Trăind într-o societate în care munca este privită mai degrabă ca o constrângere sau ca un rău necesar, foarte mulți dintre noi au tendința de a nu prețui decât rezultatele ei - banii și mijloacele de trai, statutul social, relațiile etc. - prea puțină importanță fiind acordată muncii ca... plăcere, ca mijloc de exprimare a ființei noastre profunde. În ultimele decenii, cercetătorii au observat câteva corelații uluitoare între muncă și sănătate, între activitatea de zi cu zi și gradul de fericire al oamenilor. Iată câteva dintre ele:
* După pensionare, oamenii, mai ales bărbații, sunt de aproape două ori mai susceptibili la infarct și la accident vascular față de persoanele de aceeași vârstă, dar care au, încă, o formă de activitate productivă.
* Bolnavii psihic care reușesc să muncească, fie și numai 1-2 ore pe zi, au mult mai multe șanse de recuperare, au nevoie de doze de medicamente mai mici și sunt mai puțin predispuși la episoade violente, antisociale etc.
* Creierul se degradează de trei ori mai încet la persoanele care muncesc până la vârste înaintate sau foarte înaintate. Astfel, munca zilnică, mai ales cea manuală, alternată cu cea intelectuală, sunt printre cele mai puternice mijloace de prevenție a Alzheimerului, a demenței vasculare și a maladiei Parkinson etc.
* Șomerii, chiar cei care au mijloace de trai suficiente, sunt de câteva ori mai predispuși la depresie, atacuri de panică, divorțuri și probleme relaționale decât cei care au un loc de muncă. Mai mult, la scurtă vreme după ce își găsesc un serviciu, problemele lor emoționale și relaționale se vindecă treptat, de la sine.
* Dependenții de droguri sau alcool supuși la o cură de dezintoxicare au cele mai mari șanse de reușită pentru a scăpa de viciul lor, dacă își găsesc un loc de muncă stabil, care să le dea sentimentul utilității, al valorii lor.
O terapie revoluționară
Psihologia modernă nu consideră munca drept condiția suficientă pentru a fi sănătoși sau echilibrați ca oameni, dar fără o muncă efectuată zilnic, sănătatea, inclusiv cea emoțională, este pusă în mare pericol, afirmă specialiștii. În schimb, găsirea unor activități constructive, pe care să le efectuăm cu drag și constant, și care să aibă o finalitate clară, ne poate vindeca de sute de boli fizice, de tulburări emoționale sau relaționale. De ce? Pentru că, se pare, suntem programați genetic să muncim cu plăcere, să ne bucurăm de simplul act de a fi utili, de a dărui ceva prin ceea ce facem. Dar să vedem, în continuare, câteva aplicații practice ale ergoterapiei în medicină:
Interacțiunea dintre muncă și creier
Mai ales pentru persoanele de vârsta a II-a și a III-a, munca este cel mai bun mijloc de a păstra nealterate capacitățile cerebrale. Iar cea mai eficientă este munca diversificată, în domenii cât mai variate, pentru a antrena diferite zone din creier. Este adevărat, însă, că munca neînsoțită de intervale clare de odihnă și relaxare poate deveni cu adevărat nocivă pentru creier. Așa-numita muncă încrâncenată, fără somn suficient, fără vacanțe, fără timp pentru relaționare va atrofia zonele din creier care țin de manifestarea afectivității, de empatie, de umor, adică exact calitățile care ne ajută să fim... oameni. Dar absența muncii este, totuși, mai dăunătoare decât lipsa relaxării, amintită mai sus. De exemplu, persoanele care ies la pensie tind să-și piardă, în următorii cinci ani, procente cuprinse între 15 și 50% (!) din capacitatea de memorare, de atenție, sinteză, deducție etc. Iar acest lucru nu se datorează neapărat vârstei. La oamenii care își continuă activitățile până la vârste foarte înaintate aceste pierderi de performanță cognitivă sunt incomparabil mai reduse. Așadar, dacă vreți să vă păstrați tinerețea creierului, să vă bucurați de pensie și să aveți o bătrânețe demnă și fericită, pur și simplu faceți o muncă care să vă placă!
Interacțiunea dintre muncă și organism
Cercetătorii au observat cu uimire că, pe ansamblu, munca are efecte asupra sănătății fizice mai puternice decât sportul, alimentația sănătoasă sau administrarea mineralelor și vitaminelor. Dar, pentru a obține acest efect, munca fizică trebuie alternată cu cea intelectuală, și invers. De exemplu, un programator care stă 10 ore pe zi la calculator trebuie să lucreze în grădină, să-și facă singur curățenia în casă și, nu în ultimul rând, să facă voluntariat (la îngrijirea copiilor ori bătrânilor, la plantarea copacilor sau la curățarea naturii). La polul opus, un agricultor trebuie să consacre timp calculelor matematice simple (cum ar fi cheltuielile lunare), învățării unor aptitudini folositoare, cum ar fi lucrul cu computerul, înțelegerea unor texte de lege sau funcționarea unor dispozitive tehnice. Acest mix de muncă intelectuală și fizică asigură echilibrul sistemului nervos și endocrin, încetinește procesele de îmbătrânire ale țesuturilor, păstrează funcționalitatea articulațiilor, tonusul muscular etc.
Copiii și munca
Tendința, intensificată în ultimele decenii, de a ignora nevoia copiilor de a munci, sau chiar de a-i feri, deliberat, de orice efort fizic, este una din cele mai mari greșeli în educație. Absența muncii, a responsabilității, dar și a satisfacției care decurge din aceasta, are consecințe dramatice asupra echilibrului emoțional și relațional al viitorilor adulți. Micile activități casnice, făcutul cumpărăturilor, deprinderea unor abilități tehnice și, mai ales, munca fizică în natură, sunt medicamente formidabile pentru copii. Dezvoltarea creierului, a musculaturii și a sistemului lor articular este strict corelată cu activitățile zilnice. Învățatul, uitatul la televizor și jocurile pe calculator sunt total insuficiente pentru dezvoltarea armonioasă a celor mici. Iar formarea caracterului, dezvoltarea lor emoțională sunt influențate decisiv de prezența sau absența muncii în viața lor. Copiii cărora li se insuflă de mici plăcerea de a munci, care își împart echilibrat timpul de învățare, joacă și activități casnice, pentru a-i ajuta pe părinți, au foarte mari șanse ca la vârsta adultă să fie echilibrați emoțional, independenți, mulțumiți de viața lor. Iar apoi, munca este și cheia pentru dezvoltarea uneia dintre cele mai importante calități: încrederea în sine.
Adolescenții și munca
Supranumită și vârsta critică, adolescența este perioada în care ergoterapia are poate cel mai mare impact, atât pentru prevenirea, cât și pentru tratarea tulburărilor care pot apărea în această perioadă. Trebuie ținut neapărat cont de faptul că, în această perioadă de tranziție, tinerii își reclamă statutul lor de adult. Ceea ce înseamnă că ei trebuie recompensați și respectați în mod activ pentru efortul pe care îl depun, demnitatea lor nu trebuie deloc lezată (prin ironii) atunci când muncesc, altfel pot dezvolta o adevărată aversiune pentru muncă. Dincolo de aceste precauții, psihologii au observat că adolescenții se maturizează cel mai bine atunci când efectuează cu drag o muncă. Astfel, ei învață să relaționeze, să-și asume responsabilități de adulți, să prețuiască eforturile părinților și ale celor din jur. În schimb, cei aflați la "vârsta critică" și care nu au ocazia să-și afirme valoarea și statutul de adult prin muncă, prin activități constructive, pot dezvolta o multitudine de anomalii comportamentale. În primul rând, încrederea lor în sine va fi mai scăzută, generând crize interioare, nesiguranță în relații, teama de eșec. Apoi, este foarte posibil să se maturizeze forțat, copiind comportamente greșite ale adulților, cum ar fi consumul de alcool ori tutun, de droguri, recurgerea la comportament violent etc. Banii nemunciți și mijloacele materiale puse la dispoziție cu generozitate, prin protecția excesivă din partea părinților pot agrava și mai mult crizele de adolescență, generând caractere cu adevărat bolnave, această categorie de adolescenți având și cea mai mare rată de infracționalitate în țările dezvoltate economic. Așadar, dacă vreți să vă protejați copiii aflați la vârsta adolescenței, ajutați-i să muncească onest și să se bucure de rezultatele a ceea ce au realizat. Apoi, tratați-le cu mult respect eforturile și încurajați-i, mai ales atunci când dau greș sau au senzația că nu sunt suficient de buni.
Sechelele post-traumatice și munca
Ergoterapia funcționează extraordinar în cazul traumelor psihice, cum ar fi cele produse de pierderea cuiva drag, de divorț, de supunerea la agresiuni etc. În aceste cazuri, delegarea unor responsabilități, cum ar fi grija pentru plante sau animale, dar și pentru persoane care au nevoie de ajutor face adevărate minuni. Pur și simplu, activitatea zilnică în acest sens recreează sentimentul valorii de sine, restabilește încrederea în lumea înconjurătoare și în semeni.
În cazul traumatismelor fizice, cum ar fi cele produse de accidentele de mașină sau de muncă, eventual soldate cu invaliditate de diferite grade, recuperarea este mai ușoară cu ajutorul ergoterapiei. Aceeași terapie este valabilă și după accidentul vascular cerebral și infarct. Imediat ce este apt, pacientul va fi pus la o muncă, nu contează cât de simplă, pe care să o facă zilnic. Poate părea puțin, dar simplul demers de a uda o floare, de a face un pic de curățenie, de a crea un mic obiect util etc. are o valoare uriașă pentru pacient. Acest gen de activități cresc exponențial viteza de recuperare, previn episoadele depresive sau anxioase, orientând conștiința pacientului în mod constructiv.
Sindromul de oboseală cronică și munca
În cazul surmenajului profesional, ultimul remediu care ne-am aștepta să funcționeze este munca! Dar nu e o glumă, ergoterapia chiar este de neînlocuit în aceste cazuri. Dependenții de muncă, precum și persoanele care nu au dezvoltat această adicție, dar sunt afectate grav de volumul prea mare de activitate, au simțit pe pielea lor acest lucru: întreruperea bruscă a muncii, fără a pune în loc un minimum de activitate, produce dezechilibre mai mari chiar decât excesul de muncă. Pacienții cu sindrom de oboseală cronică, "smulși" din mediul lor și puși la repaus forțat, dezvoltă imediat tulburări de somn, depresie, anxietate. Introducerea relaxării și a repausului în viața celor care suferă de surmenaj trebuie făcută gradat. La început, vacanțele vor fi de maximum 3 zile, timp în care vor avea mai degrabă activități recreative, decât un repaus forțat. Ulterior, programul de muncă va fi redus la strictul necesar, timpul liber fiind consacrat tot unor munci, dar simple și creative, cum ar fi grădinăritul, culesul plantelor, pictura, modelarea lutului etc. Sportul este de asemenea indicat, dar cu condiția să nu fie în exces și să nu presupună o competiție acerbă.