Poezie și matematică
- Înainte de a vorbi despre noua ta carte, aș vrea să explici de unde se trage combinația asta rară, pe care o reprezinți, de matematician și poet.
- Cred că m-am născut de la început cu două inimi: una de poet și alta de matematician. În liceu și în primii ani de la Facultatea de Matematică, reușeam să împac deopotrivă aceste două daruri. Nu le puteam despărți. Din acea vreme sunt și primele mele poeme. Pe atunci scriam mult și cu o profunzime curată, care îmi dă și azi de gândit. Iar matematica și poezia erau pentru mine două vase comunicante. Viziunea generalizatoare a matematicii asupra lumii îmi influența copios poezia. De altfel, versurile mele se hrănesc și acum din realitățile matematice. Dar s-a întâmplat și invers! În matematică, pe când încă eram un bun matematician practicant, forța intuitivă a poeziei, de care eram doldora, m-a ajutat să găsesc soluții pe niște căi bizare și indicibile. Pe urmă, viața a ales. Pornisem ca matematician și IT-st, dar poezia și jurnalismul literar la "Formula AS" mi-au dăruit mai multă fericire. Însă formația de matematician captiv în poezie mă ajută și astăzi la scris.
Pariu cu lumina
- Să vorbim acum despre noul tău volum de poeme, lansat recent la târgul de carte din București: "Poker cosmic". Are o ofertă inedită față de volumele tale de până acum?
- Cred că da. După 2013, odată cu cartea "Colonelul Elf", scriitura mea s-a limpezit. Mi-am lăsat orgoliile deoparte și am acceptat că pot schimba ceva. Ce-mi lipsea și ce am înțeles era că se poate scrie poezie și cu un strop de lumină, nu doar cu negură. Până la "Colonelul Elf", versurile mele musteau de un romantism negru. Aruncam în poezia mea pulsiuni întunecate și teribile. Cred că au contat foarte mult în această transformare și discuțiile îndelungi, și sfaturile primite de la Sânziana Pop. M-a influențat felul ei luminos de a vedea lumea, pe care l-a transpus și în modul în care a gândit revista "Formula AS", pe care o conduce de atâția ani, cu atâta drag! Ea mi-a demonstrat cu naturalețe că atunci când mergi de partea binelui, nu pierzi niciodată! Și nu poți eluda starea de bine, nu poți fi sceptic asupra drumului spre lumină, pentru că nevoia de ele este în noi, de la începuturile creației! Pe urmă, relația cu scrisul la "Formula AS" m-a potențat și în alt fel. Se spune că scrisul jurnalistic te "seacă" în poezie. La mine a fost exact invers. Scriind pentru revista "Formula AS", am căpătat alt fir epic pentru poeziile mele, mi le-am centrat ideatic. Și le-am îmbrăcat într-o haină de cristal, cu o substanță translucidă. Credeam, până acum, că e greu să scrii cu un ton luminos. Să fii, ca poet, împăcat cu lumea, și nu un anarhist. Dar nu e așa! Și mă bucur că am descoperit adevărul acesta în poezie și l-am verificat, scriind pe un alt ton, mult mai afectiv, într-o limbă poetică mai șlefuită și cu un mesaj senin. Eu sunt convins că slovele scrise, cuvintele folosite în poezie generează realitate. Purtam de mult, în mine, ideea aceasta, să fiu mai responsabil cu toate cuvintele mele. Chiar dacă pare incredibil ce spun, am constatat că multe dintre slovele pe care le-am scris mi s-au întâmplat aidoma, ca fapte de viață, mai târziu. Destul de grav! Și după ce m-am convins că poezia se întoarce peste viața mea, cu tot cu bagajul ei mai senin sau mai sumbru, am început să fiu mai atent la ce scriu. Pentru că această realitate poetică nu-i doar a mea, ci o înfățișez și altora. Căci îmi place să scriu, dar și să public. Îmi place ca poezia mea să ajungă la cititori. Așa m-am hotărât să fac niște "preziceri" poetice mai optimiste, pozitive.
Cuvinte profetice
- Ai trăit vreo întâmplare legată de profeția cuvintelor?
- Da. Un exemplu este "Poemul leopardului de diamant", care a generat și a încheiat două cărți: cea de acum, "Poker cosmic", și "Colonelul Elf". Poemul acesta are în spate o întâmplare foarte tristă. Într-o primăvară, pe biroul meu s-a așezat, zburând prin fereastra deschisă, un porumbel. Părea o pasăre în toată firea, dar era încă un puiandru. Nu mai putea zbura și nici nu mânca. Stătea doar lângă mine, urmărindu-mă liniștit cum scriu. Două zile a băut numai apă. Apoi a murit. L-am găsit întins peste poemele mele. M-a înduioșat cumplit soarta lui. Mi se părea că a vrut și să-mi vestească ceva. Poate încă o încercare care mă aștepta. M-am gândit zile în șir la întâmplarea asta și am știut că trebuie să îndrept realitatea nedreaptă printr-un poem. Până când, într-o noapte, chiar am visat leopardul de diamant. Se așezase, și el, dominant și maiestuos, pe biroul meu. El mi-a dat putere asupra trecutului meu și nu l-a lăsat să mă mai tragă înapoi.
"Cine are poezia și matematica de partea lui va învinge"
- Se pare că lumina din poezie există și în jurul tău. Ai ieșit din romantismul cel negru. Îți îngrijești trandafirii și irișii din grădină, îți iubești cireșul bătrân, sădit de bunicul tău, faci lungi plimbări cu câinele prin Herăstrău, pe scurt, ți-ai redescoperit sensibilitatea. Spune-ne și nouă rețeta.
- Sensibilitatea e una din condițiile poeziei, dar eu am pierdut-o o vreme. Uite, mi-am recitit de curând poemele din liceu. Cochetau cu stelele, erau dense și pline de încredere. La 20 de ani, credeam și afirmam cu tărie: "Cine are poezia și matematica de partea lui va învinge!" După aceea, poezia mea a urmat șirul vieții mele încărcate. A devenit un catharsis, o ardere pentru întâmplările mai triste ale existenței. Uitasem de această deviză a mea, dar acum am redescoperit-o, am șters-o de praf și am început să cred iar în ea. Și, minune, poezia este iarăși, cu totul, de partea mea! Și nu mai sunt insurgentul din anii '90. Sunt liniștit și împăcat, chiar și în privința dorințelor aprinse, dar neîmplinite. În spațiul creat există alte împliniri. Sunt fericit că scriu și că public. Scrisul este o formă de comunicare pentru mine. Și cred încă în puterea primordială a poeziei, ca una dintre cele nouă arte majore, așa cum a fost proclamată încă din Antichitate. Și chiar dacă nu mă îmbogățesc din poezie, dacă prin ea reușesc să comunic cu semenii mei, capăt o enormă bogăție a sufletului. Iar reacțiile care mi se întorc din partea cititorilor la această nouă carte deja mă bucură. Sunt reacții foarte bune, exact la partea aceasta de puritate regăsită a sonului meu poetic. Mult timp renunțasem la poezie. Eram bucuros că fac doar jurnalism literar la "Formula AS". Nouă ani, până la "Colonelul Elf", n-am mai scris niciun vers. Apoi, câțiva prieteni de mare calitate m-au îndemnat să scriu. Acum, binomul "jurnalism-poezie" a devenit iar de nedespărțit pentru mine. Așa mă simt întreg!
- Poemele de dragoste din noua ta carte par mai limpezi, și ele, mai pure ca altădată.
- Da, au mai multă curăție. Poate sună bizar, dar și eu am început să mă simt tânărul de-altădată, care avea și poezia, și matematica, de partea lui, și chiar încerc să mă apropii timid de puritatea visării de atunci, din adolescență. Și cred că asta e de bine. Mă uit la poemele din anii '90 și parcă le-aș lua cu mâna, ca să le "răsădesc" în versurile de acum. Poate că o să și fac asta! Teama de ridicol pe care o aveam, ca poeziile mele de dragoste să nu pară "siropoase", mă făcea să arunc asupra lor tot felul de tușe întunecate. Mi se părea că acesta e drumul meu aparte în literatură: umbros. Și, o vreme, chiar a fost! Acum văd totul altfel, deși o tristețe rămâne, tristețea iubirii care scade, se diminuează, odată cu timpul care trece. Dar dacă îți "pironești" iubirea într-o baladă, ești împăcat, îți e mai bine apoi.
- Povestește-ne despre noua ta carte. De ce ar trebui s-o citim?
- "Poker cosmic" este o antologie poetică, o sinteză a unor scrieri mai vechi, revizuite radical. Cele trei poeme care dau "osatura" cărții sunt: "Balada Craiului de Tobă", "Balada Colonelului Elf" și "Poker cosmic". De asemenea, într-o coda finale, am ținut mult să adaug niște experimente de matematician-poet: poemele cibernetice și poemele algebrice. Adunate împreună, ele vădesc o intenție coerentă. Am avut bucuria ca poemele cibernetice să-mi fie recunoscute în 1996, la un festival de poezie româno-britanic. Atunci, directorul "British Council" de la București, Roy Cross, a spus că sunt "o originală idee românească". Ele sunt partea cea mai spectaculoasă a cărții. Deși cea mai aridă. Au apărut, de altfel, în anii '80, din disperarea mea de matematician, de a lucra în niște zone de limbaje de programare foarte contabilicești (COBOL), în care mă simțeam înstrăinat și stingher.
- La ce să se aștepte publicul tău cititor de acum înainte?
- La o carte de proză, care e gata, și bate la poarta unei edituri! Se numește "Regele din palatul nostalgiei". Am emoții față de reacția publicului, pentru că e prima mea carte de acest fel. În ea vor fi cuprinse și o parte din textele pe care le-am publicat de-a lungul anilor în "Formula AS", la "Asul de inimă". Ca o avanpremieră, au plăcut mult unor scriitori de elită, cărora le-am dat la citit manuscrisul. Dar pregătesc și o carte de poezie, "Pe la Big Bang fără un sfert". A fost declanșată de poemele pe care le-am scris toamna trecută, la mare. Atunci, de cum m-am așezat pe plaja liberă, aproape pustie, am început să scriu ca după dictare. O transă bună care a continuat și la București. Iar cititorii mei să se aștepte, de bună seamă, și la paginile pe care le voi scrie și de acum înainte, cu aceeași poftă și bucurie, pentru "Formula AS".