Apolodor moare a doua oară la Drobeta

Ion Longin Popescu
După crimele arheologice de pe traseul au­to­străzii Sibiu-Nădlac, de la Șibot și Turdaș (ju­dețele Alba, respectiv Hunedoara), unde au fost rase cu buldozerul un oraș roman de 2000 de ani și unul și mai vechi, de circa 6000 de ani - am­bele centre ceramice însemnate și noduri comerciale impresionante ale antichității, o altă știre ne dă fiori: ruinele podului lui Apolodor din Damasc, din Drobeta-Turnu Severin, ar pu­tea dispărea!

Conceput de un celebru arhitect sirian, favorit al împăratului Traian, podul de la Severin a fost ridicat repede, între anii 103-105 A.D., deoarece împăratul se grăbea să atace Dacia; vistieria de la Roma se golise și trebuia împrospătată cu aurul lui Decebal. Ne-am putea întreba: unde au fost dacii, când arhitectul și muncitorii au lucrat doi ani, nestingheriți, pe malul stâng al Dunării, încălcând armistițiul daco-roman din anul 102? Răspunsul e simplu, dacă acceptăm că, în istorie, locuitorii acestor ținuturi n-au fost tocmai uniți "în cuget și-n simțiri" unii cu alții. Astfel, dacii din zona Ol­teniei și Mehedinților, certați cu Decebal, le-au dat tot concursul romanilor să ridice podul care va înlesni marea invazie din 105. Cum au făcut unii politicieni din zilele noastre, care, supărați pe președinte sau pe prim-ministru, s-au dus la Bruxelles și au cerut ca România să nu fie pri­mită în UE. Pasionații de istorie vor găsi, desi­gur, alte și alte exemple din bogata corolă de tră­dări naționale. Întorcându-ne la Apolodor, vom spune că podul acesta a fost considerat o minune a tehnicii acelor timpuri, după cum a fost și Co­lumna lui Traian de la Roma, cu basoreliefurile dacice colorate și racla de aur cu cenușa îm­pă­ratului. De ce este în pericol de dispariție pi­cio­rul podului roman de la Drobeta? Presa: "Din ca­uză că autoritățile sunt incapabile să rea­lizeze proiectul de reabilitare, finanțat din bani europeni!" Aveați vreo îndoială? După 26 de ani de "performanță" la cârma României, clasa poli­tică bâjbâie, încă, în ceața incompetenței; fierari betoniști, șoferi, chelneri, merceologi, contabili, șan­tieriști, veterinari, mecanici - profesii altmin­teri respectabile, au ajuns să voteze legile în par­la­ment, iar din consiliile județene, să stă­pâ­neas­că, ca veritabili baroni, tot ce mișcă în județe. Cum am putea explica altfel eșecul Consiliului Județean Mehedinți, în restaurarea celebrului picior de pod, după ce a reușit, totuși, să obțină bani mulți și gratuiți de la Uniunea Europeană? Dacă restaurarea nu va fi terminată până la sfâr­șitul anului, întreaga sumă de sute de mii de euro va fi pierdută! Dacă în anii '90, se vorbea că NATO ar fi interesată să reconstruiască podul peste Dunăre, iată că a venit UE și a zis: ia, ro­mâ­ne, banii care-ți trebuie și restaurează acest ves­tigiu al strămoșilor tăi, care sunt și ai noștri. Dacă nu poți, spune, ridică mâinile, că venim noi și salvăm situația, deoarece, ca europeni, nu ne putem permite să pierdem un tezaur atât de valoros... În momentul în care scriem acest text, cu obidă și revoltă, lucrările nici n-au început, deci sunt mari șanse ca banii să fie pierduți. Cine poartă răspunderea? Pe cine va trage DNA pe dreapta? Se va spune că parchetul nu are com­pe­tențe în domeniu, dar abia aștept să intre în pâine Procurorul European! Sau abia aștept să se în­ființeze Poliția Patrimoniului, singura instituție care ar salva ce ne-a mai rămas de la strămoși. De ce nu înființează parlamentarii această poli­ție? Pentru că și-ar tăia creanga de sub fotoliile lor mereu goale, și pentru că se tem că această poliție s-ar întoarce împotriva baronilor și a celorlalți "nobili" din "pădurea tutelară" a pro­vinciei fericite, așa cum s-a întâmplat cu DNA. Dragi consilieri de Mehedinți, boieri dum­nea­voastră, dacă pierdeți banii, să încasați bleste­mul generațiilor viitoare care vor vedea piciorul podului lui Traian numai în poze! Să nu mai fiți aleși niciodată și să treceți Dunărea înot, să vă duceți cât mai departe, unde a înțărcat mutul iapa!