Boală invalidantă, artroza începe cu un disconfort ce pare banal la început, pentru ca mai târziu să se manifeste prin dureri cronice, tumefieri, reducerea mobilității articulațiilor și anchilozarea lor. Ea este provocată de o multitudine de cauze, printre cele mai frecvente numărându-se uzura articulară apărută ca urmare a unei artrite (inflamație provocată, la rândul ei, fie de o infecție microbiană, fie de o dereglare metabolică), dar și de osteoporoză sau o suprasolicitare permanentă a articulațiilor, din pricina greutății corporale exagerate.
În Europa se constată o înmulțire dramatică a cazurilor de artroză, deoarece supraponderalitatea este tot mai răspândită în rândurile unei populații a cărei speranță de viață se află în continuă creștere, iar în SUA, se prognozează că, până în anul 2030, aproximativ 40% dintre adulți vor suferi de o formă sau alta de artroză. În jur de un sfert din pacienți au de suportat puternice dureri articulare, după cum reiese dintr-un sondaj efectuat de "Stanford University School of Medicine".
În căutarea disperată a unei soluții, numeroși bolnavi încearcă să obțină o ameliorare a simptomelor cu ajutorul antiinflamatoarelor nesteroidiene, ca aspirina și ibuprofenul. Din păcate, acestea irită mucoasa gastrică și pot declanșa sângerări abundente în regiunea gastrointestinală. Fiind dificil de stopat, ele pun în pericol însăși viața pacienților. Este frecvent citat un studiu ce dezvăluie faptul că hemoragiile interne provocate de administrarea antireumaticelor nesteroidiene au făcut 16.500 de victime în SUA, în anul 1999 - așadar, mai multe decât SIDA.
În ultimul deceniu al secolului trecut, când și-au făcut apariția pe piață Celebrex și alte "superanalgezice", producătorii lor pretindeau că ele ar fi mai puțin primejdioase decât medicamentele tradiționale. Câteva studii recente conduc totuși la concluzia că, pe lângă riscul pe care îl prezintă, în continuare, pentru stomac și intestin, ele ar putea produce și efecte secundare ce vizează inima.
Alimente de consumat cu prudență
Dr. Andrew Weil, profesor la "College of Medicine" din cadrul University of Arizona din Tucson, avertizează că alimentele rafinate, procesate și produse industrial pot accentua durerile artrozice, întrucât conțin multe grăsimi, carbohidrați și aditivi capabili să favorizeze procesele inflamatorii. În biscuiți, diversele preparate din aluat și gustările de tip fast-food se găsesc mari cantități de acizi grași Omega-6, mai ales dacă la pregătirea lor s-a folosit ulei rafinat de soia. De asemenea, la nenumărate produse este adăugat un sirop de glucoză și fructoză, obținut din amidon de porumb. E vorba de un carbohidrat care se digeră rapid și dezechilibrează metabolismul, facilitând apariția unor substanțe ce întrețin inflamațiile.
Totodată, dr. Weil îi sfătuiește pe pacienții cu artroză să-și restrângă consumul de proteine animale, în special de carne roșie și de pui (din cauza acțiunii aminoacizilor prezenți în ele) și, în același timp, să evite pe cât posibil alimentele cu indice glicemic ridicat, cum sunt făina albă și zahărul rafinat.
Alimente recomandate împotriva artrozei
Vă prezentăm mai jos o serie de alimente care vă pot fi de ajutor, atât în prevenirea artrozei, cât și în tratarea durerilor cronice.
*** Ardeiul iute
În ardeii iuți există niște compuși asemănători aspirinei (salicilații) și o substanță rășinoasă, cu gust iute, numită capsaicină. Aceasta stimulează secreția de endorfine, cunoscute ca "hormoni ai fericirii", pentru proprietatea lor de a combate durerea, dând naștere unei stări generale de bine. Aplicată extern, capsaicina anihilează temporar așa-numita substanță P, responsabilă pentru transmiterea senzației de durere în sistemul nervos central. În absența substanței P, neuronii nu pot comunica percepția durerii. Zeci de studii atestă capacitatea capsaicinei de a atenua pentru o anumită perioadă de timp durerile cronice, printre altele și pe cele care îi supun la chinuri pe suferinzii de artroză.
Rețete
Puteți căuta în comerț creme cu un anumit procent de capsaicină (0,025% până la 0,075%), dar la fel de bine puteți pasa cu mixerul o teacă de ardei iute, pentru ca apoi s-o întindeți direct pe piele. Sau o veți amesteca într-o cremă, la alegerea dvs.
La primele aplicații cu capsaicină veți avea, probabil, o senzație de arsură, care cedează de obicei, pe măsură ce vă obișnuiți cu procedura respectivă. Rețineți însă că este neapărat necesar să vă spălați pe mâini după aplicarea cremei, fiindcă se poate să duceți degetele din neatenție la ochi, nas sau gură, provocându-vă astfel niște usturimi cumplite, aproape la fel de chinuitoare ca durerile din încheieturi.
* Capsaicina se utilizează de preferință extern, dar în completare, vă poate fi de folos să mâncați mai mulți ardei iuți, sosuri condimentate cu ei, precum și piper Cayenne măcinat.
* O altă posibilitate ar fi să luați de trei ori pe zi o tinctură de Cayenne (0,3 până la 1 mililitru).
* Puteți prepara și o infuzie: puneți 2,5 - 5 grame (între o jumătate de linguriță și una întreagă) de piper Cayenne măcinat, într-un sfert de litru de apă clocotită, amestecați bine și lăsați la infuzat timp de 10 minute. Se ia câte o linguriță, diluată în puțină apă, de trei-patru ori pe zi.
Iată și o rețetă despre care cei ce au încercat-o spun că le-a permis să renunțe complet la analgezice. Se îndepărtează codițele de la un sfert de kilogram de ardei iuți, apoi tecile se trec printr-un blender, cu două căni de oțet de mere. Amestecul se lasă trei săptămâni la macerat, după care se strecoară printr-un tifon. Se administrează, o singură dată pe zi, 16 picături din acest lichid, puse în 3/4 de litru de ceai verde cu ginseng. Marea surpriză va fi că se pierde concomitent și în greutate, deoarece capsaicina are un efect termogen, făcând ca organismul să ardă mai multe calorii.
*** Rodia
În antichitatea greacă, artroza era tratată cu rodii. Fructul a fost venerat vreme de secole, fiindcă reușește să aducă alinare într-o serie întreagă de boli dintre cele mai diverse. Rodia conține mulți antioxidanți, ca și compuși cu acțiune antiinflamatoare, iar în ultima perioadă, specialiștii au adus dovezi de necontestat în sprijinul afirmației că ea acționează eficient în afecțiuni grave, cum sunt artroza, bolile de inimă, chiar și cancerul. Deci se poate spune, fără teama de a greși, că acest fruct exotic este un veritabil "super-aliment".
În anul 2005, cercetătorii de la Case Western Reserve University din Ohio au făcut un experiment senzațional, cu câteva fragmente de cartilaj uman afectat de artroză. Au pus extract de rodie pe culturile de celule și au constatat că el blochează substanțele care distrug cartilajul. Extractul de rodie împiedică, în primul rând, acțiunea interleukinei 1-beta, o proteină care stimulează apariția enzimelor necesare pentru modificarea țesutului cartilaginos. Aceste enzime sunt inofensive la oamenii sănătoși, însă acolo unde există un context patologic, surplusul lor contribuie la degradarea cartilajului, prin urmare la îmbolnăvirea și distrugerea articulațiilor. Pe baza acestor rezultate, specialiștii au ajuns la concluzia că un consum regulat de rodii ar putea oferi protecție țesutului cartilaginos împotriva acțiunii dăunătoare a interleukinei 1-beta, proteina generată de propriul sistem imunitar. S-a observat totodată că, în unele situații, rodiile pot stopa evoluția artrozei. În prezent, se desfășoară alte studii, de la care se așteaptă răspuns la întrebarea dacă rodiile ar ajuta într-o oarecare măsură și la regenerarea unui cartilaj bolnav.
Cantitatea zilnică utilă pentru obținerea efectului terapeutic urmărit s-ar ridica la un sfert de litru de suc de rodie nediluat. Există însă și alte fructe cu conținut bogat de antioxidanți și substanțe antiinflamatoare, de pildă ananasul, papaya, mandarinele sau cireșele. Vă îndemnăm să le consumați cu toată încrederea, sub formă de suc ori ca fructe întregi.
*** Ghimbirul
În ghimbir se află, în cantitate apreciabilă, o substanță cu rol de reducere a inflamațiilor, numită zingibaină. Este o enzimă proteolitică, despre care specialiștii spun că ar fi mai puternică decât bromelaina din ananas și papaina din papaya. Dar nu numai atât. Ghimbirul conține cel puțin patru inhibitori naturali ai ciclooxigenazei 2 (COX-2), o altă enzimă, care apare simultan cu inflamația, facilitând răspunsul inflamator. Rădăcina de ghimbir o blochează și, spre deosebire de antiinflamatoarele de sinteză, precum Celebrex, nu produce efecte secundare de temut.
Nu este deloc greu să consumați suficient ghimbir, ca să vă asigurați doza necesară pentru calmarea durerilor. Ca din orice altă plantă, vă puteți prepara și din el un ceai, infuzând într-o cană de apă clocotită trei sau patru rondele tăiate dintr-o rădăcină proaspătă. Dr. Andrew Weil recomandă ghimbirul confiat, împreună cu câteva bucățele de ciocolată amăruie. Doza zilnică terapeutică o puteți obține, de asemenea, presărând jumătate de linguriță de ghimbir măcinat peste mâncarea din farfurie sau mâncând cam 30 grame (6 lingurițe) de rădăcină proaspătă.
În cadrul unui studiu realizat în India, cu participarea a 18 pacienți cu artroză și 28 cu poliartrită reumatoidă, voluntarii au primit zilnic între 1 1/2 și 3 1/2 lingurițe de ghimbir. Peste 75% dintre bolnavi au prezentat o reducere vizibilă a tumefierilor și senzațiilor de durere, fără niciun fel de efecte secundare.
*** Ceaiul verde
Ceaiul verde conține minimum șapte inhibitori de COX-2, de exemplu catechinele, care au proprietăți antioxidante. Ele reduc inflamațiile provocate de artroză și pot chiar încetini procesul de deteriorare a cartilajului. După câte știm, ceaiul protejează și oasele, căci doamnele care obișnuiesc să-l bea se confruntă cu un risc de osteoporoză sensibil mai mic decât cele care-l disprețuiesc. Antioxidanții din ceaiul verde pot preveni numeroase probleme de sănătate, inclusiv unele tipuri de cancer. Dacă suferiți de artroză, e indicat să beți în jur de cinci căni de ceai pe zi.
*** Curcuma
Acest condiment, unul din principalele componente ale pulberii de curry, constituie o sursă excelentă din care ne putem aproviziona cu puternicul antioxidant curcumin, protejându-ne astfel împotriva acțiunii distructive a radicalilor liberi. În același timp, curcuminul e și un inhibitor natural al COX-2, reușind să ajute la calmarea durerilor și, deci, oferind o alternativă lipsită de efecte secundare - și, prin aceasta, cu atât mai atrăgătoare - la produsele farmaceutice. Curcuma reduce inflamațiile prin scăderea nivelului histaminei și stimulează glandele suprarenale, făcându-le să secrete mai mult cortizon - analgezicul natural al organismului. Dr. Weil ne îndeamnă să condimentăm supele și alte mâncăruri cu o linguriță de curcuma măcinată. Dar avem și posibilitatea să ne preparăm o infuzie.
Dacă aveți articulațiile inflamate ori suferiți de artroză și vă gândiți să încercați un tratament cu Celebrex, noi v-am propune să dați mai întâi o șansă unei supe cu țelină și curcuma, care vă poate fi realmente de ajutor, întrucât cuprinde mai mult de doisprezece inhibitori naturali de COX-2. Puneți într-o oală 4 până la 8 tulpini de țelină (care conțin din belșug substanța anticancerigenă numită apigenină), adăugați puțină varză tocată, arpagic, piper Cayenne, usturoi (după gust), frunze de viță (fiindcă sunt bogate în resveratrol) sau câteva mlădițe de troscot (în funcție de preferință) și ceapă (e o sursă minunată de quercitină). Turnați în vasul de gătit destulă apă ca să acoperiți legumele și condimentați cu curcuma, busuioc, ghimbir, rozmarin, salvie și/sau cimbru și cu un vârf de cuțit de piper negru proaspăt măcinat (piperina conținută în el sporește biodisponibilitatea curcumei). Apoi fierbeți întregul amestec.
După ce v-ați delectat cu această supă, îi puteți spori eficiența terapeutică încheind masa cu o cană de ceai verde (pentru aportul său de catechine și camferol) sau de mușețel (o altă sursă bună de apigenină).
** Ananasul
Acest fruct conține o serie de substanțe care pot fi de ajutor și pacienților cu artroză. Dintre ele ar fi de amintit, în primul rând, bromelaina, o enzimă care descompune proteinele și combate infecțiile și tumefierile în numeroase afecțiuni ce includ în tabloul lor clinic procese inflamatorii dureroase.
Din păcate, cercetările efectuate în ultima vreme conduc la concluzia că bromelaina pe care ne-o pune la dispoziție ananasul proaspăt (la fel ca și papaina, o enzimă similară din papaya proaspătă) este insuficientă cantitativ pentru ameliorarea unei crize violente de artroză. De aceea, deși nu e greșit să consumați fructele respective fie întregi, fie sub formă de suc, trebuie făcută totuși precizarea că nu veți putea să beneficiați de o doză cu reală eficacitate terapeutică decât apelând la suplimente nutriționale. Specialiștii în terapii complementare prescriu câte 250-750 miligrame de bromelaină, luate de trei ori pe zi. Ei spun că se pot administra zilnic, fără riscuri, până la 2000 de miligrame.
Pe lângă aceasta, deliciosul fruct tropical de care vorbim mai conține și mari cantități de mangan și de vitamina C, ambele indispensabile pentru sinteza colagenului, prezent în structura pielii, a oaselor și cartilajelor. O cană de suc sau una plină cu bucățele de ananas proaspăt vă livrează deja doza zilnică recomandată. Vitamina C are o importanță decisivă în artroză. În anul 2005, cercetătorii de la Boston University au publicat un studiu efectuat pe parcursul unui deceniu, timp în care ținuseră sub observație 149 de persoane suferinde de gonartroză. Rezultatele au arătat că distrugerea cartilajului se triplase la participanții care primiseră mai puțin de 150 miligrame de vitamină C pe zi. Cea mai bogată în vitamina C este varietatea de ananas importată din Costa Rica.
** Grepfrutul
În grepfrut și, mai ales, în cel cu miezul roșu - se găsesc trei inhibitori de COX-2 și mulți antioxidanți puternici, ca de pildă licopina (de la ea provine culoarea roșie a fructului), naringina (un flavonoid) și limonoide. Grepfrutul este și una dintre cele mai bune surse de vitamina C, lucru deosebit de important pentru pacienții cu artroză. Dintr-o cană cu bucăți de grepfrut veți obține 88 miligrame de vitamina C.
** Oregano
Planta întrebuințată în mod curent la prepararea pizzei face parte din familia labiatelor și conține zeci de compuși cu efect antiinflamator și analgezic, printre care opt inhibitori de COX-2: apigenină, acid cafeinic, eugenol, camferol, acid oleanolic, quercitină, acid ursolic și acid rozmarinic. Dintre substanțele enumerate aici, cel mai puternic acționează acidul rozmarinic, cu care pot fi combătute și infecțiile microbiene sau virale. Și alte plante din categoria labiatelor pot fi de folos în artroză, însă oregano se detașează net de restul grupului, având cea mai puternică acțiune antioxidantă din cele o sută de labiate care au fost testate de specialiști în cadrul diverselor studii. Folosiți-l cu generozitate în bucătărie, pentru a vă condimenta pizza și orice alte mâncăruri mai doriți.
Din cămara cu ierburi de leac
Puteți încerca să vă calmați durerile provocate de artroză, utilizând una din plantele prezentate mai jos - sau chiar pe amândouă deodată.
Urzica (Urtica dioica)
Urzica are o îndelungată tradiție ca remediu în tratarea artrozei. Aceasta se explică prin faptul că ea conține multe principii active cu efect analgezic și antiinflamator, cum sunt acidul cafeinic, acidul ferulic și scopoletina. Urzica poate fi mâncată sau folosită prin aplicare pe piele. De la finele secolului trecut și până astăzi, mai multe studii au dovedit că această plantă poate fi utilă în tratamentul artrozei, deoarece reduce cantitatea de substanțe inflamatoare produse de sistemul imunitar, ca factorul de necroză tumorală alfa sau interleukina 1-beta.
În cadrul unui studiu pilot, realizat cu concursul a 40 de pacienți cu artroză, cercetătorii au comparat efectul administrării a 200 miligrame de Diclofenac (Voltaren), un preparat de sinteză prescris în mod obișnuit artrozicilor, cu acela al unei combinații ce constă din 50 miligrame de frunze de urzică fierte în aburi și 50 miligrame din medicamentul amintit. La ambele grupuri testate, simptomele s-au ameliorat în aceeași măsură. Specialiștii au concluzionat că aceasta ar putea fi o cale de reducere cu aproximativ 75% a medicației prescrise suferinzilor de artroză. Astfel s-ar limita pericolul unor hemoragii gastrointestinale și riscurile potențiale, descoperite recent, ale unor inhibitori de COX-2, riscuri printre care se numără, paradoxal, chiar și nivelul crescut al factorului de necroză tumorală alfa, precum și al interleukinei 1-beta.
Pycogenolul
Este un extract dintr-o specie de pin (Pinus maritima), originară din bazinul Mării Mediterane. El conține numeroși antioxidanți și inhibitori naturali de COX-2. În anul 2007, revista Nutrition Research a publicat rezultatele unui studiu desfășurat de un colectiv compus din cercetători americani și iranieni, care observaseră evoluția a 35 de pacienți cu gonartroză, dându-le fie 150 miligrame de pycogenol pe zi, fie un placebo. După trei luni, bolnavii care primiseră doar un placebo n-au prezentat ameliorări notabile. În schimb, în grupul celor tratați cu pycogenol, durerile se reduseseră cu 43%, anchiloza articulară cu 35%, iar funcționalitatea articulațiilor se îmbunătățise cu 52%. Totodată, acești pacienți își scăzuseră doza de antiinflamatoare. Și alte studii, printre care unul apărut în publicația de specialitate Journal of Inflammation, arată că pycogenolul are, într-adevăr, o acțiune eficientă de stopare a distrugerii articulațiilor.