D-l Kurz, secondat de ministrul Familiei, Sophie Karmasin, este îngrijorat că statul austriac le plătește celor câteva mii de copii ai românilor care lucrează legal în Austria "imensa sumă" de 160 de euro, ca alocație lunară. Herr Bundesminister crede că suma "corectă" ce li se cade familiilor de români care-și plătesc taxele și impozitele la Finanzamt, la fel ca orice cetățean austriac, ar trebui să fie egală cu suma primită în România, adică vreo 20 de euro. Domnia sa face vorbire politicianistă despre o "reformare a sistemului de alocații" comunitar în general, dar îi numește numai pe români, deși aceștia se află pe locul al cincilea ca beneficiari de alocații, după unguri, slovaci, polonezi și sloveni. Răspunsul Ministerului de Externe de la București nu s-a lăsat așteptat: "Ministerul Român de Externe apreciază că amplificarea, în mod artificial, în contextul alegerilor regionale din Austria, a unor astfel de poziționări, riscă să-i transforme pe cetățenii români în victime ale unei dispute politice interne și, în același timp, să afecteze relațiile bilaterale româno-austriece". Federația asociațiilor de români din Europa (FADERE) spune, însă, ceea ce MAE n-a putut spune, din diverse rațiuni: "În locul pădurilor din România, Austria vrea să taie alocațiile copiilor români". Nu ne-ar mira să fie chiar așa. De-a lungul istoriei, există nenumărate situații în care stăpânirea austriacă, imperială sau republicană, a adus românilor un lung șir de epoci nefericite. Când a putut, Austria a tras toate foloasele de pe urma bogățiilor românești. A supt, pe vremea imperiului, grâne, aur, argint, cupru, ape minerale, iar mai recent, a atacat pădurile și petrolul... Fără România, Austria ar fi astăzi probabil, în criză, fie din lipsa pieței de desfacere, fie a materiilor prime. Ar fi la coada țărilor dezvoltate din UE. Ca reporter, îmi amintesc de vremurile aroganței austriece maxime, când, spre exemplu, leul românesc nu era nici măcar afișat în vitrinele băncilor din Viena. Astăzi, e drept, prețurile în magazinele H&M sunt afișate, pe Mariahilferstrasse, în euro și în lei, semn că turiștii români au îmbogățit multe afaceri vieneze. În cabinele telefonice, nu era afișat prefixul României, de parcă țara noastră nici n-ar fi existat. La Kunstistoriches Museum din Viena, decenii întregi, turiștii de pretutindeni au putut admira un tezaur din aur colosal, descoperit la Sânnicolau Mare. Ce au scris, pe vitrinele ferecate, politrucii anti-români ai muzeului? "Tezaurul de la Sânnicolau Mare, Bulgaria". Mă gândesc, în fine, la OMW, o companie de stat regională, necunoscută dincolo de granițele țărilor vecine. Astăzi, grație loviturii pe care a dat-o sub guvernul Năstase, OMW este o companie de talie europeană și un competitor internațional, cu un profit maxim anual de aproape 1 miliard de euro, numai în România. Măcar atât să aveți în minte, domnule ministru Kurz, d-nă ministru Karmasin: că banii aceia, pe care îi acordați familiilor de români, sunt produși în România, din taxele pe care statul austriac le ia de la companiile de petrol, lemn, zahăr, bere, cafea și ciocolată, deschise la noi. Suntem bucuroși că Austria este principalul investitor străin, dar nu vă fie teamă, românii nu v-au rămas datori niciodată. Și este foarte probabil că alocațiile pe care le acordați astăzi îi hrănesc pe austriecii-români de mâine, care vor dărui ceva mai multă imaginație, creativitate și toleranță latină, în mediile cazone, uneori, și de o aroganță scăpătată, ale Vienei republicane.