Anul 453
Comorile lui Attila (Csepa, Ungaria)
După ce a făcut ravagii în Galiția și Italia, Attila, regele hunilor, a murit în mod bizar, în anul 453, chiar în seara nunții. La vremea respectivă, oștile sale staționau în apropiere de Csepa, un oraș situat în actuala Ungarie. Învelit cu un lințoliu, corpul regelui a fost așezat într-un sicriu făcut din aur și înconjurat de o grămadă de obiecte prețioase: coroanele regilor învinși, comorile palatelor și catedralelor jefuite de către huni, sceptrele de jad smulse suveranilor asiatici și săbiile regilor germani înfrânți. După părerea istoricilor, mormântul se găsește undeva în plină câmpie, la sud de Csepa. În ciuda nenumăratelor cercetări întreprinse, tezaurul regelui hun n-a fost încă descoperit.
Anul 600
Cavoul secret al Fredegondei
Unul dintre istoricii Evului Mediu, generos în detalii legate de povești cu comori, a fost francezul Gregoire de Tours (538-594). El semnalează primul povestea comorii din Munții Jura, celebră pentru fantastica ei bogăție în aur și în argint. Descoperită întâmplător de-un călugăr, ea a devenit o sursă de întreținere materială a mânăstirii căreia îi aparținea prelatul. Întrebat de frații monahi de unde are aurul și argintul, el răspundea că degetul lui Dumnezeu îi arătase o comoară. Același cronicar afirmă în Istoria francilor că regina merovingiană Fredegonda (545-597), renumită pentru cruzimea ei, avea un castel minunat în pădurea Brotonne din Franța, astăzi transformat în ruine. Istoricul povestește că regina amenajase în curtea interioară, dedesubtul unor tufe de trandafiri, o criptă secretă, în care a ascuns comori fabuloase, obținute prin cazne cumplite, de la dușmanii deveniți prizonieri. Deși se știe cu aproximație unde se găsea faimosul palat, căutătorii comorii n-au găsit safirele și rubinele pe care se spune că temuta regină le amesteca, pisate, în alifii pentru frumusețe.
Anul 1199
Icoana de aur din Chalus (Franța)
În anul 1199, Richard Inimă de Leu, regele Angliei, care poseda multe pământuri și în Franța, a aflat că în orașul Chalus, care-i aparținea, a fost găsită o icoană din aur masiv. Deși din punct de vedere al dreptului feudal tezaurul îi aparținea, locuitorii orașului nu au vrut să o cedeze. Pentru a o recupera, a fost nevoit să asedieze orașul. Ca pedeapsă dumnezeiască (spun cronicarii), în timpul asediului, monarhul a fost ucis din întâmplare de o săgeată pierdută. Drept represalii, orașul Chalus a fost trecut prin foc și sabie, dar icoana a rămas de negăsit. Se spune că ea ar fi ascunsă undeva în subteranele fortăreței sau în ruinele unui castel din apropiere.
Anul 1214
Un munte de aur îngropat (Hertain, Belgia)
În anul 1931, un radiestezist belgian a localizat cu ajutorul pendulului o cantitate foarte mare de metale prețioase, îngropată la adâncime în niște galerii subterane. Se pare că este vorba despre celebra comoară a abației de la Cysoing, prezentă în multe relatări populare care vorbesc despre flăcări albastre ce apar în noaptea de Anul Nou. Deși în cercetări s-a implicat și armata, misterioasa intrare a acestor galerii nu a putut fi niciodată găsită.
Anul 1340
Comoara lui Eduard al III-lea (Knocke, Belgia)
Iunie 1340: Eduard al III-lea, regele Angliei, duce împotriva francezilor așa-numita bătălie navală "a ecluzei". Sigur pe el, face greșeala de a ține în prima linie corabia care transporta comoara regală. Până la urmă, regele a fost înfrânt și, în câteva minute, ghiulelele franceze au trimis vasul la fund, el fiind îngropat și astăzi undeva sub nisipurile din Zwin. Deși epava a fost identificată recent, cercetările scafandrilor n-au obținut rezultatele așteptate.
Anul 1430
Sabia Ioanei d'Arc (Franța)
O comoară mai degrabă simbolică este sabia Ioanei d'Arc (1412-1431), celebra eroină franceză arsă pe rug. Marcată cu cinci cruci, această armă superbă a urmat-o pe Ioana d'Arc în toate campaniile sale. Se spune că ea a rupt-o, lovindu-le cu latul spadei pe prostituatele care îi urmau armata, dezonorând-o. În timpul procesului, deși sabia a făcut obiectul unor interogatorii aparte, Ioana nu a spus unde este ascunsă. După cum afirmă unele surse istorice, ea ar fi fost dată spre păstrare Mânăstirii "Notre-Dame des Ardents", unde Ioana d'Arc se afla în martie 1430. Biserica există și astăzi. S-ar putea ca sabia să fie zidită într-unul dintre stâlpii de la intrare sau într-unul dintre pereții capelei în care ea se ruga. Biserica a interzis cercetările, considerând că simbolul istoric pe care sabia îl reprezintă ar pierde din forță dacă ea ar fi expusă într-un muzeu.
Anul 1569
Cele 71 de relicve de la Charroux (Franța)
În Evul Mediu, Charroux era un oraș foarte prosper, îmbogățit mai ales de numeroasele comori pe care Carol cel Mare le dăruise abației aflate în localitate. Victorios în mai toate bătăliile duse, spera, probabil, ca monahii să-i obțină mila cerească prin rugăciuni. Cert este că un inventar precis din acea epocă, păstrat până în zilele noastre, demonstrează că donația împăratului cuprindea 71 de cufere foarte prețioase. În 1569, abația a fost jefuită de către protestanții amiralului Coligny. O legendă spune, însă, că minunile de orfevrărie medievală fuseseră ascunse înainte de către călugări în pereții abației. În 1856, un zidar care repara un acoperiș vechi a găsit în perete trei obiecte extraordinare din aur și din argint, dintre care unul, un triptic superb, conținea un fragment din crucea pe care fusese răstignit Iisus. Este mai mult decât probabil că restul relicvelor se află zidite, la rândul lor, în pereți, dar abația nu a permis niciodată să se întreprindă cercetări.
Anul 1810
O comoară ce poate schimba istoria (Franța)
În anul 1810, Fouché (1759-1820), ministrul poliției lui Napoleon, s-a retras în castelul său din Ferrièrs-en-Brie, fără a uita precauția de-a lua cu el o casetă cu documente extrem de compromițătoare pentru împărat. În "Memoriile" sale, el povestește că, presimțind că va fi arestat, a îngropat caseta undeva în castel. Documentele nu i-au fost niciodată restituite lui Napoleon. După părerea istoricilor, caseta cu un conținut atât de prețios ar putea rescrie o parte din istoria Franței, dacă documentele ascunse în ea vor fi găsite cândva.
Anul 1812
Retragerea lui Napoleon (Rusia)
Iunie 1812: în fruntea unei armate de 335.000 de infanteriști și 60.000 de călăreți, Napoleon a trecut Niemenul și a invadat Rusia, îndreptându-se spre Moscova, unde a ajuns pe 14 septembrie. Orașul era părăsit, dar puținii locuitori care mai rămăseseră l-au incendiat. Napoleon a ordonat atunci începutul jafului. Dar iarna a venit pe neașteptate, mai repede decât trebuia. Îngrozit de gerurile năprasnice, Napoleon și-a început lunga și chinuitoarea retragere spre Europa. Temperatura scădea pe zi ce trecea, iar comorile erau din ce în ce mai greu de cărat. Înainte de a ajunge la Smolensk, trupele lui Napoleon au aruncat o incredibilă cantitate de vase de aur în râurile pe care le-au întâlnit în drum. La sfârșitul lunii noiembrie, armata a trecut Berezina peste niște poduri încropite, aruncând în apă, în graba retragerii, comori și material militar. Astfel au dispărut peste zece milioane aur curat, sute de saci cu perle, diamante, rubine și safire. Vase de aur, crucifixuri, icoane, potire, coroanele Siberiene ale Astrahanului și ale Casei Împăratului Constantinopolului, sabia lui Petru cel Mare, precum și alte nenumărate obiecte fără preț. În 1896, în timpul unei dragări a fluviului Berezina, s-a găsit o mare parte dintre aceste obiecte prețioase, îngropate sub un strat de nămol gros de 35 de centimetri. Amestecate printre ele se mai aflau arme și oseminte omenești.
În 1962, ziarul "Pravda", oficiosul comuniștilor ruși, publica rezultatele unei analize chimice efectuate asupra apelor Lacului Stoiecev, aflat în apropiere de Smolensk. S-a descoperit că proporția de oxid de argint din apă era de o sută de ori peste media normală! Fără îndoială că aici se găsește cea mai mare parte a comorii furate de Napoleon, inclusiv o cantitate uriașă de aur, care nu a putut fi detectat, din cauză că este inoxidabil.
Anul 1917
Cuferele cu aur ale rușilor (Balcic, România)
În memoriile sale, Nicolai Tretiacov, membru al uneia dintre cele mai mari familii ale nobilimii rusești, povestește cum a evacuat și-a ascuns comoara rușilor albi (partizani ai Țarului Nicolae al II-lea, aflat în război cu comuniștii). Această armată dispunea de o comoară impresionantă, compusă din contribuțiile susținătorilor ei - negustori, latifundiari și nobili bogați, amenințați de oastea lui Lenin -, precum și din foarte multe obiecte de cult prețioase, luate din biserici, pentru a fi puse în siguranță. Când dezastrul albilor a început să se contureze, Tretiacov a fost însărcinat să ascundă bogățiile într-un loc cât mai sigur. Pentru că sudul Dobrogei era pe atunci românesc, o țară aflată sub cârma Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, prieteni apropiați ai Împăratului Nicolae al II-lea, comoara rușilor albi a fost îngropată într-o pădure situată la 40 de kilometri de Balcic, în vecinătatea plajei Mării Negre. Tretiacov a săpat patru gropi mari, în care a aranjat cu grijă cuferele, apoi a plecat din țară. Mai târziu, s-a întors pentru a lua o parte din bani, constatând cu mulțumire că ascunzătoarea nu fusese descoperită.
Spre sfârșitul vieții, a încercat să recupereze întreaga comoară, traversând marea. La vremea aceea, sudul Dobrogei fusese cedat Bulgariei, aflate sub regim comunist, și operațiunea prezenta mari pericole. Proiectul a fost, prin urmare, abandonat. Apoi, Tretiacov a decedat. De atunci, comoara rușilor albi este una dintre cele mai importante din Europa, țintă predilectă a vânătorilor de comori.
Anul 1938
Comoara din inima ghețarului (Saint-Moritz, Elveția)
În 1938, un avion Junker 81 german se prăbușea în Munții Alpi, pe un ghețar, la nord de Saint-Moritz, la 3000 de metri altitudine. În scurt timp, el a fost înghițit de zăpezi. Avionul transporta 166 de milioane în aur masiv, pe care Hitler le destinase lui Mussolini. Germanii au angajat nenumărați ghizi montani pentru a găsi epava și comoara din ea. Degeaba! Cu toate acestea, ghețarul începe, încet-încet, să înapoieze captura sa de război. În 1952, au fost găsite aripile, apoi corpurile congelate ale aviatorilor. De-a lungul prăpastiei, în fiecare primăvară, căutătorii de comori îndrăzneți cercetează cu atenție ghețarul. Poate că, într-o bună zi, el va restitui și lingourile de aur.
LIVIU ȘUTEU