După scrutinul care a impus Syriza la putere și după referendumul prin care guvernanții au cerut poporului să decidă în privința acceptării sau nu a condițiilor impuse de troica UE - Banca Mondială - Fondul Monetar Internațional pentru acordarea de noi împrumuturi, grecii sunt chemați la urne pentru a treia oară în 10 luni! Au fost 10 luni de promisiuni deșarte și de apariții bombastice, la televizor și la negocierile cu creditorii, ale cuplului Alexis Tsipras - Ianis Varoufakis. Cei doi au jucat tare, vocal, cartea populismului, s-au folosit de toate tertipurile posibile pentru a fragiliza poziția celor care urmau să le dea bani, pentru ca, în final, să sfârșească, ambii, prin depunerea demisiilor, în condițiile în care creditorii nu s-au lăsat câtuși de puțin înduplecați de artificiile lor oratorice, dimpotrivă. Populismele dau bine până când, ajuns la putere, te trezești că nu ai cu ce să le onorezi, că de unde nu produci, nu ai cum să cheltui.
Lecția Greciei este cel mai bun exemplu despre cum poți duce o țară pe marginea prăpastiei, și la ea se gândesc, zilele acestea, toți cei care - de la simpli analiști economici și de la oameni din mediul de afaceri, până la somități din Consiliul Fiscal și din cadrul Băncii Naționale - ridică semne de întrebare referitoare la aventuroasele măsuri de liberalizare fiscală propuse de premierul Victor Ponta. Seria de facilități incluse în noul Cod Fiscal, reducerea TVA, eliminarea supra-accizei la carburant sau creșterile salariale în sectorul public sunt, toate, niște măsuri extraordinare pe hârtie. Unde mai pui că, în prag de an electoral, ele cu greu ar putea fi combătute de opoziție. De altfel, într-o încercare de a se face și ei că lucrează, cei din PNL au provocat o așa-zisă negociere a unui acord politic pe marginea unui Cod Fiscal pe care îl votaseră cu două mâini înainte ca președintele Klaus Iohannis, alertat de mai-marii Băncii Naționale a României, să-l trimită înapoi, în Parlament. Rezultatul acordului - amânarea eliminării supra-accizei pe carburant și scăderea TVA la 20%, nu la 19%, cum suna propunerea inițială, nu a fost în măsură să îi convingă nici pe cei din BNR, nici pe șefii Consiliului Fiscal. Și unii, și alții, se tem că "atunci când ai asemenea creșteri cu cheltuielile salariale, o reducere cu un punct procentual a scăderii TVA nu are cum să le suplinească. Efectele vor fi aceleași: o reducere a credibilității, probleme cu costul datoriei, iar politica monetară va avea de suferit. Într-un cuvânt, această relaxare e prea masivă și prea devreme".
Vremurile când, exact înaintea marii crize din 2008, premierul Călin Popescu Tăriceanu cheltuia în neștire toată creșterea noastră economică și lăsa țara în datorii uriașe sunt prea recente pentru a fi ignorate. Dezastrul Greciei se întâmplă chiar sub ochii noștri, iar lecția lui e că populismele dau bine la televizor, dar nu rezolvă problemele reale.