Sănătate cu alimente - DIABETUL

Diabeticii sau persoanele cărora li s-a pus un diagnostic de prediabet (toleranță alte­rată la glucoză) știu din proprie experiență cât este de dificil să ții sub control glicemia.

Există două tipuri de diabet - și ele se numesc chiar așa: tipul 1 și tipul 2. Sfaturile conținute în acest articol se adresează cu precă­dere acestuia din urmă. În dia­betul de tip 1, sistemul imunitar distruge sau afec­tează grav celulele beta din pan­creas, responsabile cu producerea insu­linei. În diabetul de tip 2, fie pan­creasul nu mai secretă cantitatea necesară de insulină, fie organismul a pierdut capacitatea de a o utiliza co­rect. În ambele cazuri, glucoza se acumulează în con­centrații primej­dios de mari în corp (în mușchi, în depozitele de grăsime, în ficat), în loc să se transfor­me în energie, așa cum ar fi normal. În decursul anilor, glice­mia crescută se soldează cu efecte dăunătoare în di­verse zone ale organismului, de exemplu provocând afec­țiuni cardiovasculare, re­nale, distrugerea neuro­nilor și pierderea vede­rii. De aceea, diabeticii sunt obli­gați să-și su­pravegheze în permanență nivelul zahăru­lui din sânge. Dacă și dvs. suferiți de diabet, trebuie să aveți mare grijă când și ce anume mâncați.
Diabetul de tip 2 apare, de obicei, la o vârstă mai înaintată și, în special, la persoanele supra­ponderale, care se complac în sedentarism. În schimb, dacă vă mențineți greutatea corporală în limite normale, aceasta vă va ajuta să evitați de­clanșarea unui diabet de tip 2. În numeroase situații s-a putut constata chiar că o reducere apreciabilă a greutății poate contribui la dispariția prediabetului.
Din fericire, printre legume, fructe și condi­mente, se găsesc foarte multe care au o acțiune bene­fică pentru bolnavii de diabet. Totodată, le stau la dis­po­ziție peste o sută de plante. Despre cele mai impor­tante dintre ele vom vorbi în continuare.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva diabetului


*** Fibrele alimentare
După mese, organismul nostru are în mod normal capacitatea de a păstra glicemia la un nivel ce nu depă­șește limitele admise. La diabetici, dimpotrivă, el înregistrează cel mai adesea o creștere. În aseme­nea situații, medicii vorbesc despre o "valoare maxi­mă a glicemiei postprandiale", dar dvs. vă puteți ima­gina, mai simplu, cum glicemia urcă panta unui deal înalt. Scopul este să vă hrăniți în așa fel, încât can­titatea de glucoză din sânge să oscileze cât mai puțin.
Aici ne vin în ajutor fibrele. Ele determină sto­macul să rețină alimentele un timp mai îndelungat și, de asemenea, fac ca ulterior, în intestin, nutrienții să treacă mai lent în sânge. În plus, legumele, legumi­noasele, fructele și produsele din făină integrală, care au un conținut ridicat de fibre, reprezintă totodată și surse bogate de vitamine și minerale. Substanțele prezente în compoziția lor combat inflamațiile și neu­tralizează radicalii liberi, care dau motive înte­meiate de îngrijorare bolnavilor de diabet.
O meta-analiză efectuată în anul 2004 a trecut în revistă rezultatele obținute într-o serie întreagă de studii din domeniu, reținând următoarele: la diabeticii care au adoptat o alimentație bogată în fibre și mo­derată în ceea ce privește ponderea carbohidraților, s-a constatat o scădere cu 21% a glicemiei postpran­diale, cu 7% a colesterolului total și cu 8% a coleste­rolului "rău" LDL. La persoanele care au con­sumat alimente bogate atât în carbohidrați, cât și în fibre, nivelul glicemiei (măsurat pe stomacul gol, dar și du­pă mese) a coborât cu 14 %. O îmbunătățire evi­den­tă s-a observat și la testul pentru glicohemo­glo­bină (sau hemoglobina glicozi­lată), care permite monito­rizarea nivelului de glucoză din organism pe termen lung. Autorii respectivei sinteze recomandă un aport zilnic de fibre de 25 până la 50 de grame. Nu vă te­meți, nu va fi nevoie să tot ames­tecați tărâțe sau pudră de psyllium în băuturile dvs. de peste zi. Arun­cați mai bine o privire pe lista de mai jos. Ea cuprinde câteva ali­mente cu ajutorul cărora vă puteți acoperi cu ușu­rință necesarul zilnic de peste 40 grame de fibre.
* 1 cană de făină de hrișcă = 12 g
* 1 pară = 10 g
* 1 cană teci de ardei iute = 9 g
* 1/2 cană fasole pestriță = 7,5 g
* 1 cană spaghete din făină integrală = 6 g


*** Cromul
Un amănunt demn de reținut: în volumul total al vânzărilor de minerale și oligoelemente, cromul deține o pondere de 6%. Ea se datorează, cel puțin parțial, faptului că producătorii de suplimente cu crom își fac asiduu publicitate, invocând acțiunea efi­cientă a acestui microelement contra diabetului. Până în prezent, studiile n-au reușit să elucideze modali­tatea concretă prin care cromul influențează evo­lu­ția bolii. Totuși, e util să in­troduceți în meniul dvs. și alimente care îl conțin.
Un studiu gigant rea­lizat în anul 2007 a dus la concluzia că adminis­tra­rea de suplimente cu crom la pacienții cu dia­bet de tip 2 determină o îmbunătățire cu 0,6% a ni­velului glicohemo­glo­binei. Este un rezultat în­curajator, având în vedere că o reducere de 1% poate micșora cu circa 20% ris­cul de infarct miocardic sau de accident vascular cere­bral. Cromul face să crească sensibilitatea la insulină a organismului, redând, astfel, hormonului secretat de pancreas posibilitatea de a normaliza concentrația glucozei din sânge.
Trebuie spus că deocamdată nu există oficial o doză zilnică recomandată și, prin urmare, în aștep­tarea unor studii cu rezultate mai precise, ar fi prefe­rabil să nu exagerați cu suplimentele respective. Cu atât mai mult cu cât hrana cea de toate zilele vă oferă suficiente surse bune de crom, printre care se numără, de pildă, melasa rezultată din fabricarea zahărului de trestie, ouăle, ficatul, carnea de pui, fulgii de po­rumb și stridiile. Oligoelementul de care vorbim se regăsește și în numeroase alimente de origine vegeta­lă, cum sunt păpădia, ștevia, iarba de lămâie (lemon­grass), piersicile, boabele de ienupăr, orzul, ovăzul sau roselle, o varietate de hibiscus, care conferă diver­selor ceaiuri (de exemplu celui de fructe de pădure de la Fares) o frumoasă culoare roșie.


*** Scorțișoara
Are gust bun, miros plăcut și, ingerată chiar în can­tități foarte mici, reușește să aibă o acțiune tera­peutică demnă de luat în considerare. În cadrul unui studiu al Ministerului Agriculturii din SUA, elaborat de un colectiv de cercetare condus de dr. Richard Anderson, 60 de pacienți cu diabet de tip 2, care nu-și injectau insulină, au fost repartizați aleatoriu în șase grupuri. Primul grup a primit 1 gram de scorțișoară pe zi - ceea ce echivalează cu 1/2 linguriță - al doilea 3 grame și al treilea 6 grame. Celorlalte trei grupuri li s-au dat doar capsule care conțineau un placebo. Vo­luntarii care luaseră 1 gram de scorțișoară, timp de 40 de zile, au prezentat la sfârșitul experimentului modi­ficări uimitoare: valorile glicemiei, colesterolului și trigliceridelor li se îmbunătățiseră cu 20%. Cei care fo­losiseră cantități mai mari de condiment nu obținu­seră rezultate mai bune. Iar, după ce participanții au renunțat la administrarea de scorțișoară, nivelul za­hărului din sânge a început să crească din nou.
Jumătate de linguriță pe zi nu înseamnă prea mult. Pre­sărați-o dimineața pe fulgii de ovăz sau pe ce­realele fierte. Ori pe un măr crud, tăiat în bucăți. Pe o felie de pâine prăjită, unsă cu gem sau cu orice altceva vă place. Amestecați-o în ceașca cu ciocolată fierbinte ori în cana cu ceai - și, într-o clipă, ați și obținut o gus­tare bogată în fibre.


** Schinduful
Cercetările științifice demonstrează că acest condiment, foarte îndrăgit în bucătăria asiatică, precum și în cea a țărilor din Orientul Mijlociu, ajută, efectiv, la creșterea secreției de insulină. Una din substanțele active pe care le conține, 4-hi­droxiizoleucina, acționează direct asupra celu­lelor beta din pancreas, stimulând, astfel, produc­ția insulinei.
"O serie de studii confirmă, dincolo de orice dubiu, faptul că semințele de schinduf, introduse în alimentația diabeticilor, ca și în cea a anima­lelor bolnave de diabet, pot determina o scădere vizibilă a glicemiei și o ameliorare a toleranței la glucoză", se arată într-un articol publicat în anul 2005, în revista "International Journal of Food Sciences and Nutrition". În continuare se rela­tează că, în cadrul unuia dintre experimente, 17 pacienți cu diabet de tip 2 au mâncat zilnic câte 15 grame de semințe de schinduf. Glicemia li s-a redus, cu toate că nivelul insu­linei a rămas neschimbat. În­tr-un alt experiment, partici­pan­ții au consumat semințe de schin­duf, pe durata a trei săp­tămâni, cu rezultatul că valorile glicemiei s-au ameliorat, iar se­tea exagerată și urinările anor­mal de frecvente au dispărut.


** Oțetul
Înainte de apariția produ­se­lor farmaceutice pentru scăde­rea glicemiei, oamenii luptau contra diabetului folosind un leac tradițional: oțetul. El vă poate fi de ajutor și în ziua de astăzi, deoarece acidul acetic pe care îl con­ține încetinește golirea stomacului. Astfel, mâncarea vă satură mai bine și asimilarea carbohidraților se produce mai lent. În consecință, nivelul zahărului din sânge crește, și el, mai lent.
Cu prilejul unor studii, specialiștii au observat că, după ce participanții mâncaseră pâine albă sau orez decorticat (care le aduseseră glicemia la un nivel ma­xim), una sau două linguri de oțet au fost suficiente pen­tru a scădea concentrația glucozei din sânge cu mi­nimum 25%. Oțetul este foarte simplu de introdus în meniul dvs. Amestecați câteva linguri de oțet cu pu­țin ulei de măsline, adăugați eventual câteva nuci zdro­bite și întrebuințați această combinație ca dressing pentru salate.


** Fasolea verde
Pe baza unor studii efectuate timp de zece ani, specialiștii indieni au ajuns la concluzia că tecile de fasole reduc glicemia animalelor bolnave de diabet. Vă îndemnăm să le mâncați și dvs., cât mai des, even­tual fierte și apoi amestecate cu o ceapă crudă, tocată mărunt.


** Curcuma
Acestui condiment i se datorează culoarea galbenă a pulberii indiene de curry, ca și a muștarului nostru. În același timp, el constituie un remediu întrebuințat în mod tradițional în tratarea diabetului. Cercetările științifice arată că substanțele sale active, curcuminul și tetrahidrocurcuminul, au o acțiune antiinflamatorie, antioxidantă și de combatere a diabetului. La expe­rien­țele făcute pe animale în laborator, ele au reușit să scadă glicemia, să crească secreția de insulină și să prevină problemele renale.
Bineînțeles că dvs. nu trebuie să vă limitați, în utili­zarea curcumei, la felurile de mân­care cu adaos de curry. De fiecare dată când fierbeți orez, puteți pune în apă un sfert până la jumătate de linguriță de curcuma, care îl va colora într-un galben frumos. Cartofii, cono­pida, precum și alte legume pot fi de asemenea asezonate cu curcuma.


** Foile de dafin
Studiul dr. Richard Anderson ates­tă faptul că 1/8 linguriță de foi de dafin măcinate este de ajuns pentru a tripla eficiența insulinei. Așadar, adău­gați pur și simplu o cantitate mică din această pulbere la supele ori so­surile dvs. Gustul va fi mai bun, iar mâncarea mai sănă­toa­să. Se pot pune la fiert și frun­zele de dafin întregi, însă va trebui ca apoi să le scoateți din cratiță, fiindcă au marginile ascuțite și bucăți din ele vă pot rămâne în gât.


** Magneziul
Diabeticii au deseori o ca­ren­ță de magneziu. În anul 2006, revista "Diabetic Medi­cine" a publicat o analiză a datelor extrase din nouă studii. Se menționa, printre altele, că o doză de 360 de miligrame de magneziu, luată zi de zi, vreme de 12 săptămâni, a dus la scăderea glicemiei măsurate pe stomacul gol și la un nivel mai ridicat al colesterolului "bun" HDL. Doza zilnică recomandată pentru apor­tul suplimentar de magneziu este de 400-420 mili­grame la bărbați și 310-320 miligrame la femei (cu excepția celor însărcinate). Cantități apre­cia­bile din acest mineral se găsesc în alimentele de mai jos:
* 1/2 file de șalău = 170 mg
* 1 cană spanac fiert = 157 mg
* 30 g semințe de dovleac = 151 mg
* 1 cană fasole albă = 134 mg
* 1 chiflă graham = 89 mg


** Rădăcina de cicoare
Numeroase studii au confirmat faptul că rădăcina de cicoare, a cărei principală substanță activă este inu­lina, are un efect pozitiv, stabilizator, asupra nive­lului glicemiei. Prăjită și transformată în pulbere, ea se comercializează atât în supermarketuri, cât și în magazinele naturiste, ca înlocuitor al cafelei. Folo­siți-o în diverse combinații (chiar și cu cafea, de ce nu?), pentru a vă prepara tot felul de băuturi plăcute la gust.


** Ceapa și usturoiul
Nu ne putem imagina dieta mediteraneană fără ceapă și usturoi. Totodată, cele două legume sunt de folos în prevenirea și tratarea diabetului de tip 2. În Asia, în Orientul Mijlociu, dar și în Europa, există de multă vreme tradiția de a combate diabetul cu ceapă crudă, iar între timp, s-a descoperit și o explicație științifică: substanțele active din bulbii de ceapă stimulează metabolismul diabeticilor. La rândul lui, usturoiul dă un impuls celulelor beta din pancreas, poate coborî nivelul glicemiei și previne complicațiile cardiovasculare asociate cu diabetul.
Căutați diverse modalități de a folosi mai mult ceapa și usturoiul crude în alimentația dvs. S-ar putea să vă creeze unele probleme, însă este sigur că veți profita în mai mare măsură de principiile lor active.


* Hrișca
Data viitoare când aveți poftă de clătite, prepa­rați-le din făină de hrișcă. Nu numai că vor avea un gust excelent, dar vă vor reduce și glicemia. Singura condiție va fi să rezistați tentației de a le îndulci cu sirop.


* Cuișoarele
Cândva, pe vremea bunicilor noastre, erau între­buințate ca remediu pentru calmarea durerilor de dinți: o picătură de ulei de cuișoare, pusă direct pe dintele dureros. Însă ele au și alte calități - eugenolul pe care îl conțin stimulează secreția de insulină. Pa­cienții cu diabet insulinodependent ar putea mări efi­ciența hormonului pancreatic, consumând o anumită cantitate de cuișoare (500 miligrame s-au dovedit a fi o doză adecvată). Pentru început, încercați să puneți câteva cuișoare în ceaiul dvs. preferat.


* Afinele
La prima vedere, menționarea lor în contextul dat ar părea paradoxală, deoarece sunt niște fructe destul de dulci. Totuși, efectele benefice, garantate de sub­stanțele vegetale secundare existente în ele, cântăresc mai greu decât dezavantajul reprezentat de conținutul lor de zahăr. Sunt recomandate, în primul rând, în scopul de a preveni retinopatia diabetică, degradarea cu consecințe dramatice a vaselor de sânge de pe retină, provocată de diabet.


* Migdalele
În anul 2007, inițiatorii unui studiu canadian au invitat nouă voluntari sănă­toși la o "masă" ce consta dintr-un singur fel de mâncare: pâine albă. Lângă ea, aveau de consumat 30, 60 sau 90 grame de migdale. Acestea au atenuat creșterea nivelului glicemiei provocată de pâine, iar efectul a fost direct proporțional cu doza. Având în vedere și densitatea lor calorică mare, nu vă îndemnăm în niciun caz să în­ghițiți migdalele cu pumnul, însă n-ar fi o idee rea să gustați câțiva sâmburi, la începutul sau la sfârșitul meselor.


* Produsele lactate
Un studiu din anul 2007 a atras atenția asupra legăturii dintre carența de vitamină D, consumul insuficient de lactate și apariția diabetului de tip 2. Vitamina amintită are în orga­nismul nostru, printre altele, și rolul important de a lucra mână în mână cu calciul. Cercetările au pus în evidență un fapt care ne dă speranță: la persoanele aflate în stadiul de prediabet, administrarea de suplimente nutriționale cu calciu și vitamina D poate împiedica declanșarea diabetului de tip 2. Așadar, faceți loc în meniul dvs. zilnic laptelui degresat, iaurtului și altor produse lactate. Surse bune de vitamină D sunt și somonul, macroul și sardinele.


* Ceaiul
Cafeaua și ceaiul conțin cofeină, care stimulează metabolismul și înlesnește ținerea sub control a greu­tății corporale. Dintre cele două, diabeticii ar avea însă o sumedenie de motive să prefere ceaiul. Adău­gând extract de ceai verde în hrana unor animale bol­na­ve de diabet, cercetătorii au constatat că el contri­buie la prevenirea disfuncției cardiace, la scăderea colesterolului LDL și creșterea colesterolului HDL, la reducerea valorii trigliceridelor, precum și la menținerea unei greutăți normale. Persoanele partici­pante la un studiu publicat ulterior în revista "Journal of the American College of Nutrition", în anul 2007, au înghițit o anumită cantitate de zahăr, cu trei varian­te diferite de lichid: apă simplă, apă cu cofeină și ceai negru. Două ore mai târziu, băutorii de ceai aveau un nivel considerabil mai scăzut al glicemiei și unul mai ridicat al insulinei, comparativ cu ceilalți subiecți.


* Prunele uscate
Un studiu recent al Ministerului Agriculturii din SUA indică faptul că borul poate reduce cantitatea de insulină necesară pentru stabilizarea nivelului glice­miei. Prunele uscate reprezintă sursa cea mai accesi­bi­lă, de unde aveți posibilitatea să vă aprovizionați cu acest oligoelement. În plus, ele sunt și foarte bogate în fibre. Borul se mai găsește în prune proaspete, căpșuni, piersici, varză, sparanghel și roșii.

Din cămara cu ierburi de leac

Din studii de dată recentă reiese că întrebuințarea lemnului-dulce ca înlocuitor al zahărului ar putea preveni apariția sindromului metabolic sau, cel puțin, i-ar încetini evoluția. Sindromul metabolic sau sin­dromul rezistenței la insulină predispune la grave afecțiuni cardiovasculare, ca și la diabet. Autorii stu­diilor respective lucrează cu cantități relativ mari de tinctură de lemn-dulce. Dvs. însă puteți încerca să vă îndulciți cafeaua sau ceaiul cu o bucățică din rădă­cina plantei, procurată de la un magazin naturist.