Pentru că nu cunoașteți amănunte despre boala cu care vă confruntați, voi începe cu o scurtă informare despre particularitățile ei, urmată de recomandările privitoare la regimul alimentar adecvat acestui gen de afectare intestinală.
Diverticuloza reprezintă formarea unor săculeți (mici caverne), numiți diverticuli, la nivelul peretelui colonic. Majoritatea bolnavilor nu prezintă semne sau simptome, de obicei afecțiunea rămânând nedescoperită sau fiind identificată întâmplător, în timpul unor teste diagnostice pentru alte motive. Complicațiile apar când la nivelul unuia sau al mai multor diverticuli apar inflamații (diverticulită), care este cel mai probabil să se manifeste la nivelul porțiunii inferioare a colonului (sigmoid) și poate fi cauzată de alimentele nedigerate sau de acumularea bacteriilor. Efectul poate varia de la un abces de dimensiuni reduse, până la infecție masivă sau perforație. Procesul seamănă cu apendicita, cu excepția faptului că se produce la nivelul părții stângi inferioare a colonului. Simptomele diverticulitei constau în dureri cu caracter de crampe, care de obicei sunt mai accentuate pe partea stângă a abdomenului, și se pot asocia, uneori, cu febră și greață. În unele situații, un diverticul inflamat se poate rupe, împrăștiind conținut intestinal în cavitatea abdominală, fenomen ce poate produce peritonită și reprezintă o urgență medicală.
Cauza diverticulozei rămâne deocamdată necunoscută, deși se presupune că aportul redus de fibre (caracteristic dietei occidentale, bogată în carne și grăsimi) poate fi un factor determinant. Riscul de boală diverticulară crește cu vârsta, deoarece peretele muscular extern al colonului se îngroașă, în timp, îngustând lumenul colonic și accentuând astfel presiunea intracolonică. De asemenea, presiunea asupra peretelui colonic poate fi crescută de efortul efectuat în timpul expulziei unor materii fecale dure, care pot fi consecința unui aport redus de fibre alimentare. Creșterea presiunii face ca punctele slabe de la nivelul peretelui colonic să cedeze, formând săculeți (intrânduri).
Pentru diverticuloza fără semne și simptome, tratamentul nu este de obicei necesar. O alimentație bogată în fibre și consumul de lichide în cantitate suficientă pot reduce riscul complicațiilor și pot împiedica dezvoltarea altor diverticuli, iar în unele cazuri poate fi recomandată o medicație antispastică.
În cazul diverticulitei (inflamație), tratamentul presupune, adeseori, repaus la pat, laxative, alimentație bogată în lichide și antibiotice administrate pe cale orală (în cazul în care inflamația este ușoară și diverticulul nu s-a rupt). În caz de ruptură sau de infecție larg răspândită, tratamentul intravenos cu antibiotice, efectuat în spital, poate fi necesar.
În ceea ce privește regimul alimentar, trebuie să știți că dieta adecvată diverticulozei are drept obiectiv prevenirea inflamațiilor. Recomandările generale vizează creșterea treptată a aportului de fibre alimentare (fructe, legume, semințe, pâine și alte produse din cereale integrale, leguminoase), reducerea consumului de cereale rafinate (produse de patiserie și brutărie, din făină rafinată, pâinea albă, macaroanele, orezul alb, cartofi prăjiți, chips-uri, piure), hidratarea suficientă (în cazul unei diete cu aport crescut de fibre, se recomandă un consum de 3 litri de lichid pe zi), reducerea consumului de carne și grăsimi (unt, margarină, maioneză, carne grasă, sosuri, prăjeli, brânzeturi grase), consumul de probiotice (iaurt, lapte, brânză, degresate) sau administrarea de suplimente probiotice care conțin, în special, Lactobacillus casei și combaterea sedentarismului, care dăunează digestiei. Instituirea unui program regulat de activități fizice vine, de asemeni, în completarea alimentației sănătoase și poate preveni formarea diverticulilor.
Pentru lămuriri suplimentare și abordarea unui tratament naturist al diverticulozei, mă puteți contacta telefonic. Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"La 23 de ani, fiul meu are lupus eritematos sistemic"
(Răspuns pentru MARIA - Sighetu Marmației, F. AS 1105)
Lupusul eritematos sistemic face parte din bolile autoimune, când sistemul imunitar, care ne apară împotriva agenților cauzatori de boală, se întoarce împotriva propriului corp.
În lupusul eritematos sistemic (există și o formă localizată, numită lupus eritematos cutanat, mai puțin distructivă) are loc lezarea multor organe ale corpului, cum e și cazul fiului dvs. Boala poate avea următoarele manifestări:
* Simptomele generale cum ar fi febră, pierdere în greutate, oboseală cronică.
* Psihoză, convulsii, paralizie, depresie.
* Dureri articulare, în special la articulațiile mici ale mâinilor, dureri ale mușchilor.
* Fotosensibilitate (erupții pe piele și alte tulburări la expunere solară), o erupție caracteristică a feței (în fluture), urticarie.
* Insuficiență renală.
* Tulburări pulmonare, inclusiv tuse cu sânge, dificultate în respirație.
* Dureri abdominale, infarcturi (blocarea circulației, soldate cu moarte de țesut) ale intestinului, icter.
* Dureri cardiace, insuficiență cardiacă.
* Anemie, leucopenie (numărul mic al celulor albe).
Cu toate acestea, cele mai des întâlnite simptome sunt: ochi uscați, ulcere ale gurii, oboseală, dureri, umflare și înțepenire articulară, erupție (în fluture) pe față, dureri de piept, dureri de cap, pierdere de memorie, sindrom Raynaud (degetele mâinilor și picioarelor devin albe, vinete la expunere la frig sau la stres).
Din cauza complicațiilor severe posibile, este bine să vă consultați medicul dacă aveți aceste simptome.
Nu există o cauză precisă, cunoscută, pentru lupusul eritematos sistemic. Factori declanșatori pot fi expunerea solară, unele medicamente (pentru hipertensiune, antibiotice și pentru convulsii).
Factorii de risc includ sexul (este mult mai frecvent întâlnită la femei, în raport de 11 femei la 1 bărbat), rasă (negrii, hispanicii, asiaticii sunt mai predispuși). Totuși, negrii din Anglia prezintă o rată mult mai mare de îmbolnăvire decât cei din Africa, sugerând o influență a mediului. Fumatul și expunerea la praful de siliciu sunt alți factori de risc. Expunerea la estrogen, după menopauză, și lipsa de vitamină D sunt și ele factori de risc. În schimb, alăptarea diminuează riscul.
Complicațiile bolii includ: * rată crescută de infecții, adesea legată de medicamente tradiționale pentru lupus eritematos * rată crescută de avort spontan, hipertensiune în sarcină și nașteri premature * rată crescută de distrugeri osoase și de deformare articulară * risc sporit de cancer * boli cardiace, ale vaselor sanguine, ale sistemului nervos, ale plămânilor și ale rinichilor.
Din punct de vedere naturist, lupusul eritematos ar putea fi cauzat de tulburări la nivelul intestinului gros și al plămânului energetic, cu o afectare a ficatului energetic. Aceste tulburări duc la blocarea fluxului energetic prin corp (funcția plămânului și a ficatului), ceea ce duce la dureri, tulburări cutanate, dureri de ochi, rinichi. Tulburările intestinului gros ar putea afecta pielea, sistemul nervos, iar tulburările secundare ale ficatului afectează inima și sistemul digestiv.
Aceste tulburări își au originea, în parte, în hrana noastră, destul de necorespunzătoare și plină de toxine. Tendința spre sentimente negative, distructive, este o altă sursă de energii toxice, ce contribuie, fără îndoială, la boală.
Abordări naturiste:
* Evitați sentimentele și atitudinile negative, inclusiv furia, nervozitatea, grijile excesive și blamarea. Acestea nu fac altceva decât să dezorganizeze fluxul energetic în corp, făcând ceva proiectat armonios să devină haotic.
* Evitați fumatul, căci lezează plămânii și ficatul. Blochează fluxul energetic din corp.
* Mișcarea, deși dificilă atunci când te dor articulațiile și mușchii, este importantă. Durerile sunt un semn de blocaj energetic, iar mișcarea ajută la deblocarea lui. În plus, ea ameliorează simptomele de depresie care pot însoți această boală.
* Respirația regulată este importantă. Pe cât posibil, exercițiile de respirație nu trebuie să aibă loc în zonele aglomerate, poluate, ci în liniște, în locuri unde există și multă vegetație (sub un pom, în parc, de pildă). Acest lucru ne ajută să absorbim energie sănătoasă prin plămân, care contribuie la restaurarea ordinii în corp.
* Dieta să includă multe legume și vegetale. Mai puține lactate, mai puțină carne (ele ar putea crește aciditatea sângelui și căldura din intestin). Peștele este mai bun.
* Uleiurile de pește (conțin acizi grași Omega-3) sunt utile. La fel, suplimentele cu această substanță și, de asemenea, vitamina D.
* Masajul ajută la ameliorarea durerilor și menținerea tonusului muscular.
* Acupunctura este excelentă pentru lupusul eritematos. Reechilibrează energiile plămânului, ale intestinului gros și ale ficatului. Punctele cele mai utile se află pe meridianele Plămân, Intestinul Gros, Ficat, Vezică urinară, Vasul guvernator, Stomac.
* Homeopatia este foarte bună și ea pentru lupusul eritematos. Medicamente precum Aurum metallicum, Bryonia, Radium bromatum, Rhus toxicodendron ar putea fi utile pentru dureri osoase, însă ideal pentru această boală este un medicament constituțional, individualizat (preparat de medic).
* Apa am lăsat-o la urmă, pentru a dezvolta subiectul. Nu doar consumul unei cantități mai mari de apă este necesar, ci și întărirea energetică a apei. Apa constituie aproape 70% din corpul nostru, este un bun stocator al energiei, în special a celei subtile. Energiile înmagazinate în apa pe care o bem pot fi decisive asupra stării noastre de sănătate. Se recomandă a pune apă filtrată la fereastră, dimineața, o oră-două, pentru a absorbi energiile soarelui la începutul zilei (de când răsare). Apa poate fi expusă într-un vas de lut sau de sticlă, nu de plastic. Apoi poate fi băută. În mod opțional, ea poate fi încărcată energetic prin rugăciune. Vasul din care vom bea, plin cu apă expusă soarelui, este ținut în ambele mâini. Cu ochii închiși, persoana în cauză spune o rugăciune sau formulează un gând pozitiv. Dar atenție! Nicidecum un gând legat de propria persoană. Trebuie asigurată o încărcătură de dragoste cât mai curată posibil! Gânduri precum "Scapă-mă de această boală nenorocită", sau "Fă-mă bine, Doamne!", cu dedicație personală, trebuie să fie excluse, căci poartă în ele sâmburi de egoism. Indicate sunt gânduri precum: "Să fie lumea plină de dragostea ta, Doamne!", "Fie în tot, voia Ta!", căci acestea sunt gânduri neutre. Le este de folos și oamenilor care suferă de boli severe, cum ar fi cancerul.
Vă urez succes!