Limbajul corpului spune tot
Vine o zi în viața dvs. de cuplu, când partenerul începe să afișeze un comportament care bate la ochi: vorbește cu glas ridicat, iritat, vă evită privirea, nu-și găsește locul în casă, e mai atent ca de obicei cu igiena lui personală, se bărbierește mai des, schimbă întruna cămășile, ciorapii, pantofii. În fine, respiră cu gura deschisă, își freacă bărbia, își piaptănă părul cu degetele, intră și iese din cameră foarte des. Puteți fi sigure, doamnelor: iubitul dvs. soț sau amant vă minte.
Se-ntâmplă însă ca și o femeie să zâmbească exagerat, să vorbească cu o voce de fetiță alintată, să se uite mai des în oglindă, să clipească des din pleoape, să dovedească o stare de agitație avansată: se mișcă de colo-colo, debordează de energie și afecțiune "orală" (vorbită), inventează pretexte ca să rămână seara singură la televizor. Domnii pot fi siguri, și ei, că femeia respectivă îi minte!
Persoanele cu spirit de observație, care cunosc limbajul fizic (corporal) al partenerilor, află mai multe lucruri decât cu ajutorul cuvintelor. Așa ne spun cel puțin psihologii.
Nu există căsnicie, cuplu sau relație temporară fără minciuni. Cercetătorii americani (cei mai curioși să studieze viața în doi) au constatat că, fără excepție, toți oamenii care trăiesc în perechi mint zilnic de cca 50-200 de ori. Cum deschidem gura, mințim: "Sunt bine", spunem, deși sentimentele noastre se află în bernă, "arăți minunat", ne minunăm, deși persoana care ni se află în față arată îngrozitor. "Mulțumesc pentru masă", rostim zâmbind de plăcere, deși bucatele înghițite ne-au întors stomacul pe dos etc. Cel mai des se minte în căsnicie sau în viața de cuplu. Dar cine minte mai mult? "Minciunile bărbaților sunt mult mai ușor de ghicit", spun în cor psihologii. "Când o femeie își înșală soțul, ea procedează cu mai mult tact, încearcă să găsească un alibi invulnerabil. Bărbații sunt mult mai neîndemânatici. Ei le debitează soțiilor cele mai incredibile minciuni".
CLASAMENTUL MINCIUNILOR
În ce împrejurări se trag cele mai gogonate minciuni?
Unde și când se mint cel mai tare femeile și bărbații?
- În actul sexual
EA - simulează orgasmul, EL își ascunde dorințele erotice. Și toate astea sub pretextul că nu vor să-l rănească sau să-l piardă pe celălalt.
- În relațiile extraconjugale
EA - nu vrea să-și riște siguranța materială. EL - nu vrea să-și pună-n joc căminul și copiii (dar nici să renunțe la aventura erotică nu vrea). În loc să lămurească problemele deschis, ei își ascund viața dublă printr-un eșafodaj de minciuni teribil de complicat.
- La bani
EA - susține că pantofii noi sunt cumpărați anul trecut. EL - declară consumația la bar mult mai redusă. Nici unul nu vrea să-și recunoască dorințele, ca să nu pară egoiști.
- Din lașitate și comoditate
EA - nu vrea să recunoască că a uitat-o Dumnezeu vorbind la telefon cu o prietenă. EL - îi ascunde faptul că orele suplimentare le-a făcut la bere, cu prietenii. Cei care nu-și asumă propriile slăbiciuni nu pot să le dezvăluie nici partenerului.
- Din lipsa sentimentului propriei valori
EA - își trimite singură flori, lăsând să se creadă că are un adorator. EL - se laudă cât e de apreciat la serviciu. De fapt, este vorba de teama ascunsă că partenerul nu îi recunoaște calitatea sau că nu este iubit(ă) pentru ceea ce reprezintă de fapt.
Să spunem, deci, adevărul? Răspunsul nu este ușor de dat. Adevărul gol-goluț, în fiecare detaliu, n-ar fi soluția ideală pentru viața în doi. Ar fi crimă și pedeapsă. Dar: minciunile, fiind un semn de slăbiciune și egoism, au adesea un efect dăunător în timp.
Psihologul: "Minciunile distrug încrederea, iar în timp, pot otrăvi relația dintre parteneri".
El spune: "Ești un om minunat" și gândește "Din păcate la pat ești cam plictisitoare".
Ea explică: "Patul nu e lucrul cel mai important", vrând să spună "Depind de tine, nu mă părăsi".
El o laudă, cerându-i: "Rămâi așa cum ești", dar își spune "Oricum găsesc în altă parte ce-mi trebuie". Iar dacă ea îi spune: "Mama consideră că ești lipsit de considerație", în realitate o gândește ea însăși.
Minciuni convenționale, minciuni de liniștire, minciuni de protecție, minciuni de teamă, minciuni de escapadă - tot acest repertoriu al relației noastre cu partenerul are și un revers.
De ce să fiu mințit(ă) tocmai eu?
"Cel mințit trebuie să se gândească bine dacă el este de fapt cel care a provocat minciuna și în ce măsură", spun psihologii.
În acest sens, există câteva întrebări autocritice, recomandate pentru o bună conviețuire:
- Îl (o) iau așa cum e, cu toate greșelile și slăbiciunile sau aștept perfecțiunea?
- Îi acord suficientă libertate? Sau îl (o) urăsc pentru fiecare clipă trăită fără mine?
- Îi arăt într-adevăr cât îl (o) iubesc? Sunt în stare să-i recunosc performanțele fără rezervă? Sau concurăm pentru poziția dominantă?
"Micile minciuni convenționale ar trebui trecute cu vederea cu multă generozitate", spun cercetătorii vieții în doi. "Dar când e vorba de probleme importante, singura soluție este dialogul sincer".