RODICA CULCER despre... Jocuri cu măști

Redactia
- Având în vedere că PNL și UNPR au făcut o nouă majoritate în Consiliul Municipal al Capitalei, credeți că în sesiunea parlamentară extraordinară de pe 24 august, pentru Codul Fiscal, e posibil să asistăm la un moment crucial pentru răsturnarea guvernării PSD? Se va proba acum dacă este posibilă înlăturarea PSD de la putere?

- Înlăturarea PSD de la putere este posibilă oricând, dacă generalul Oprea hotărăște că este în interesul său să o provoace. De el și de partidul său de strânsură, alcătuit în marea sa majoritate din traseiști plecați din PSD și din PP-DD, depinde succesul oricărui demers de înlocuire a actualului guvern, cu o coaliție PNL-UDMR-UNPR. Este însă o astfel de schimbare de dorit cu un an înainte de alegeri? Probabil că în sesiunea din 24 august se va găsi un compromis privind noul Cod Fis­cal. Generalul Oprea a lăsat PNL în offside, lansând primul un apel la dialog, jucând rolul de factor de echilibru, de lider dispus să găsească soluții, eliberat de logica de război care dictează comportamentul PSD. Toto­dată, el va fi cel care îl va scoate astfel din încurcă­tură și pe președintele Iohannis, care a procedat extrem de inabil în chestiunea Codului fiscal și, în același timp, va face o demonstrație de forță față de PSD. Dacă Liviu Drag­nea a fost de acord cu dialogul pe tema Codului Fis­cal înseamnă că nu i s-a putut opune generalului Oprea, căci nici PSD nu are o majoritate fără UNPR. Re­zolvarea impasului legat de Codul Fiscal nu înseam­nă, însă, că domnul Oprea este în mod necesar pregătit să voteze o eventuală moțiune de cenzură împotriva actua­lului guvern. Trebuie să recunoaștem că este puțin ridi­col să votezi împotriva unui guvern din care faci parte. Pe de altă parte, domnul Oprea exercită deja o influență considerabilă asupra PSD, deci, nu ar avea de ce să-l părăsească, decât dacă ar calcula că șansele sale în ale­gerile din 2016 ar fi mai bine servite, de o diso­cie­re de un partid compromis ca PSD. Chiar dacă domnul Oprea sau cei care-l ghidează din umbră ar ajunge la această concluzie, nu avem de ce să ne bucurăm. Este, desigur, rușinos pentru România că are un premier ca Victor Ponta, dar nu ar avea de ce să se mândrească nici cu un guvern controlat indirect de un personaj provenit din recuzita serviciilor. UNPR este, potențial, soluția imorală a anului 2015, așa cum a fost PC, con­dus de Dan Voiculescu, în 2004: un partid de strânsură, intrat în Parlament în cadrul unei alianțe politice, fără să se fi confruntat vreodată direct cu electoratul și care își fo­losește apoi mandatele nemeritate, pentru a obține o po­ziție politică de forță. Este, să recunoaștem, o ma­nevră pe care serviciile secrete mai vechi și mai noi o folosesc cu abilitate. Dar progresul României nu poate fi realizat prin aplicarea unei noi soluții imorale, ci doar prin susținerea unei soluții morale, pe care nu o putem avea înainte de alegerile din 2016, când partidul M10 are, cel puțin teoretic, șansa de a intra în Parlament. Nu va fi simplu, dar parcă țara asta merită totuși o șansă.

- PSD-iștii "pătați" cu dosare la tribunale vor putea, totuși, să candideze pentru alte mandate, dacă "au trecere" în sondaje. Se legiferează hoția în poli­ti­că?

- O astfel de decizie demonstrează cât de disperată este situația PSD: partidul nu are altă garnitură de lideri decât echipa de penali care l-a condus până acum. Iar penalii strâng rândurile în speranța că, împreună, cu forța încă redutabilă a organizațiilor din teritoriu, vor putea câștiga din nou alegerile și apoi vor putea schim­ba legile și instituțiile care le fac atâtea probleme. Par­ti­dul domnului Dragnea și-a încălcat astfel propriile re­guli de integritate, impuse de Victor Ponta, atunci când încă nu era urmărit penal, înlocuind standardele de mo­ralitate cu criteriul dubios al popularității măsurate de sondaje. Dar noi știm deja că sondajele pot fi ma­nipulate, cum știm și că ele nu reprezintă decât o radio­gra­fie de moment a preferințelor populației. În plus, nu este un secret pentru nimeni, că un ales PSD, care poate distribui destule pomeni electorale, va fi în mod necesar popular în zonele în care PSD controlează deja situația, menținând de ani de zile un electorat captiv: sărac, îmbătrânit, cu un nivel redus de educație, de cunoștințe și de pretenții. Poate, însă, PSD să câștige alegerile cu can­didați care au dosare penale? Caracteristicile speci­fi­ce ale electoratului fidel al PSD, menționate mai sus, ne conduc spre o asemenea concluzie, în zonele în care pentru alegători nu contează ce fac primarii sau parla­men­tarii, atâta vreme cât oferă ceva în schimbul votului. Dar nu numai oamenii săraci și puțin educați din mediul rural sunt indiferenți față de matrapazlâcurile liderilor politici cu dosare penale, ci o mare parte a societății „cu pretenții" manifestă, și ea, o astfel de indiferență, fiind dispusă să accepte lideri politici, care au probleme cu justiția. Mass media au jucat un rol nefast în stimularea unei asemenea mentalități, promovând pe aproape toate canalele de televiziune, o intensă propagandă ostilă la adresa justiției, menită să-i pună sub semnul întrebării imparțialitatea și corectitudinea și să-i bagatelizeze deciziile. Din păcate, până și inițiatorul reformelor din justiție, Traian Băsescu, are un discurs descurajator în această privință. Nu ne rămâne, deci, decât să sperăm că electoratul necorupt de clasa politică și cel care nu se lasă manipulat de televiziuni, nu va permite o nouă le­galizare a hoției, dar nu putem exclude complet pro­ba­bilitatea ca această restaurație să se producă, totuși, în absența unei alternative politice reale.