La mine în sat, în Valea Vișeului, circulă multe povești cu stafii. Câteva întâmplări s-au petrecut chiar în familia noastră. Vi le povestesc așa cum le-am trăit sau cum le-am aflat de la alții...
Cu mătura, după năluci
Mai demult, în vremea copilăriei, țin minte cum într-o noapte de iarnă am fost trezit din somn de tata (fie iertat!), care dădea cu mătura prin casă, scuipând și strigând: "Marș afară!". Când l-am întrebat pe cine alungă, fiindcă în afară de noi nu era nimenea, mi-a zis că fugărește o nălucă. Prezența ei făcea ca piroanele bătute în grindă pentru haine și pălării să vibreze ca o pânză de ferăstrău. Într-adevăr, după ce tata a vânturat bine toate ungherele încăperii, vibrația cuielor s-a potolit.
Butoiul cu fasole
O altă întâmplare bizară s-a petrecut pe când tata era copil. Venind acasă după miezul nopții, a observat că găinușa lor cea mică și neagră era afară în curte, unde stătea pitulată și nemișcată. Grijuliu, tata a încercat s-o prindă cu mâinile, dar n-a reușit. Apoi a încercat cu haina, dar în zadar. Găinuța fugea de colo-colo prin curte, bătând agitată din aripi. Bănuind că nu-i lucru curat, tata s-a grăbit să intre în casă. N-a apucat să închidă ușa în urmă, când s-a auzit o hurducătură grozavă și, prin gaura podului, butoiul cel mare, plin cu fasole uscată, s-a prăvălit, umplând podeaua de boabe. "No, Nicolae, amu ai ce culege", a zis bunica. Înarmat cu un felinar, tata s-a dus în tindă să adune boabele de fasole. Minune! Podeaua era curată, iar butoiul care căzuse era sus, în pod...
Stafia din claia de fân
Prin anii '80, un nepot de-al meu pe nume Vasile făcea naveta de la Valea Vișeului la Sighet, unde era muncitor. În dreptul unui semafor de cale ferată, personalul încetinea și Vasile putea să coboare la circa 150 m distanță de casa lui. Într-o vară, puțin după miezul nopții, în timp ce se grăbea cu pas întins către casă, mergând cu mâinile vârâte în buzunare pe poteca dintre holdele de pe câmp, s-a izbit dintr-o dată cu fața într-o căpiță ivită în mijlocul drumului. Cu greu a putut să se desprindă din claie, cineva nevăzut îl împingea mereu înapoi. Speriat, a grăbit pasul spre casă. Dar înainte de a deschide portița curții s-a împiedicat și a căzut pe o grămadă de gunoi de grajd care se afla pe marginea drumului. Oricât a încercat să se ridice, n-a reușit, și nici să-și scoată mâinile din buzunare. S-a tăvălit și s-a chinuit mult până ce a izbutit să se ridice în picioare. Intrând în curte, câinele - în loc să latre de bucurie, cum făcea de obicei - s-a ascuns și a început să scâncească. Cu părul măciucă, nepotul a început să bată cu pumnii în ușă, speriindu-le pe mama și pe bunica lui. Mai speriate au fost însă văzându-l în ce hal era, murdar de bălegar până în albul ochilor și în păr. În timp ce Vasilică le povestea agitat prin câte trecuse, s-au auzit niște lovituri puternice în rama ferestrei, apoi pași grei în podul casei. Îngrozite, femeile și-au făcut cruce și au început să se roage. Zgomotele s-au potolit. Se pare că fantoma din căpița de fân era a unui vecin decedat, pe nume Mihai, care bântuia prin locurile unde-și avusese gospodăria, băgând groaza-n foștii vecini.
VASILE - Baia-Mare