Vă propun azi o carte de vacanță pe cât de surprinzătoare, pe atât de emoționantă, în special pentru iubitorii de animale, numeroși după câte știu printre cititorii revistei noastre. Numele autoarei nu-mi era chiar necunoscut, după ce ecranizarea unui alt roman al ei, "Cercul literar Jane Austen", a fost difuzată, cu multe reluări, pe Pro Cinema. Filmul avea o idee ingenioasă, care ieșea din schemele comerciale americane, ceea ce m-a făcut să rețin numele lui Karen Joy Fowler. Dar abia când am citit romanul acesta, tradus recent la Litera, i-am putut aprecia inteligența, originalitatea construcției, seriozitatea documentării și sensibilitatea care o detașează pe o piață internațională de best-sellers unde topurile de vânzări nu prea au legătură cu valoarea literară. Sunt însă premii care țin cont de ea și contează la rândul lor, iar "Ne-am ieșit cu toții complet din minți" a avut parte în 2013 de Premiul PEN/ Faulkner pentru ficțiune și a fost nominalizat în 2014 la Man Booker Prize. O garanție în plus că merită să vă petreceți timpul cu acest roman. Acțiunea lui se întinde între 1964 și 2012, dar nu e povestită cronologic. Naratoarea, Rosemary Cooke, mărturisește din prolog că, în copilărie fiind exasperant de vorbăreață, părinții o sfătuiau să treacă peste prima parte și să înceapă de la mijloc, iar dacă se gândește să spună trei lucruri, să-l aleagă doar pe cel ce-i place mai mult. Așa că și povestea neobișnuită a familiei sale va începe de la mijloc, din 1996, va continua cu sfârșitul începutului, în 1979, și apoi cu începutul sfârșitului - 1992, pentru ca din perspectiva unui prezent fixat în 2012 toate întâmplările și destinele personajelor să capete înțelesuri ce depășesc individualul și particularul, atingând problemele grave, mai vechi și mai noi, ale umanității: raportul dintre știință și religie, dintre libertate și lege, dintre economie și ecologie, dintre cercetare și etică etc. Așa cum o spune simpatica Rose, de la mijloc spre sfârșit și apoi către început, povestea familiei Cooke din Bloomington, Indiana are legătură cu toate acestea. Tatăl, profesor universitar specializat în psihologie animală, inițiază împreună cu masteranzii săi un experiment curajos: când i se naște cel de al doilea copil, chiar povestitoarea noastră Rose, aduce în casă un pui nou-născut de cimpanzeu, botezată Fern, care e crescută împreună cu fetița și fratele ei mai mare, Lowell. Iubită și tratată ca un copil uman, maimuța e percepută de Rose și Lowell ca sora lor, nu ca un animal de companie. Însă după cinci ani, profesorul Cooke, care își dă seama că e mult mai puțin probabil să o antropomorfizeze pe Fern decât să o animalizeze pe Rose, o îndepărtează din familia lui, ceea ce provoacă celor doi copii, dar și mamei lor, răni sufletești profunde, Lowell, care nu suportă ideea ca pe sora lui Fern să se facă experiențe de laborator, fuge de acasă în căutarea ei, se alătură unei Mișcări pentru Drepturile Animalelor care folosește acțiunea directă - de la eliberarea prin forță a animalelor din centrele de cercetări la incendierea laboratoarelor -, e urmărit și arestat de FBI. Pentru Rose, geamăna lui Fern, atât dispariția primatei și a fratelui din familie, depresia mamei cât și convingerile tatălui referitoare la natura animalică a ființei umane (în care precumpănesc emoția și instinctul, iar rațiunea, judecata sunt doar un strat subțire) - sunt destabilizatoare și o împiedică să-și găsească drumul în viață. Studiile ei universitare despre violență, compasiune, Celălalt, despre "religia științei" în care crescuse devin un fel de exorcism sub deviza "Toți se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine". Până la urmă, Rose își găsește rostul, devine educatoare la o grădiniță - "ocupația cea mai apropiată de viața cu o turmă de cimpanzei din tot ce am reușit să fac până acum". Povestea trăznită pe care ne-o spune într-un mod atât de original și simpatic Karen Joy Fowler nu se reduce la relațiile părinți-copii, oameni-animale, știință-etică și atinge și o mulțime de alte puncte sensibile ale societății de azi.