Dacii de la Marea Baltică

Sanziana Pop
Anul acesta s-au împlinit zece ani de când "Formula AS" își trimite "is­coa­­de" pe cărările Europei, în căutare de urme pier­dute ale istoriei româ­nești.

Dacă ceea ce găseam la început încăpea într-o palmă, urmele descoperite recent sunt bucăți întregi de istorie, realități fabuloase ale tre­cutului românesc, rătăcite în ceață. De ce? Nu se știe! Nu există explicație "oficială" pentru amorțeala, dezin­teresul, lâncezeala cercetării istorice românești, când e vorba de daci. Spune-i unui istoric de astăzi, că te duci să cauți urme ale civilizației dacice în Țările Baltice. Își va duce mâna la tâmplă, arătân­du-ți că ești nebun. Dar tu îți asumi nebunia și pleci. Străbați cu mașina opt mii de kilometri "la pas" (până la o palmă de Cercul Polar), te duci, pe rând, în Polonia, Lituania, Letonia și Estonia, și tot pe rând, vezi cum "ne­bunia ta" stră­lucește sub for­mă de exponate arheo­logice, în vitrinele marilor mu­zee din capitalele nordului euro­pean, prezentate de specialiști "parafați", care îți confirmă că ai în față "dovezi ale civilizației dacice", ajunsă acolo prin chiar creatorii lor. Vasăzică, nu ești nebun! Nici tu și nici arheologii care îți confirmă artefac­tele dacice, nici etnografii și folcloriștii care îți cântă "daine" litua­niene, cu refrene legate de Du­năre (în toată istoria lor, litua­nienii n-au ajuns nicio­dată pe malul Du­nării), nici locuitorii din satul Pădure sau Ape sau Peri sau Moldova, sau Trakia, Samogetia, pe care îi întrebi, uluit, dacă vezi bine ce scrie pe indica­toarele de pe șosele, și ei îți răs­pund că "da". "Păi, nu se potri­vesc deloc cu nu­mele celelalte, litua­nie­ne, letone sau estoniene", "Cum să se potrivească, dacă sunt nume latine?", răspund. "Latine?" "Firește, latine", deși picior de roman n-a călcat niciodată pe Malul Balticii. Au călcat, însă, dacii, locuitorii unei țări cucerite de Roma, "neliniștiții", cum li se spune în scrierile cro­nicarilor nordici, "drumarii", "neașe­zații", și care au lăsat dâre scânteie­toare, în toate țările Euro­pei, prin care au trecut. Sigur, nu e treaba noas­tră să dove­dim adevăruri istorice. Noi nu suntem cerce­tători, ci reporteri la revista "Formula AS". Un soi de "infor­matori" despre realitatea care ne face să plângem de bucurie, când are legătură cu România. Ne place munca noastră! O iubim! Suntem fericiți că o facem, deși feri­cirea ar fi cu mult mai deplină, dacă lucrurile pe care le sem­nalăm de ani de zile ar stârni și inte­resul "oficial". Până atunci, dragi citi­tori ai revistei, vă garantăm și anul acesta, așa cum am făcut și în anii trecuți, că avem o istorie fabu­loasă, că dacii sunt unul dintre cele mai vechi și mai strălucite popoare ale Euro­pei, că avem te­me­iuri mari de mândrie și bucurie, ce se cer cele­bra­te - nu doar cu mintea, ci și cu sufletul.