Tăietura salvatoare: lăsarea sângelui

Încotro, cu inima, primăvara?

- Interviu cu dr. ANDREAS WAGNER, director medical la Spitalul Charité din Basel -

- Leacurile băbești fac, mai nou, să triumfe știința. Înfierată până mai ieri, populara "lăsare de sânge", practicată pe scară largă în satele românești, a devenit o alternativă susținută științific, pentru vindecarea hipertensiunii arteriale.O diferență există, totuși. Sângele nu se mai "lasă" prin tăierea sub limbă, ci prin extragere cu seringi. O metodă recomandată chiar și pentru oamenii sănătoși, care vor să trăiască fără probleme, o sută de ani -

- Propunerea dvs. de a vindeca hipertensiunea prin lăsare de sânge a făcut valuri în lumea medi­ca­­lă internațională, deși sună destul de barbar. Pri­mul gând te duce la un leac băbesc, o relicvă din Evul Mediu...

- Chiar este o relicvă, susținută însă de studii cli­nice ce nu pot fi puse la în­doială. Rezultatele sunt foar­te promițătoare.

- Ce ați studiat, mai exact?

- 164 de pacienți, diag­nosticați cu hipertensiune, supraponderalitate, dislipi­demie și rezistență la insu­lină, au fost împărțiți în două grupe. Pe unii i-am în­scris pe o listă de aștep­tare, celorlalți li s-a luat de două ori sânge, câte 300 mililitri, la un interval de pa­tru săptămâni. După o perioadă de șase săptămâni, va­lo­rile lor au fost comparate cu cele ale grupului-mar­tor.

- Care a fost rezultatul?

- La pacienții tratați prin lăsarea sângelui, tensiu­nea sistolică scăzuse în medie cu 16 mmHg. Acesta este un efect pe care m-aș încumeta să-l numesc exem­­plar. În studiile efectuate pentru eficiența anu­mitor medicamente contra hipertensiunii, de exemplu inhibitori ACE sau betablocante, se întâlnesc scăderi mult mai modeste. Cei 16 mmHg constatați de noi re­prezintă, într-adevăr, o cifră impresionantă.

- Prin urmare, lăsarea sângelui acționează mai eficient împotriva hipertensiunii decât medica­men­tele uzuale?

- Ca să nu stârnim iritare, vom spune că ea con­stituie cel puțin o completare binevenită a protoco­lu­lui de tratament. Acum intenționăm să ne extindem cer­cetările pe o durată mai mare de timp și am de­marat alte două studii, în continuarea celui inițial. Ideea ar fi să realizăm o combinație între util și bene­fic. Aceasta ar putea fi, realmente, o măsură tera­peu­tică eficientă.

"Un nivel ridicat al fierului din sânge nu e favorabil stării de sănătate"

- Cum ați ajuns să introduceți lăsarea de sânge în spitalul dvs.?

- Nu e vorba de o inspirație de dată recentă. Au existat două studii mai mici, făcute înainte de 1990. Dar apariția în serie a unor medicamente hipotensoare ne-a abătut atenția de la ele, au fost lăsate deoparte și, în cele din urmă, uitate. Și în literatura de specia­litate referitoare la donarea de sânge întâlnim o mul­țime de relatări, care atestă faptul că ea are un efect de scădere a tensiunii. Însă nimeni nu a avut ideea de a folosi aceasta în scopuri terapeutice.

- Cât timp se menține efectul?

- De când am pornit studiul acestei probleme, am discutat cu numeroși donatori, care sunt totodată și hipertensivi. Cei mai mulți dintre ei mi-au spus un lucru ce merită reținut - și anume, că după trei până la șase luni, ei simt că a so­sit momentul să meargă din nou la donarea de sân­ge. Băr­­ba­ților li se permite să doneze la fiecare trei luni, iar femeilor, la patru luni. Aceasta ar coin­cide cu ob­servațiile noastre. În viito­rul apropiat, vom ști mai pre­cis. Este posibil să ne atin­gem scopul cu trei do­nări de sânge pe an.

- Scăderea tensiunii se explică prin reducerea volumului de sânge existent în sistemul circulator?

- Pierderea de volum pro­voa­că numai o scădere temporară, ea nu justifică această persistență a efec­tului. Deoarece oame­nii con­sumă lichide, măduva osoasă este stimulată, și sân­gele pierdut se recupe­rează. Nu vâs­co­­zitatea sân­gelui este cea care joacă rolul cel mai important, ci feritina, o pro­tei­nă care in­tervine în stocarea fie­rului. Prin dona­rea sau lăsarea de sânge iese din organism o anu­mită canti­tate de fier și nivelul feritinei coboară.

- Iar acesta se consideră a fi un lucru sănătos?

- Da. Contrar părerii împăr­tășite de multă lume, un nivel ridicat al fierului nu e favorabil stării de sănă­tate. Pe de-o parte, el este determinat genetic, iar pe de alta, provine din consumul nos­tru exagerat de carne. Micșorarea procentului de fier din organism ar putea fi motivul pentru care lă­sarea sângelui reduce inci­dența infarctului miocardic și pe cea a cancerului. Co­lectivul de cercetători ame­ricani condus de Leo Za­charski a studiat sistematic rolul feritinei ca factor de risc pentru tulburările de cir­­culație și afecțiunile ma­ligne, inițiind un studiu pe tema lăsării de sânge, cu aproape 1000 de participanți. El conduce la concluzia că aceas­tă metodă previne infarctul și accidentul vas­cular cerebral, prelungind speranța de viață, în special la persoanele mai puțin înaintate în vârstă.

- Fierul face tensiunea să crească?

- Fierul favorizează oxidarea celulelor și a țesu­turilor, ruginirea lor, ca să spunem așa. Astfel, mucoa­sa elastică și moale, care căptușește vasele de sânge în interior, poate deveni mai rigidă. Iar atunci când va­sele nu mai sunt capabile să se dilate corespunzător, pre­siunea crește, ca într-o țeavă de calorifer prea în­gustă. Așa s-ar putea explica acțiunea fierului. Este o teorie științifică, aflată în perfectă concordanță cu da­tele de care dispunem în prezent. Și tot nivelul fie­ru­lui stă, probabil, la originea faptului că femeile ajung abia după intrarea în menopauză la egalitate cu băr­bații, în ceea ce privește riscul de infarct și de acci­dent vas­cular cerebral.

O altă relicvă băbească, de maximă eficiență: POSTUL

- În afară de lăsarea sângelui, mai există și alte metode de tratament împrumutate din naturism?

- Avem experiențe excelente mai ales cu postul terapeutic: minimum cinci zile, dar cel mai bine între șapte și zece zile, se consumă numai hrană lichidă, în­sumând maximum 500 calorii pe zi. Obiectivul nu este pierderea în gre­u­tate, deși ea inter­vine de obicei în subsidiar, ca un efect colateral foarte plăcut, dar pos­tul sensi­bili­zează re­ceptorii respon­sabili pen­tru regla­rea vo­lumului sanguin și realizează un fel de resetare a re­ceptorilor in­sulinici. Efectul se men­ține și după înche­ierea pos­tului. Cura tre­buie repe­tată cam o dată pe an.

- Cum ați rezuma trata­men­tele dvs.?

- Noi combinăm metodele alternative. Să luăm un exem­plu tipic: se prezintă la noi un bărbat de 60 de ani, supra­pon­deral, cu fața congestionată, care are un nivel al fierului re­lativ ridicat și ia patru me­dica­mente hipoten­soare. Dacă acest pacient va fi pus să pos­tească, i se va lua sân­ge, iar pe lângă aceasta va fi aju­tat să învețe un exercițiu de rela­xare pentru mai buna gestionare a stresului și va fi tratat cu proce­durile Kneipp, tensiunea lui se va re­duce spectaculos. Ra­reori avem de-a face cu un pacient care să nu-și mic­șoreze ulterior dozele de medicamente sau să nu re­nunțe la ele cu totul. Ceea ce este realmente impre­sionant. Și, în opinia mea, astfel de lucruri merită să fie cunoscute de cât mai multă lume.