EUROPE - "Acum suntem mai buni decât înainte"

Dana Ene
- Pe 11 iunie, la Arenele Romane din Capitală, începând cu ora 20, legendarii rockeri suedezi de la Europe vă dau întâlnire pentru un concert de zile mari. Fostele staruri ale anilor '80 vin pe scena românească înarmate nu doar cu cele mai cunoscute piese lansate în anii de glorie, ci și cu melodii de pe cel mai nou album al lor - "War of kings". De altfel, concertul lor din România face parte din turneul mondial de promovare a acestui ultim disc -

Glorie la vârsta pensiei

E drept că au trecut ani buni de la perioada lor de glorie maximă și că mai bine de un deceniu (1992-2003), trupa nu a mai existat, dar după reunirea lor muzicală, membrii formației Europe și-au recâștigat și energia, lansând, nu mai puțin de cinci albume noi, adică tot atâtea câte au avut în primii ani de existență. La o vârstă când bărbații se pregătesc să devină pensionari, Joey Tempest (solist - 51 ani), John Norum (chitarist - 51 ani), Mic Michaeli (clape - 52 ani), John Leven (chitară bas - 51 ani ) și Ian Haug­land (tobe - 50 ani) au pornit de la capăt, izbu­tind să ademenească din nou succesul, pe vechile ruine ale faimei lor. Ba, și mai mult, fanilor vechi și stabili li s-a alăturat un public tânăr și entuziast. "Cred că rup­tura din `92 și pauza ce a urmat ne-a prins bine. Piața muzicală era pe atunci într-o mare schimbare. Apărea în forță stilul grunge. Hard rockul și heavy metalul avuseseră pro­priii lor ani de glorie. Un dece­niu întreg de domnie. Apoi, auzeai la radio mai mult melodiile celor de la Pearl Jam, decât pe ale noastre. Așa că trupa s-a destrămat și fiecare dintre noi a luat-o pe alt drum. Eu am început o carieră solo și așa mai departe. Ar fi fost grozav, poate, să continuăm ca înainte, însă această despărțire ne-a prins bine tutu­ror. Ne-am întors mai puternici, și acum cred eu că suntem chiar mai buni decât înainte", se confesa Joey Tempest (solistul trupei) într-un interviu recent.

Un concurs norocos

Actul de naștere al trupei Europe a fost semnat în 1979 de doi suedezi: Joey Tempest (al cărui nume real este Rolf Magnus Joakim Larsson) și chitaristul John Norum. Erau doi adolescenți îndrăgostiți de rockul britanic, care visau să ajungă pe aceeași scenă cu cei de la Led Zeppelin sau Deep Purple, pe care îi admirau în mod deosebit. Alături de alți doi cunoscuți - Peter Olsson și Tony Reno - au format o trupă inti­tulată Force. Aveau 16-17 ani când au început să-și înregistreze primele melodii și s-au apucat să-și caute producă­tori. Majoritatea com­pa­niilor de discuri i-au refu­zat, pe motiv că aveau "părul prea lung" și foloseau "prea multă chitară" în melodiile lor. După doar doi ani de la înființarea trupei, dezamăgit de lipsa suc­cesu­lui, Peter Olsson de­zerta și era înlocuit de John Leven.
În 1982, iubita din vremea aceea a lui Joey Tempest a în­scris trupa într-un concurs mu­zical, intitulat Rock-SM, îm­pingându-i către un succes ne­aș­teptat. Prezentă în competiție alături de alte 4000 de formații la fel de dornice de succes, Force, care tocmai își schim­base numele în Europe, a câști­gat marele premiu al concur­sului, care era un contract cu compania "Hot Records". Ba mai mult, în cadrul aceluiași concurs, Joey a câștigat și pre­miul pentru "Cel mai bun solist", iar John pe cel pentru "Cel mai bun chitarist". De aici înainte, ușa spre succes le era larg deschisă. În 1983, când și-au lansat primul album, inti­tulat chiar "Europe", ado­les­cen­ții din Suedia și din Japonia le-au căzut la pi­cioare, acla­mându-i ca pe niște învingă­tori. Dar ade­vă­rata ascensiune pe scena muzicală internațională s-a produs abia cu cel de-al doilea disc al lor, "Wings of Tomorrow", scos în 1984. Este și anul în care au loc două schimbări importante în trupă. Mai întâi, clăparul Mic Michaeli, angajat doar ca să-i acompa­nieze din când în când în concertele lor, devine membru permanent al trupei, iar la scurt timp după aceasta, Tony Reno este con­cediat pe motiv că trăgea chiulul de la repe­tiții, și înlocuit cu Ian Haugland.

"The Final Countdown"

În această nouă formulă, au lansat, în 1986, cel mai apreciat album al lor de până acum - "The Final Countdown". Discul s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare în SUA și a atins vânzări de peste 20 de milioane de exem­­plare în întreaga lume. El le-a adus numeroase premii, printre care trei discuri de platină, în America, unde au și urcat pe locul 8 în top 200 Billboard, iar melodia ce a dat numele albu­mului "The Final Countdown" a ajuns pe lo­cul 1 în topurile mondiale și a devenit un adevărat simbol al trupei. Cu toate acestea, următorul lor album, "Out of This World" (1988), deși a fost destul de bine primit, nu a mai reușit să-i egaleze suc­cesul, iar cel de-al cincilea, "Prisoners in Paradise" (1991), aproa­pe că a trecut neobservat. Orizontul muzi­cii rock fu­sese ocupat, între timp, de noi trupe: Nirvana, Sound­garden, Alice In Chains sau Pearl Jam. De­­zamăgiți și obosiți, în 1992, după tur­neul de pro­mo­vare al albu­mului, cei cinci prie­teni de viață și mu­zică au decis să-și spună "la reve­de­re", luând-o fiecare pe dru­mul său. Petre­cuseră doar un deceniu prin topurile lu­mii, așa că destră­marea fără prea mare larmă a for­mației i-a cam luat prin surprindere pe fanii lor. "Ast­fel de rup­turi se întâm­plă mai ales când ești foarte tânăr și ne­copt... Între timp, însă, am în­vățat să comu­nicăm mai bi­ne, și azi ne avem ca frații. Iar lu­crul aces­ta este extrem de impor­tant. E grozav să merg iar în turneu cu prietenii mei vechi. Am lucrat și singur, și cu alți muzicieni, dar nu era același lucru", mărturisea Joey Tempest.
Dar iată că în 1998, după un ocean de tăcere și când mulți își luaseră gândul de la ei, au apărut pri­mele zvonuri ale unei reveniri. Un an mai târziu, de Revelion, Europe apărea din nou pe scena muzicală din Stockholm, pentru ca în 2003 să apară pe piață cu un nou album, "Start from the Dark" (2004). Chiar dacă nu s-au propulsat în vârfurile topurilor, suedezii și-au regăsit, încet, dar sigur, locul pe scena muzicală internațională. Frumoșii vikingi ai scenei de altădată au acceptat, umili, să cânte în deschiderea altor trupe în vogă, pentru a deveni, apoi, cap de afiș. "Nu am vrut să revenim doar pentru un concert sau două. Am vrut să ne întoarcem pe termen lung și să aducem ceva nou. Am fost conștienți că abia după două-trei albume vom fi iar băgați în seamă", spunea liderul trupei. Lucru pe care se pare că l-au și reușit.
Deși concertul din România al trupei Europe face parte din turneul de promovare a noului material discografic, nu vor lipsi nici piesele cele mai cunos­cute ale trupei, precum: "The Final Countdown", "Rock the Night" sau "Carrie". Se anunță o seară muzicală fierbinte, cu rock incendiar.
(Bilete mai puteți găsi în rețeaua Eventim. Au prețuri cuprinse între 95 și 175 lei.)