MARIAN VERZEA - "De peste 30 ani, institutul de la Fundulea asigură aproximativ două treimi din pâinea țării, prin soiurile de grâu create"

Ion Longin Popescu
Director General al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea (INCDA), vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice

Sub titlul "Pâine turcească din grâu ro­mâ­nesc", o televiziune anunța luna trecută că cercetătorii de la Fundulea exportă anual 60 de tone de semințe de grâu în Turcia. O altă cantitate de semințe ia, anual, drumul Argentinei. Boabele de grâu și semințele de in produse la Institutul de Cer­cetare de la Fundulea sunt căutate pentru că sunt re­zistente la secetă și producția este mai mare. Și, ca ves­tea să aibă o semnificație deplină, aflăm că INCDA Fundulea câștigă, anual, aproape jumătate de milion de euro doar din dreptul de folosire a se­min­țelor românești. Produsă pe circa 800 de hectare, sămânța de grâu românesc sfidează seceta și mărește producția. Iar faptul că cercetătorii de la Fundulea au fost capabili să creeze zeci de soiuri rezistente și bune pentru panificație în condițiile economice vitrege cunoscute după 1989, atestă un alt adevăr: agricultura românească nu piere, ci se adaptează, își găsește o no­uă față. Lovită aproape mortal de jaful național, cer­cetarea agricolă parcă a renăscut din propria cenușă, grație și "nebuniei" unor cercetători purtând în sânge "ADN"-ul țăranului român dintotdeauna: mul­țumit cu puțin, suferind în tăcere, cheltuind cu zgârcenie, lacom de muncă, modest, iubitor de pă­mânt. Dr. ing. Marian Verzea, directorul general al INCDA, face parte din elita agronomiei românești, îndeplinind și funcția de vicepreședinte al Academiei de Științe Agri­cole și Silvice (ASAS). Optimist și neobosit în strădaniile sale științifice, ne-a acordat un interviu privind "valoarea muncii intelectuale inves­tite" la cel mai mare institut de cercetări agricole din Ro­mânia.

"Lipsa finanțării din partea statului împinge cercetarea la faliment"

- Prin ce greutăți a trecut, în ultimii 26 de ani, Institutul de la Fundulea? Ce suprafață mai aveți, câți cercetători, câte filiale?

- Institutul a fost înființat la 1 ianuarie 1957, ca Institut de Cercetări pentru Cultura Porumbului (ICCP), iar din anul 2007, denumirea unității este Ins­ti­tutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea (INCDA). Este cel mai mare institut de cer­ce­tări agricole din țară, a avut și are misiunea să efec­tueze cercetări asupra unora din cele mai importante culturi (cereale, leguminoase pentru boabe, plante teh­nice și furajere). Putem afirma, fără teama de a greși, că misiunea actuală a institutului este de a con­tribui la îmbunătățirea standardului de viață al fer­mierilor români, prin creșterea contribuției acestora la realizarea producțiilor la nivelul european, la culturile de câmp. Vorbind de suprafața administrată, în anul 1990, Institutul avea în administrare 7.078 ha. În prezent, după retrocedări succesive, am mai rămas cu 1.844 ha - o suprafață insuficientă. Pe de altă parte, dacă în 1990 aveam 1286 de angajați, din care 666 în cercetare și 620 în dezvoltare și administrație, în ultimii 26 de ani, numărul total de salariați a scăzut drastic. În prezent, institutul are un total de 309 sa­lariați, din care 166 în sectorul de cercetare și 143 în sectorul de dezvoltare. Foarte important este, însă, că dispunem, încă, de un valoros corp de cercetare (66 de cadre cu studii superioare), din care o bună parte cu prestigiu științific național și internațional. Con­form tradiției, cercetările pentru culturile de câmp se des­fășoară nu numai la Fundulea, ci și în 12 sta­țiuni de cer­cetări zonale. Multe din aceste stațiuni sunt în im­posibilitatea de a-și desfășura activitatea la capaci­tatea normală (sau sunt aproape de faliment), din ca­uza lipsei unei finanțări sigure și continue de la bu­getul statului.

- Care este relația Institutului cu statul?

- INCDA Fundulea este o instituție de drept pu­blic, cu capital integral de stat și care își conduce acti­vitatea în regim economic. Institutul nu primește bani direct de la bugetul statului, ci își acoperă cheltuielile din derularea diferitelor proiecte de cercetare în regim concurențial (în programe naționale sau interna­țio­nale), din prestări de servicii științifice (testări pes­ticide) și din comercializarea rezultatelor obținute în activitatea de cercetare (sămânță din creațiile proprii, categorii biologice superioare). Din nefericire, sursele proprii nu întotdeauna sunt sigure și suficiente. Re­fe­ritor la relația cu statul, a cărui proprietate o ad­mi­nistrăm, noi am susținut și susținem în continuare că, pentru a avea o cercetare agricolă competitivă, va tre­bui să existe o finanțare de bază, direct de la bugetul statului, sigură și continuă, așa cum există în marea majoritate a țărilor UE.

"Soiul Fundulea 29, care s-a situat pe primele locuri în experiențele din Nebraska (SUA), a fost înregistrat pentru cultivare și în Canada"

- Cu toate lipsurile, ați obținut succese la nivel mon­dial. Sunt mândru de institutul dvs. când citesc știrile respective. Cu cine vă aflați astăzi în com­pe­tiție?

- Cu noi înșine și cu marile corporații de profil. De o perioadă lungă de timp (de peste 30 de ani), insti­tu­tul asigură aproximativ două treimi din pâinea țării, prin soiurile de grâu create. După datele oficiale ale Ministerului Agriculturii, în anul 2014, soiurile de grâu create la INCDA Fundulea s-au cultivat pe 65% din suprafața de grâu a României (de aproximativ 2 milioane de hectare în fiecare an). Numai în perioada 2000-2015, au fost create 14 soiuri noi de grâu: Glosa (35% din suprafață), Boema (13%), Izvor (10%), iar soiurile Miranda, Otilia, Pajura și Pitar sunt în curs de extindere. Grație progreselor realizate de progra­mul de ameliorare, unele soiuri, care au dovedit o lar­gă adaptabilitate ecologică, au fost introduse în agri­cultura altor țări. Astfel, soiul Fundulea 29, care s-a si­tuat pe primele locuri în experiențele internaționale organizate de Universitatea din Nebraska (SUA), a fost înregistrat pentru cultivare în Canada. Soiul Fatima 2, creat în colaborare cu Institutul din Marton­vasar, a fost înregistrat în Ungaria, iar soiurile Fla­mura 85, Dropia și Harmankaia (Fundulea 4 sib) au fost introduse în cultură în Turcia, fiind apreciate pentru calitatea superioară de panificație. De ase­menea, soiul Glosa a fost înregistrat în Ungaria, sub numele de Khungloria. În Bulgaria, dintre soiurile noastre, se cultivă Milena și Albena; în Kirghizstan, soiul Almira, iar în Argentina, soiul Lenox (Izvor). Sunt în curs de înregistrare, în Turcia, soiurile Boema 1, Glosa și Delabrad 2. Pe de altă parte, realizările obținute în programul de ameliorare la triticale (o specie relativ nouă pentru agricultura României), s-au dovedit a fi competitive cu cele obținute în alte programe din lume, fapt demonstrat de înregistrarea lor în Canada, Franța, Ungaria, și SUA. Rezultate bu­ne și foarte bune s-au obținut și în programele de ame­liorare la orz, porumb, floarea soarelui și plante furajere. La lucernă, de exemplu, în perioada 2000-2015, au fost create 12 soiuri noi, care au dovedit o bună comportare și în alte țări. La ora actuală, soiul Mă­dălina se multiplică în Germania, Ungaria și Ru­sia.

- Cum reușiți să faceți față concurenței cu cor­po­rațiile de peste Ocean?

- Institutul de la Fundulea desfășoară în principal cercetări cu caracter aplicativ și numai o mică parte sunt cercetări fundamentale (genetică, genetică mole­cu­lară, biotehnologie, biochimie). Cercetarea fun­da­mentală extinsă ar fi un "lux" pe care ni l-am permite numai dacă statul ne-ar asigura finanțarea necesară și constantă. Cu toate acestea, institutul nostru, pe baza surselor proprii de finanțare și cu sprijinul Băncii Mondiale, a reușit să facă noi dotări cu aparatură și echipamente de laborator specifice diferitelor dome­nii de cercetare. Dincolo de aceste dotări, baza teh­nico-materială existentă este încă sub nivelul cerin­țelor actuale, necesare menținerii și dezvoltării com­pe­titivității cu corporațiile cu capital străin. Din feri­cire, agricultorii români caută semințele produse de noi și tehnologiile noastre, pentru că și-au recăpătat în­crederea în cercetarea românească. Ei știu că noi valorificăm pe piață numai semințe din creațiile pro­prii, din categorii biologice superioare, prin contracte de multiplicare cu producători de semințe autorizați. Nu în ultimul rând, un alt motiv al prezenței noastre masive pe piață este prețul rezonabil al semințelor.

"La Fundulea nu se produc semințe modificate genetic"

- Institutul Fundulea produce și semințe modi­ficate genetic? În ce măsură culturile promovate de dvs. asigură protecția mediului, biodiversitatea?

- Nu. Institutul nu produce Organisme Modificate Genetic (OMG), ci numai organisme biologice obți­nute prin metode clasice, convenționale. În tot ce fa­cem la Fundulea, avem în vedere să protejăm mediul. Producem soiuri și hibrizi la diferite specii de cultură, cu rezistență genetică la diferiții agenți patogeni (boli) și dăunători. Aceasta înseamnă că producătorii agri­coli vor face tratamente chimice mai puține și cu doze mai mici. De asemenea, elaborăm și recomandăm fermierilor tehnologii de cultură neagresive, prie­tenoase cu mediul, folosind cantități de îngrășăminte chimice moderate și echilibrate. Noile sisteme de lucrare a solului (conservative), pe care le recoman­dăm, pe lângă avantajele economice consistente, au, implicit, o contribuție importantă la conservarea solu­lui și protecția mediului, precum și la dezvoltarea durabilă a agriculturii pe perioade medii și lungi.

- Vara anului 2015 este secetoasă, recoltele vor fi la jumătate față de anul trecut... Cum a reacționat institutul dvs. în acest caz?

- INCDA Fundulea a venit în sprijinul produ­cătorilor agricoli, pentru a diminua efectele negative ale perioadelor cu secetă, prin crearea și producerea de semințe din soiuri și hibrizi cu rezistență la arșiță și secetă. De fapt, această caracteristică a soiurilor de cereale create la Fundulea a făcut ca ele să dețină un seg­ment important din piața internă și să fie și ex­portate. Recomandările pe care le facem cu privire la reducerea lucrărilor solului și protejarea cu resturi ve­getale (sistemul de agricultură conservativă) contri­buie la acumularea și conservarea în sol a unor can­tități suplimentare de apă în sezonul rece. Reco­mandarea o face Ministerul Agriculturii, dar ultimul cuvânt în alegerea unui soi sau hibrid îl au fermierii.

"Agricultura României are viitor"

- Cum vedeți viitorul agriculturii românești și al Institutului de la Fundulea?

- Suntem în tabăra celor care cred că agricultura României are viitor și că poate contribui cu mult mai mult la creșterea nivelului de trai al populației. Există din ce în ce mai multe exploatații agricole eficiente din punct de vedere economic, există din ce în ce mai mulți fermieri receptivi și dornici să aplice în fermele lor rezultatele obținute în activitatea de cercetare agricolă. În ceea ce ne privește, mergem pe misiunea generală de a furniza noi rezultate științifice pentru principalele culturi de câmp, rezistente la secetă, ținând seama de semnele atât de evidente ale încălzirii globale. Din păcate, asistăm la diminuarea biodi­ver­sității culturilor de câmp, din considerente econo­mice. Dorind să obțină venituri cât mai rapid, fermie­rii au redus numărul de specii de culturi de câmp la 4-5 (porumb, grâu, orz, floarea-soarelui, rapiță), la care valorificarea este sigură. Comparativ cu perioada de dinaintea anului 1989, în prezent se cultivă suprafețe mult mai mici cu leguminoase pentru boabe (soia, mazăre, fasole), plante furajere (lucernă, graminee anuale sau perene), plante textile (in, cânepă), plante medicinale și aromatice. O pierdere inestimabilă!

Domnului Marian Verzea îi puteți scrie la e-mail: verzea@ricic.ro