Exil pe insula Facebook

Ciprian Rus
Acum câteva săptămâni, la capătul unei runde de consul­tări cu partidele politice, președintele Klaus Iohannis a ieșit în fața camerelor de televiziune și a sus­ținut - nu doar o simplă declarație, ci o conferință de presă în toată puterea cuvântului.

Faptul că președintele vor­bește opiniei publice - altfel decât prin intermediul re­țelei de socializare Facebook - a devenit, în sine, o ști­re. Pur și simplu, faptul avea acel inedit care face știre dintr-o banală informație... Iar valoarea de știre a fost imediat întărită tocmai de preșe­dinte, care declara, rar și apăsat, că "nu cred că trebuie să comentez eu personal orice eve­niment". Cu alte cuvinte, nu e treaba pre­­ședintelui ca - pe modelul patentat de Tra­­ian Băsescu - să iasă în față și să își dea cu părerea despre tot ce mișcă sau nu mișcă în țara asta. Însă adversarii politici ai lui Klaus Iohannis au început deja să speculeze această "neutralitate" a lui, denatu­rând, fără nici o jenă, concluziile consultărilor la care iau parte când sunt invitați la Cotroceni! Ciudățenia constă în fap­tul că în timp ce unii și alții îi pun în seamă pre­șe­din­te­lui idei pe care nu le susține, Klaus Iohannis tace mâlc...
Îmbătat de victoria din noiembrie, pe care mulți au atribuit-o, fals, strategiei de comunicare pe rețelele de so­­cializare, și chinuit în continuare de incapacitatea sa de a comunica "live", președintele Iohannis s-a refugiat pe Facebook, de unde mai postează, din când în când, câte un mesaj. Risc uriaș! Deși Iohannis e foarte popular pe Facebook, Internetul nu poate ține locul ieșirilor în public sau la TV ale președintelui, acolo unde alegătorul are priză directă cu el. Și Merkel, și Obama, își publică pozițiile pe Facebook sau Twitter, dar, în același timp, nu refuză nici o ocazie de a apărea pe sticlă, pentru a se explica și pentru a da greutate convingerilor lor...
Încă și mai grav decât lungile absențe ale lui Klaus Iohannis din spațiul public e faptul că președintele, propulsat la Cotroceni direct de la primăria Sibiului, nu are, spre deosebire de predecesorii săi, purtători de mesaj. Pentru Iliescu mai vorbeau Hrebenciuc sau Năs­tase, pentru Constantinescu vorbeau intelectualii din Convenție, lui Băsescu îi țineau hangul binecunoscuții "băsiști". În numele lui Iohannis nu vorbește nimeni. Și nu a vorbit nici măcar Tatiana Niculescu Bran, care și-a dat, recent, demisia din funcția de purtător de cuvânt al președintelui, accentuând prin gestul ei criza de co­mu­nicare în care Klaus Iohannis pare să se fi instalat, cât se poate de confortabil.
Prin țară, bântuie Jihadul fiscal, parlamentarii pre­gă­­tesc, pe furiș, noi atacuri la justiție, ca să își scape pie­lea, problema exploatării dubioase a resurselor Româ­niei a devenit, din nou, un subiect fierbinte, tăierile ile­gale de pădure și modificările discutabile cerute chiar de președinte la noul Cod silvic vor scoate în stradă mii și mii de oameni, nimic din toate aceste lucruri care irită o țară întreagă nu se ridică la nivelul necesar pentru a fi comentat de Klaus Iohannis.
A trecut o jumătate de an de când românii au amen­dat la vot actuala guvernare și un anume mod de a se fa­ce politică în România; a trecut o jumătate de an de când lui Klaus Iohannis i s-a încredințat nădejdea, de către milioane de oameni, și nimic nu s-a schimbat în tot acest timp. În vreme ce Traian Băsescu face rating pe la tele­vi­ziuni, iar Victor Ponta punctează, cu populismu-i no­to­riu, ori de câte ori are ocazia, președintele Iohannis s-a autoexilat pe o insulă, de unde mai trimite, din când în când, țării, câte un mesaj într-o sticlă și mai ațâță câte un foc de atenționare. Nu așa se salvează o țară încon­jurată, din toate părțile, de rechini!