- La reuniunea consiliului JAI s-a hotărât deja ca țările care nu acceptă cotele de refugiați să fie amendate cu 0,002% din PIB, iar înainte de summit-ul UE de miercuri, cancelarul german Angela Merkel a declarat că va propune o amendă de 6.500 euro pentru fiecare refugiat refuzat. Vice-președintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a avertizat și el că va fi foarte ferm în aplicarea sancțiunilor pentru cei care nu respectă hotărârile CE. De altfel, conform normelor europene, nici nu se pune problema ca aceste hotărâri să nu fie respectate; ele pot fi doar contestate la Curtea Europeană, ceea ce Cehia a și anunțat că va face, cu decizia privind cotele obligatorii de migranți. Oricum se va solda această dispută, rămâne gustul amar al sentimentului că țările mari din UE, în special Germania și Franța, au trecut cu tăvălugul peste voința unor țări mai mici, mai ales că decizia Consiliului JAI a fost luată prin vot majoritar, nu prin consens, cum se obișnuiește în asemenea chestiuni delicate. Statele puse la zid de "mai marii Europei" se pot întreba, de pildă, de ce trebuie să plătească pentru decizia doamnei Merkel de a-i invita pe toți migranții din Orientul Mijlociu să vină în Germania, doar pentru ca Germania să-și închidă propria graniță, câteva zile mai târziu, depășită de situație. Dacă analizăm însă atent problema, ne dăm seama că disputa privind cotele este, de fapt, doar o perdea de fum menită să ascundă eșecul major și rușinos al UE de a anticipa criza umanitară din Orientul Mijlociu, generată la rândul ei, de o serie de demersuri internaționale de care UE nu este străină și care au dus la destabilizarea Siriei, Irakului și Libiei. Ca urmare a acestei miopii - sau inconștiențe politice, frontierele UE s-au prăbușit, pur și simplu, iar continentul a fost invadat de o masă de oameni din care doar o parte sunt sirieni dislocați de război, restul fiind migranți economici din Asia și din Africa. Or, dacă statele au obligații față de refugiați, ele nu au nici o obligație față de migranții economici. Ca să nu mai vorbim de pericolul infiltrării teroriștilor islamiști, în puhoiul care a trecut frontierele UE cu forța, fără niciun control. Europa își pune abia acum problema trierii maselor care au luat-o cu asalt, a susținerii țărilor din Orientul Mijlociu care adăpostesc deja aproape patru milioane de refugiați (Iordania și Liban) și a unui efort diplomatic menit să rezolve situația din Siria. Dacă vrea să conteze pe plan internațional, România trebuie să participe la acest proces de regândire a politicii UE, nu să se izoleze în mod inutil, doar pentru că președintele Iohannis avea nevoie de o măsură populistă, ca să-și ridice puțin cota de popularitate, aflată în declin, iar premierul Ponta trebuia neapărat să distragă atenția cetățenilor de la propriul proces penal. În fond, dacă refugiații ar fi trecut prin România, nu prin Serbia, am fi dorit ca ei să fie redistribuiți în celelalte state, sau nu?
- PSD îl susține în continuare pe Victor Ponta în fruntea guvernului, tocmai când dosarul său, în cazul Turceni-Rovinari a fost activat de Justiție. Cum explicați această solidaritate oarbă în jurul unui inculpat? PSD nu va plăti pentru imaginea sa pătată?
- Explicația este foarte simplă și ține de obsesia PSD de a rămâne la guvernare. Dacă Victor Ponta demisionează, cum ar fi decent, PSD nu are nici o certitudine că președintele Iohannis va desemna un premier din rândurile sale, sau că generalul Oprea va da ordin pe unitate ca UNPR să voteze un nou guvern condus de PSD, indiferent de concesiile ce i se vor face. Domnul Oprea, în ciuda imensului scandal de plagiat în care este implicat, se visează el însuși premier, ceea ce nu poate conveni partidului condus de Liviu Dragnea, care nu a uitat că UNPR a votat de mai multe ori în ultima vreme așa cum a dorit Klaus Iohannis, nu PSD. Prins între ambițiile generalului Oprea și dorința președintelui Iohannis de a-l desemna premier pe Cătălin Predoiu, care ar putea negocia eventual un pact de guvernare cu UNPR, PSD nu are altă soluție pentru a rămâne la putere decât să-l păstreze pe Victor Ponta în fruntea guvernului. Este rușinos și dezastruos pentru țară, dar pentru partidul condus de Liviu Dragnea este singura modalitate de a controla procesul electoral din 2016, prin mobilizarea primarilor și a președinților de CJ și alocarea discreționară a resurselor bugetare. Această situație dezonorantă în care ne aflăm se datorează prevederilor constituționale, care acordă o imunitate aproape perfectă prim-ministrului și blochează orice demers prezidențial de a-l penaliza atunci când este trimis în judecată. S-ar zice că avem o Constituție special concepută pentru apărarea înalților demnitari penali. Este greu să nu ne amintim că PSD - împreună că PNL, UNPR și UDMR - nu au avut nicio problemă în 2012, să declanșeze procesul de suspendare a președintelui Băsescu, deși acesta nu avea niciun dosar penal, dar niciunul din politicienii care au inițiat acel demers contrar statului de drept, care ne-a atras oprobriul lumii civilizate, nu își pune acum problema înlăturării unui premier învinuit de spălare de bani și evaziune fiscală. Acum se vede calitatea execrabilă a clasei politice românești. În mod normal, PSD ar trebui să piardă sprijinul populației, după ce a făcut țara de rușine, dar nu putem fi siguri că așa se va întâmpla, din două motive: 1. PSD dispune de un sprijin important din partea unor televiziuni care-l susțin, și 2. Opoziția nu prezintă destulă credibilitate, este pasivă și dă chiar impresia de complicitate cu puterea. Dacă nu se reinventează, PNL nu va mobiliza acel electorat urban, educat și implicat pe care l-a pierdut - singurul care poate contracara inerția bolnavă a electoratului PSD.