ÎNGHEȚATA - deliciu sau otravă?

Ilie Tudor
Inițial, a fost un desert de lux, consumat în cupe de cristal, la ocazii speciale. Acum, este alimentul numărul unu al verii. Cum dau căldurile, sute de tone de înghețată sunt consumate de oameni de toate vârstele, dar mai ales de către copii. Mulți nutriționiști consideră înghețata extrem de nocivă, contraindicând-o total, în timp ce alții recomandă consumul său în cantități mici. Există, însă, și specialiști care vorbesc despre efectele... benefice ale înghețatei asupra sănătății. Să vedem...

Nimic nou sub soare

Deși pare un deliciu alimentar recent, expresia "nimic nou sub soare" se aplică perfect și înghețatei, care are o vechime de apro­ximativ 2400 de ani, desco­perirea sa fiind atribuită, de unii istorici, perșilor, în timp ce alții o consideră mai de­grabă o invenție a chinezilor sau chiar a indienilor. Sigur este că primele sortimente de înghețată erau făcute din lapte și orez, amestecate cu sirop de trestie și ținute în gheață culeasă de pe crestele munților înalți. Ulterior, au apărut și sortimentele din fructe (în India), din petale de trandafir (în Persia) sau chiar din rădăcinile plantelor aromate (în China și India), îndulcite cu miere. Nu se știe cum a ajuns înghețata în Europa, dar prima consemnare despre ea apare în Italia Evului Mediu, când la nunta Caterinei de Medici cu regele Franței s-a servit acest desert nemaivăzut până atunci. Din Italia, înghețata s-a răspândit pe coasta Medi­teranei și apoi în toată Europa. Spre deosebire de chinezi sau indieni, europenii nu aveau nevoie să meargă pe crestele munților pen­tru a-și procura gheața. Re­col­tată pe timpul iernii, gheața era depozitată în pivnițe adânci, căptușite cu bușteni și paie, unde se topea foarte lent, putând fi păstrată până în toamnă. Așa a devenit înghețata cunoscută in­clusiv în țara noastră, cu mult înaintea apariției frigiderelor, care au creat o adevărată in­dustrie din acest de­sert.

O celebritate periculoasă

Odată cu inventarea frigiderului, la sfârșit de secol XIX, de către James Harrison, în­ghețata a devenit o modă, mai ales în Statele Unite, unde a început să fie vândută la fie­care colț de stradă. Dar deși era o afacere de nivel industrial până acum 50-60 de ani, în­ghețata a fost un produs natural, spre deo­sebire de cea din zilele noastre. Dacă în momentul de față, baza înghețatei o con­stituie zahărul, grăsimile modificate, ami­donul și aditivii sintetici, la origini, înghețata a avut ca ingrediente fructele, laptele inte­gral, condimentele naturale și mierea. In­tuind potențialul profit, fabricanții de în­ghe­țată au transformat-o într-un succes co­mercial fără precedent, cu ajutorul "magiei chimice" și al publi­cității. Astăzi, înghețata este cum­părată în masă de toate categoriile de consumatori. Un adevărat succes, a cărui glorie comercială atât de dulce ascunde, de multe ori, un adevăr mai amar decât ne-am putea ima­gina.

Cei șase "toxici" ai înghețatei

A vorbi în termeni absoluți despre efectele nocive sau pozitive ale înghețatei nu este posibil, deoarece sub aceeași denumire se ascund lucruri extrem de di­ferite. Nu putem compara, de pildă, calitățile înghe­țatei făcute în casă, cu miere și fructe proaspete, cu cele ale înghețatei "de fruc­te", am­balată în țiplă luci­toare care nu conține niciun gram de fruct, numărând, însă, în compoziția ei vreo 12 aditivi sintetici. Așadar, dacă vrem să știm ce efect are asupra sănătății un sor­timent sau altul de înghețată, va trebui să facem efortul minim de a citi, vreme de apro­xi­mativ 30 de secunde, ingredientele tipărite pe eti­che­tă. Sunt 30 de secunde extrem de bine investite, deoa­rece pot face diferența dintre boală și sănătate.
* Zahărul - este principalul component al înghe­țatei din comerț, două sute de grame de înghețată conținând aproximativ 30 de grame de zahăr. Or, doza zilnică permisă, conform indicațiilor Organizației Mondiale a Sănătății, este de aproximativ 25 de gra­me. Peste această cantitate, crește exponențial riscul de diabet, tulburări imunitare, tulburări ale sistemului nervos și nu în ultimul rând, crește riscul de obezitate, favorizată și de următoarele "adaosuri".
* Înlocuitorii zahărului - sunt ultima modă în materie de înghețată, care mai nou nu mai conține zahăr în cantități mari, ci substanțe, supranumite și "zahăr deghizat", care au o compoziție chimică dife­rită de cea a zaharozei și denumiri care nu sugerează legătura cu zahărul și care, adesea, ne induc în eroare. Ele se numesc: dextroză/glucoză (crește brusc gli­cemia, produce rapid obezitate intra-abdominală), fructoză (e mai periculoasă decât zahărul, pentru că mărește mai rapid glicemia și crește rezistența la insulină), sirop din porumb (un amestec de glucoză și fructoză, mai nociv decât zahărul), maltitol (pro­duce tulburări digestive, mai ales la copii).
* Amidonul modificat - este o com­ponentă nelipsită a acelor siropuri, numite și topping, care se pun pe înghețatele mai scumpe, dându-le un gust de­licios și un aspect impresionant. În res­pec­tivele topin­guri, el este asociat cu zahărul, o combi­nație care predispune la diabet, obezitate, tulburări hormonale (influențează mai ales hormonii sexuali), ateroscleroză. Fiind un produs ne-natural, cu care organismul nu a fost programat să interacționeze, amidonul modificat poate da și reacții alergice, pre­dispune la balonare și la tulburări de tranzit intestinal.
* Grăsimile modificate - sunt obținute din uleiuri vegetale (de floarea-soarelui, rapiță, soia), prin procedee chimice de hidrogenare și inter-esterificare. Ele sunt cele care împiedică înghețata să devină neomogenă, atunci când este dezghețată și înghețată succesiv. De asemenea, ele dau consistență înghe­țatelor făcute doar cu apă și îndulcitori, făcându-le să pară că au lapte. Aceste grăsimi au, însă, prostul obicei de a se depune pe artere, de a crește rezistența organismului la insulină și, cel mai important, de a crește valoarea energetică a înghețatelor, transfor­mându-le în adevărate bombe calorice.
* Agenții de îngroșare - în mod surprinzător, unii dintre ei sunt naturali și nenocivi, deși fac parte din familia E-urilor, de pildă: guma de guar (E 412) și agar-agar (E 406), care nu au efecte nocive, ci mai degrabă ajută la detoxifiere, întrucât stimulează tran­zitul intestinal. Cel mai frecvent este folosit însă caragenanul (E 408), care dă o consistență cremoasă înghețatei și o omogenizează, dar în același timp, inflamează mucoasele tubului digestiv, predispune la cancer de colon și ulcer, este toxic pentru rinichi și ficat. Dintre toate ingredientele înghețatei obținute industrial, caragenanul este cel mai toxic, fiind între­cut doar de coloranți.
* Coloranții sin­tetici - sunt cei care îi conferă în­ghe­țatei procesate industrial aspec­tul care îi garan­tează succesul comercial. Ei sunt atât de to­xici, încât am simțit nevoia să le acordăm un paragraf special.

Coloranții care transformă înghețata în otravă

Cele mai multe dintre substanțele care urmează a fi enumerate sunt interzise în țările din nordul Euro­pei, în Canada și în Statele Unite. Printr-o lacună inexplicabilă, însă, acești coloranți toxici sunt încă permiși în Uniunea Europeană, încântându-ne ochii, dar îmbolnăvindu-ne organismul.
* E 122 (rubiniu sau azorubină) - este aditivul care face înghețata "de zmeură" sau "de căpșuni" mai roșie decât toată zmeura și căpșunile la un loc. Problema este că acest aditiv sintetic produce și agravează astmul, crește sensibilitatea alergică în general, favori­zează apariția cancerului vezicii urinare. La copii, E 122 produce hiperactivitate neuro-mo­torie și scade puterea de concentrare.
* E 132 (indigo sau indigotin) - dă o nuanță foarte specială înghețatei: violet-indigo, fiind folosit pentru a imita culoarea afinelor, murelor, coacăzelor negre sau a fructelor de pădure. Problema este că, în timp ce culoarea fructelor de pădure este dată de pigmenți naturali, cu efect antioxidant și anti-tumoral, E 132 este obținut prin sinteze chimice și produce sau agravează alergiile, tulburările digestive (greață, vo­mă), hipertensiunea, tumorile cerebrale.
* E 102 (galben-viu sau tartrazină) - face înghețata "de piersici ori caise", "de vanilie" sau "de banane" să aibă o nuanță extrem de vie și apetisantă, fără nicio legătură cu culoarea naturală a ingre­dien­telor menționate. Ca și ceilalți coloranți, tartrazina crește sensibilitatea alergică, iar îm­preună cu zahărul și alți aditivi, afectează echilibrul psiho-mental al copiilor. În prezent, se derulează studii privind efectele cancerigene și de scădere a fertilității, deopo­trivă la bărbați și femei, ale tartra­zinei.

Atenție maximă la copii!

Întreg cortegiul de substanțe cu toxicitate ridicată, prezente în în­ghețată, este dăunător organismu­lui uman, mai ales prin repetarea inge­rării sale. La persoanele care con­sumă 200 de grame de înghețată pe lună, pericolul este foarte mic. Riscurile pentru sănă­tate cresc însă exponențial la cei care consumă săptă­mânal sau chiar zilnic înghețată, eventual asociată cu alte dulciuri sau cu băuturi cu zahăr și aditivi sintetici. Cea mai afec­tată categorie de consumatori sunt copiii, care sunt și cei mai mari amatori de înghețată. În cazul lor, în­ghețata produce, în primul rând, alergii și astm, dar și tulburări ale sistemului nervos, traduse prin hiper-activitate, dificultate în concentrare, tulburări de ape­tit alimentar. Tot înghețata, alături de dulciuri, este printre principalele cauze ale apariției diabetului juvenil. Pe de o parte, crește puternic glice­mia, iar pe de altă parte, dereglează sistemul imunitar, predis­punând la reacții autoimune, îndreptate împo­triva pancreasului. Tot la copii, înghețata cu aditivi toxici, consumată frecvent, poate produce tulburări de sexualizare, cum ar fi pubertatea precoce la fetițe și dezvoltarea insuficientă a caracterelor masculine la băieți, în adolescență.
La adulți (dar și la copiii sedentari), înghețata este alimentul care îngrașă cel mai tare, deoarece poate fi consumată în cantități foarte mari și, în ciuda apa­rențelor, are o încărcătură considerabilă și din punct de vedere caloric. De altfel, persoanele care vor să doboare recorduri de greutate (există și așa ceva!) pun pe primul loc în dietă înghețata, cu care se îngrașă cel mai rapid. În plus, înghețata produce și menține rinite sau sinuzite cronice, acutizează afecțiunile articulare, precum și bolile autoimune sau cu substrat alergic.

Există și înghețată bună!

Pe lângă înghețata toxică, otrăvită de ingredientele de sinteză și semi-sinteză pe care le conține, există și feluri sănătoase de înghețată. Cea mai sigură este așa-numita înghețată de casă, făcută din ingrediente 100% naturale, care-i conferă o aromă fină și un gust de­licios. Aceasta nu poate concura, ca stridență a aromei și a culorii, cu înghețata obținută industrial, în schimb, este incomparabil mai sănătoasă, iar atunci când este consumată în cantități moderate, poate avea chiar anumite efecte terapeu­tice.

Înghețata naturală și sănătatea

Consumată în cantități moderate și savurată înde­lung, așa încât să atingă în gură o temperatură mai apropiată de cea a corpului, înghețata are proprietăți benefice certe, inclusiv din punct de vedere terapeutic. Calitățile vindecătoare ale înghețatei sunt date atât de ingredientele de bază (mie­re, lapte, banane, fibre din tărâța de psyllium), cât și de fructele sau condimentele cu care o aromatizăm și care pot fi extrem de variate (de ordinul zecilor). Iată câteva dintre calitățile tera­peutice ale înghețatei de casă, în funcție de com­poziția sa:
Toate înghețatele de casă sunt recomandate în zilele foarte calde, întrucât ne ajută să ne reglăm tem­peratura corpului, induc o stare de relaxare și previn tulburările nervoase sau cardiace produse de încălzi­rea excesivă a corpului. Nutriționiștii consideră în­ghețata o răcoritoare mai bună decât cuburile de ghea­ță, apa ori sucurile de la frigider. Consumată pe îndelete, înghețata nu produce șo­curi termice, care scad imuni­tatea locală a organismului, predispun la răceli și la agravarea unor boli cu substrat alergic sau infecțios.
* Înghețata de banane - este foarte bogată în potasiu și unele vitamine din complexul B, ajutând inima să bată regulat, fa­vorizând reglarea tensiunii arte­riale și prevenind tulburările cardio-vasculare specifice zilelor foarte calde.
* Înghețata de zmeură sau căpșuni - este un excelent vitaminizant C, fiind utilă în caz de efort fizic prelungit, predis­po­ziție la răceli sau alergii. În plus, conține și fibre alimentare, care o re­comandă pentru deblocarea tranzitului intestinal.
* Înghețata de cacao - are un efect antioxi­dant, cu atât mai puternic cu cât cantitatea de pudră de cacao este mai mare. De asemenea, alungă pe mo­ment stările de oboseală, conferind o stare de tonus și de bună dispoziție.
* Înghețata de pepene galben - are efectul răcoritor cel mai puternic și, în plus, taie pe moment apetitul alimentar. Varietățile hipoca­lorice (cu tărâță de psyllium) din această înghețată sunt recomandate în curele de slăbire, dar și persoanelor cu tulburări de apetit de tipul bulimiei.
* Înghețata de vanilie - este un excelent reconfortant psihic, inducând o stare de relaxare, de mulțumire și confort afectiv. Este indicată persoa­nelor anxioase, care în timpul zilelor fierbinți au stări de agitație și nesiguranță, iar în nopțile căl­duroase au insomnii.

Două rețete de înghețată preparată casnic

În momentul de față există sute de rețete de înghețată care poate fi preparată casnic, de la cele mai simple, pe bază de smântână și iaurt, la cele mai sofisticate, de tip raw-vegan, pe bază de caju, unt de cacao, extracte de alge și condimente exotice. În cele ce urmează, vă prezentăm două rețete foarte ușor de preparat și sărace în calorii:

Înghețata cu iaurt
Se amestecă 300 de grame de iaurt și 100 de grame de smântână cu 4-5 linguri de miere și cu 6-10 linguri de fructe zdrobite. Când toate compo­nentele sunt bine omogenizate, cre­ma astfel obținută se pune în forme de mici dimensiuni (în tăvițele în care se fac cuburile de ghea­ță, de exemplu) și se dă la congelator. În câteva ore, ea se va întări și va putea fi consumată, simplă sau ornată cu fructe.

Înghețata cu banane
Este, de fapt, un sorbet, adică un soi de înghețată obținut fără lapte sau alte derivate ale lui, fiind recomandată inclusiv în perioadele de post sau pentru persoanele cu intoleranță la lac­toză. Pentru a obține această în­ghețată, avem nevoie de un mixer electric, în care vom pune: 2-3 ba­nane, ținute în prealabil la conge­lator, 1-2 lingurițe de tărâță de psyllium (o găsim la plafaruri), miere după gust și fruc­te zdrobite (căpșuni, zmeură, caise etc.). Omoge­ni­zăm tot acest amestec prin mixare, apoi îl punem în forme de mici dimensiuni (pentru a nu forma în inte­rior cristale de apă), pe care le ținem la congelator 3-4 ore, după care înghețata poate fi consumată.

Câteva secrete ale înghețatei de casă

* Pentru ca înghețata să fie omogenă, fără cris­tale de apă în ea, este bine să fie pusă în forme de dimensiuni mici sau să fie scoasă de la congelator din jumătate în jumătate de oră și să fie amestecată cu o lingură de lemn, vreme de un minut.
* În comerț au apărut mini-malaxoare cu baterii, care sunt introduse în congelator, ameste­când înghețata încontinuu și aducând-o la o omo­genitate perfectă fără vreun efort din partea noastră.
* Pentru un gust mai bun, în înghețata cu iaurt sau banane se pune și o lingură de suc de lămâie proaspăt stors. Lămâia îi dă un gust acrișor și învio­rător înghețatei, potențând toate aromele de fructe sau condimente.
* Înainte de a pune înghețata la congelator, gustați-o și adăugați, dacă simțiți nevoia, mai multă miere. De multe ori, fructele insuficient coapte anulează în bună măsură și gustul dulce.
* În înghețata pentru copii puneți iaurt făcut în casă, din lapte integral, obținut în gospodăriile țără­nești. Este mai bogat în calciu și vitamine și, nefiind degresat, este mai hrănitor. Dar cel mai important este faptul că acest lapte nu a fost obținut prin admi­nistrarea de furaje cu hormoni care trec și în lapte.