorează procentului mare de caroten. Rostopasca conține și acid succinic (acidul tinereții, despre care se vorbește tot mai mult în ultimul timp), acid ascorbic și citric (baza imunității), precum și flavonoizi care ne ajută să luptăm cu un număr mare de boli. Dar Rostopasca n-a fost apreciată numai de herboriști și alchimiști, ci și de lumea satelor românești, unde se bucura de o trecere deosebită. Sucul era folosit pentru negi, bube dulci și pecingine, contra mușcăturilor de șarpe și de insecte, iar pe cale internă, ceaiul de Rostopască era leacul bolilor de ficat. Plămădită în rachiu, era arma de luptă a țăranilor contra "gălbenării".
În zilele noastre, supusă cercetării științifice laborioase, Rostopasca a dezvăluit și alte virtuți importante, la loc de frunte aflându-se cele anticancerigene și de stopare a metastazelor, mai ales în combinație cu alte plante, cum ar fi un amestec din părți egale de Rostopască, gălbenele și urzică. O lingură de amestec se infuzează timp de 4 ore în termos, în 225 ml apă fierbinte. Jumătate de pahar se bea dimineața, pe stomacul gol, iar lichidul rămas - seara, înainte de masă. Cei care lucrează în condiții riscante din punct de vedere al radiațiilor pot să facă câte o cură de 14 zile, pentru prevenirea cancerului.
Preparate din Rostopască
Băutură fermentată din Rostopască
- Pentru colecistită, pancreatită, gastrită, hipertensiune, bronșită, afecțiuni cardiace, dermatoze -
Când este preparată corect, băutura fermentată de Rostopască are un miros care seamănă cu aroma de măr proaspăt și un gust plăcut, ușor amărui. Sunt mai multe rețete și combinații de plante, eu vă propun o rețetă folosită în Basarabia.
Rețeta: Într-un borcan de 3 litri se toarnă 2 litri apă de izvor, se pune un săculeț cusut din tifon, în care se bagă un pahar de Rostopască tocată (verde sau uscată) și o pietricică de cremene neagră sau albă, pentru scufundare bună. Separat, în 500 ml apă încălzită se dizolvă un pahar de zahăr și o linguriță de smântână (de preferință din lapte de capră). Lichidul se toarnă în borcan, care se leagă cu 3 straturi de tifon și se ține în debara. Periodic, se amestecă cu o lingură de lemn și se înlătură mucegaiul, dacă apare. Peste 5-6 zile poate să apară, prin trecerea lichidului într-un alt vas, un sediment, care se aruncă, după care se adaugă apă, ca să fie 2,5 litri. Peste 12 zile, lichidul devine spumos și bun de consum. Atunci se toarnă separat 1-1,5 litri pentru băut și se păstrează la frigider, iar lichidul rămas în borcan se completează cu aceeași cantitate de apă, se mai adaugă 1/3 de pahar de zahăr. Procedeul poate fi repetat de 3-4 ori, după care planta se schimbă. În loc de apă, eu am folosit zer de lapte, care curăță minunat ficatul și întărește organismul.
Rostopască cu ovăz
- Îmbunătățește metabolismul, înlătură avitaminozele -
Preparatul le este recomandat persoanelor cu diabet și cu colesterol mărit, dar și cu smalțul dentar deteriorat. Rețetă: în 2 litri de apă se pune un săculeț de tifon, umplut cu jumătate de pahar de Rostopască, 400 g ovăz nedecorticat, 3 linguri de miere de albine, 50 g de stafide și o linguriță de smântână. La fel ca în rețeta precedentă, borcanul se leagă cu 3 straturi de tifon și se ține în cămară. Gustați băutura la fiecare 4-5 zile. Când devine plăcut acidulată, o puteți consuma.
Rostopască cu castane
- Trombozele postoperatorii, circulație sangvină și limfatică, afecțiuni reumatice, gută, hemoroizi -
Rețetă: se prepară ca în rețeta precedentă, numai că în loc de ovăz, se pun 7-8 castane comestibile tăiate în 8, cu tot cu coaja lor maronie. Ca să le tăiați mai ușor, lăsați-le peste noapte în apă caldă. Pentru testarea reacției organismului, în primele 3 zile, se beau doze mici, câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30-40 minute înainte de masă. Dacă nu apar senzații neplăcute, măriți treptat doza, până la 150 ml. Se recomandă asocierea băuturii cu salată din varză proaspătă sau murată.
Tratamente interne
Afecțiuni ale ficatului
Se amestecă câte o linguriță de flori și frunze de Rostopască, flori de gălbenele, rădăcină de cicoare și de păpădie, flori de siminoc. O linguriță de amestec se opărește cu 200 ml de apă, se infuzează o oră în termos și se strecoară. Se beau câte 1-2 linguri (în funcție de greutatea corporală), înainte de fiecare masă, dar nu mai mult de 5 ori pe zi.
Ateroscleroză, apnee
Tinctură de Rostopască (se găsește la farmacie) - se beau câte 5 picături, la 50 ml de apă sau lapte, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă. Tratamentul durează 14 zile și se repetă după o pauză de 10 zile.
Negi, condiloame
În afară de tamponarea negilor cu suc de Rostopască, se bea și un preparat din mai multe plante. Se amestecă câte 2 linguri de frunze de patlagină, Rostopască, rădăcină de păpădie, 3 linguri de urzică, o lingură de coada-calului. O lingură de amestec se opărește cu 200 ml de apă fierbinte și se infuzează timp de 2 ore. Se beau câte 50-60 ml, de 3 ori pe zi, între mese.
Tratamente externe
Răni, lovituri
Se infuzează 2 linguri de Rostopască tocată și o lingură de pelin, în 400 ml apă fierbinte, timp de o oră. Se strecoară. Un șervețel din in sau bumbac se îmbibă cu infuzie, se stoarce puțin și se aplică pe locul bolnav. Se leagă cu un pansament elastic.
Micoze ale pielii
Efectul este mai bun atunci când sucul de Rostopască se stoarce din rădăcini. Locurile afectate se ung abundent, de 4 ori, la interval de 5 minute. După procedură, nu se aplică pansament, pielea trebuie să respire liber. Înainte de culcare, se aplică o cataplasmă cu pelin proaspăt, tocat cât mai mărunt.
Periostită dentară
Pentru clătirea cavității bucale se opăresc 2 lingurițe de Rostopască, o linguriță de salvie și 1/2 linguriță scoarță de stejar, cu 300 ml de apă. Se mai ține pe foc mic încă 7 minute, acoperit cu capac. Se infuzează o oră. Ceaiul se folosește cald.
Arsuri, escare, degerături
Ulei din Rostopască. Se toacă mărunt 2-3 plante verzi cu flori, se pun într-un vas de sticlă sau emailat. Uleiul se fierbe timp de 20 de minute pe baie de aburi, apoi se toarnă peste tocătura de plante, ca s-o acopere cu 2 degete. Deasupra se pune o greutate, ca planta să stea scufundată. Vasul se acoperă cu un prosopel și se lasă 7 zile la întuneric, apoi se strecoară prin presare și se păstrează într-o sticlă în frigider.
Eliminarea polipilor din colon
Se fac, înainte de culcare, microclisme cu 50-60 ml de apă, în care se dizolvă 30 picături de suc de Rostopască.
Polipi nazali, sinuzită
Se picură în fiecare nară câte 2-3 picături.
IMPORTANT: Rostopasca se culege atunci când are boboci sau flori, nu cu semințe.
Contraindicații
Din antichitate se știa că Rostopasca este o plantă toxică, care trebuie folosită corect. Se consumă în cantități mici, o perioadă scurtă, cel mai bine în amestec cu alte plante. Doza maximă pentru un adult este de o linguriță de plantă la 250 ml de apă, care se bea în 5-6 reprize, în timpul zilei. Supradozarea preparatelor produce intoxicare cu senzații de vomă, greață, crampe musculare, scăderea bruscă a tensiunii cu bradicardie (pulsul rar), inhibarea sistemului nervos central. Primul ajutor constă în spălarea stomacului și hidratarea abundentă a pacientului. Este bine ca tratamentul cu Rostopască să fie făcut sub îndrumarea unui fitoterapeut cu experiență.
Folosirea preparatelor de Rostopască le este contraindicată bolnavilor cu epilepsie, astm bronșic, unele sindroame nevralgice, angină pectorală.
e-mail: fitomed@yahoo.com