Pâine cu unt? Nu! Cu otravă!

Gilda Fildan
- S-a descoperit că glifosatul, erbicidul cel mai frecvent utilizat în agricultură, ajunge în alimente, fiind prezent chiar și în laptele de mamă. Tot mai multe voci declară că este cancerigen și ar trebui interzis -

Cu câtva timp în urmă, erbicidul numit glifosat era privit ca o mare șansă a agriculturii mo­der­ne: convenabil ca preț și - se spunea atunci - lipsit de efecte secundare, pentru animale și oa­meni. Dar opiniile s-au schimbat radical: tot mai multe voci critice pun la îndoială caracterul inofensiv al pesti­cidului, presupunând o legătură între problemele de sănătate ale populației orășenești și rurale, bolile grave ce provoacă moartea vitelor, ca și anumite anomalii și di­for­mități apărute la copii. Recent, Agenția Internațio­na­lă pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) l-a eva­luat drept "potențial cancerigen". O decizie de impor­tan­ță covârșitoare, având în vedere faptul că, în Europa, substanța este pulverizată pe circa 40% din suprafețele agri­cole - și nu rămâne acolo. Ea s-a regăsit până și în 70% dintre probele de urină supuse analizei în laborator. Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Ce este glifosatul?

Ingredientul activ cel mai des introdus în compoziția erbicidelor, glifosatul, a fost lansat pe piață în anii '70 de către Compania Monsanto (campionii modificărilor genetice), fiind întâlnit mai ales sub denumirea Roundup. Însă el este conținut în numeroase alte produse destinate combaterii dăunătorilor, de regulă în combinație cu alte substanțe toxice. Acționează provocând tulburări în me­ta­bolismul plantelor (nedorite) și astfel duce la distru­gerea lor. E întrebuințat în agri­cultură, în grădinărit, dar și în parcuri sau pe spațiile de joacă ale copiilor. Anul trecut, consumul său la scară mon­dială a atins cifra enor­mă de 700.000 de tone.
În special apariția cultu­ri­lor de plante modificate gene­tic, cum ar fi cele de soia din SUA și America de Sud, a de­terminat o creștere spec­tacu­loasă a consu­mu­lui de glifo­sat. Organismele mo­dificate ge­netic sunt rezisten­te la acțiunea lui și, în consecință, el poate fi utilizat în doze masive, pe supra­fețe întinse culti­vate, pentru stâr­pi­rea buruienilor. Scep­ticii l-au privit întotdeauna cu neîn­credere: de pildă, există în Argentina regiuni unde acest pesticid este pul­verizat în cantități generoase la soia modificată genetic, dar tot acolo s-a înregistrat o inciden­ță sporită a cance­rului în rândul co­piilor. O practică răs­pândită constă în aplicarea erbici­dului cu puțin timp înainte de recoltare, ca "injecție le­tală" administrată bu­ruienilor, pentru a permite plantelor utile să ajungă si­multan la maturitate. Se presupune că această "opera­țiune de exterminare" ar constitui prin­cipala cauză a prezenței reziduurilor de gli­fosat în ali­mente. De aceea, ea a fost restric­țio­nată în Europa, dar conti­nuă să fie folosită fără niciun fel de limite în mul­te alte zone de pe glob - și nu numai la soia, ci și la cartofi și leguminoase. Apoi, încă un detaliu ce merită reținut: la rândul lor, și buruienile dezvoltă treptat o anumită rezis­tență la pesticid, astfel încât el trebuie utilizat în cantități tot mai mari, de la an la an, pentru obținerea efectului scontat. (Desigur, spre satisfacția concernului Monsanto, căruia îi cresc continuu vânză­rile.)

Chifle contaminate

Ce înseamnă acest "potențial cancerigen"?

În cadrul Organizației Mondiale a Sănătății, Agenția Internațională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC) este autoritatea științifică îndreptățită să identi­fice riscurile de cancer. Ea a încadrat glifosatul în cate­goria 2A ("potențial cancerigen pentru om"), argumen­tându-și decizia cu peste două sute de rapoarte și analize. După cum a comunicat presei Aaron Blair, conducătorul grupului de evaluare, s-a discutat serios chiar o includere a erbicidului în categoria 1 ("cu certitudine cancerigen"). În orice caz, IARC observă existența unor riscuri consi­derabile pentru sănătatea populației, ce urmează a fi examinate în continuare.
La ce concluzii conduc analizele efectuate? S-a con­sta­tat că, din zece chifle testate în laborator, opt erau con­taminate cu substanța toxică amintită, ale cărei urme s-au regăsit și în pâine, făină, fulgi de ovăz, linte, ca și în soia furajeră de import. Glifosatul se întrebuințează, de ase­me­nea, în pomicultură și viticultură, însă aici nu s-au făcut deocamdată suficiente măsurători pentru determi­na­rea nivelului de contaminare. Recent, a provocat îngri­jorare un mic studiu inițiat de ecologiștii germani, care au depistat pesticidul - chiar dacă într-o concentrație mi­nimă - în laptele a 16 tinere mame ce își hrăneau bebelu­șii la sân. Pentru organizațiile care se ocupă de proble­mele mediului și cele cu atribuții de protecție a consu­ma­torilor, reziduurile descoperite în urină și în laptele matern constituie o dovadă indubitabilă a faptului că noi toți ne intoxicăm, zi de zi, cu glifosat.
Ce măsuri de apărare putem lua? Mai întâi, să nu folosim niciodată, sub niciun motiv, pesticide chimice în grădina proprie. Glifosatul poate fi achiziționat acum cu mare ușurință, ceea ce îi face pe mulți amatori de gră­di­nărit în timpul liber să recur­gă la el fără ezitare. Sună sim­plist, însă ar fi de preferat ca ei să smulgă buruienile cu mâna, în loc să-și otrăvească petecul de pământ cu chimi­cale. Iar cine dorește să fie absolut sigur că în mâncarea din farfuria lui nu există re­ziduuri de glifosat va trebui să se orienteze către produ­sele bio, deoarece în agricul­tu­ra ecologică este interzisă întrebuințarea orică­ror sub­stan­țe de sinteză pentru combaterea dăunătorilor. Cum­părând marfă provenită din fermele bio, le dăm im­plicit o mână de ajutor de care ele au mare nevoie. Căci agri­cul­tura ecologică presupune o serie de eforturi și chel­­tuieli suplimentare (de exemplu, pentru înlăturarea bu­ruienilor prin mijloace mecanice), în scopul de a evita po­luarea solului și a menține diversitatea culturilor.

Ce cantitate de glifosat în alimente este lipsită de riscuri pentru sănătate?

Răspunsul la această întrebare se află încă în dez­baterea specialiștilor, iar ei sunt departe de un consens. În prezent, se consideră că aportul zilnic acceptabil ar fi de 0,3 miligrame pe kilo­gram/ corp. Totuși, atrag atenția unii cercetă­tori, în cazul când glifosatul are o acțiu­ne similară cu a hor­mo­ni­lor sau generatoare de can­cer, așa cum se presupune, chiar și o can­titate infimă ar fi de ajuns pen­tru a de­clanșa o afecțiune malignă. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, în cadrul analizelor de risc, a fost testată substanța ca atare, în condițiile în care ea este folosită, de regulă, în asociere cu altele. Și nimeni nu poate ști ce efecte produc aceste combinații toxice pe ter­men scurt, mediu și lung.
Ne putem aștepta ca glifosatul să fie în cu­rând scos de pe piață?
Discuția este încă deschisă pe plan european. Cea mai probabilă pare interzicerea pentru uz privat a pestici­delor care conțin această substanță, astfel încât unele magazine s-au grăbit să retragă din rafturi produ­sele respective. În momentul de față, Autoritatea Europeană pentru Si­guranța Alimentelor (EFSA) analizează oportu­nitatea unei prelungiri a aprobării pentru utilizarea în agricul­tură, care a avut o valabilitate de zece ani și ur­mează să expire. Opinia publică occidentală așteaptă de­cizia cu sufletul la gură. Poziția adoptată de Agenția In­ter­națio­nală pentru Cercetare în domeniul Cancerului sugerează necesitatea unei interziceri neîntârziate a gli­fosatului. Dar se va ajunge, într-adevăr, acolo? E greu de crezut, dacă ne gândim la interesele economice majore legate de perfida otravă.