E toamnă? E Festivalul de Muzică Veche! Ce alte acorduri mai potrivite pentru a însoți plutirea molcomă a frunzelor ruginii, vârtejurile nebune de vânt, ori melancoliile noastre? A început la final de octombrie și va dura până la sfârșitul acestui anotimp, așa că mai bine de o lună, peste București se vor așterne sonorități delicate, fie că sunt compoziții ale barocului francez, fie cântece de mahala, de pe vremea lui Anton Pann!
Laurențiu Constantin, directorul festivalului, vine de zece ani în fața publicului bucureștean, cu oferta sa excepțională de muzici vechi, care mobilizează cele mai bune formații, ansambluri și grupuri de gen din Europa. La concurență cu serile reci de toamnă bine înstăpânită, sălile de concert sunt mereu arhipline! Un eveniment cultural major, pe care am vrut să îl deslușim.
- Laurențiu Constantin, cum ați "croit", împreună cu echipa de organizare, ediția de anul acesta a Festivalului de Muzică Veche, având în vedere că e una aniversară?
- Și durata (39 de zile), și maniera de organizare (cele 14 concerte și manifestări legate de festival antrenează artiști și formații din peste 10 țări), dar și valoarea invitaților (o constantă a festivalului încă de la prima sa ediție), toate concură spre o imagine festivă a acestei ediții jubiliare. Mizăm desigur pe componenta artistică a festivalului, fiecare eveniment pe care îl propunem publicului fiind susținut de vârfuri ale interpreților muzicii de gen din Europa. Amintesc aici prezența sopranei Emma Kirkby, divă absolută a muzicii vechi europene, care va cânta pe 1 noiembrie, la Palatul Bragadiru, apoi, întâlnirea incitantă cu artistul polonez Slawomir Zubrzycki care, în 2009, a descoperit schițele unui instrument proiectat de Leonardo da Vinci, împreună cu comentariile olografe, scrise în oglindă, în Codex Atlanticus (cea mai mare colecție de notițe a lui Da Vinci, peste 1000 de fișe, datând din perioada 1489-1492). Pianistul Slawomir Zubrzycki este primul care a reușit construirea lui, într-o variantă unicat în lume: "viola organista". Sonoritățile sale fascinante - o combinație a registrelor de claviatură și a coardelor mângâiate de arcuș - vor fi auzite și în România, în premieră, cu prilejul acestei ediții a festivalului nostru, pe 24 noiembrie, tot la Palatul Bragadiru! E greu să fac o selecție, întrucât sunt multe concerte și evenimente în program, și toate, de înalt nivel artistic, dar aș aminti și proiectul "Early Music Strings", dedicat prezentării familiilor instrumentelor de muzică veche, într-o ministagiune de 5 concerte, ce se vor desfășura alternativ la Biserica Anglicană și la Palatul Bragadiru (pe scenele festivalului se vor face auzite instrumente precum harpa triplă și harpa gotică, lăuta, teorba, arhilăuta, chitara renascentistă, clavecinul, clavicordul, spineta și virginalul, viola da gamba, sopran, tenor, bas, vioara barocă, fidelul sau viola d'amore). Tot în această ediție ne-am propus să explorăm, mai mult decât până acum, rădăcinile muzicilor de pe teritoriul României, începând de la primele mărturii despre muzica bizantină, la cea scrisă de Dimitrie Cantemir (admirabil pusă în valoare de celebrul muzician și dirijor spaniol (catalan) Jordi Savall, într-un proiect pe care l-a dedicat tratatului său, scris în limba turcă, "Cartea științei muzicii"), sau la muzica mahalalelor fanariote a lui Anton Pann (aceasta din urmă va fi reprezentată în festival de grupul "Trei parale", în concertul de la Palatul Cotroceni, din 22 noiembrie). Apoi, mai avem și proiectul de arte vizuale "București, oraș palimpsest", cu expoziții și instalații ale unor artiști cunoscuți, inspirate de vârstele istorice suprapuse ale Capitalei, ce vor completa frumos spațiul muzical al festivalului, la Muzeul Țăranului Român și la Foișorul de Foc, între 5 și 7 noiembrie.
- Festivalul de Muzică veche are, am observat, un public foarte entuziast. Cum vi l-ați cultivat de-a lungul acestor zece ediții?
- Festivalul a crescut de la an la an, iar noi am devenit mai buni, mai atenți, mai pregătiți, datorită publicului nostru! E un public care iubește muzica, format din oameni care pot experimenta, fără "ruperi interioare", și o seară de jazz sau de rock, dar care pot savura pe deplin și o muzică scrisă acum 300 de ani, cu mult înaintea muzicii clasice sau a celei romantice. Publicul este componenta cea mai dinamică a festivalului nostru și, când proiectăm o nouă ediție, ne gândim la el. Am fost la majoritatea festivalurilor importante de muzică veche din Apusul Europei și m-am convins că acolo există un public inițiat, festivalul de la Bruges, de exemplu. Dar, și îmi asum afirmația, la noi e un public cu mult mai tandru și mai entuziast. Toți artiștii care vin să cânte la București spun că simt un flux între public și scenă, cu toții împărtășind dragostea pentru această muzică, chiar și când vorbim de săli mari, cum e Sala Radio, sau de spații mai mici, cu o atmosferă mai intimă, cum e Biserica Anglicană.
Pe de altă parte, trebuie să spun că blazonul festivalului s-a înnobilat, o dată în plus, datorită succesului la public pe care l-am avut an de an: în această primăvară, de pildă, festivalul nostru a fost înscris în REMA (Rețeaua Europeană de Muzică Veche), și e o mândrie să facem parte dintr-o familie glorioasă - familia muzicii vechi europene. A accede la REMA nu e deloc o formalitate, ci este chiar o evaluare destul de serioasă și de laborioasă, de care am trecut. Iată, avem acum o dovadă că festivalul nostru s-a "copt", s-a maturizat, și o recunoaștere a valorii sale, în peisajul evenimentelor de gen românești și europene.
- Asistăm, așadar, la o renaștere a muzicii acesteia vechi, iar voi sunteți susținătorii ei, în această parte de lume. Munca aceasta de pionierat nu e grea?
- Muzica veche are enorm de multe de oferit: chiar dacă vorbim de compoziții ce datează de trei, patru sau cinci sute de ani, ele au surprinzător de multă emoție și prospețime și cred ca vor avea tot atâta și peste alte trei sute de ani. Chiar aș îndrăzni să afirm că muzica veche e viitorul muzicii culte, mai mult decât clasicismul și romantismul: argumentul este că mai mult de jumătate din programările de concerte în teatre lirice, în opere și în stagiunile permanente ale filarmonicelor, ca și din producția audio de muzici culte din țări foarte importante ale continentului european, e tributară repertoriului de muzică veche. Asta spune mult! Întoarcerea aceasta a publicului la muzica veche nu e deloc întâmplătoare, pentru că azi, mai mult decât oricând, avem nevoie de izvoarele ei curate și pline de trăire, în condițiile în care viața tehnologizată la maxim ne "seacă" de emoție, de umanism. Și ca să răspund la întrebare, sigur, nu e ușor să faci posibile evenimente ca acesta, și trebuie să recunoaștem că nu putem face totul singuri, oricâtă energie, timp și entuziasm am investi. În acest context, poate nu e lipsit de importanță să spun că anul acesta, festivalul se desfășoară sub înaltul patronaj al Președintelui României. Și, de asemenea, că nesperata implicare a Ministerului Culturii, printr-un sprijin destul de consistent, a făcut ca această a zecea ediție a Festivalului de Muzică Veche să se desfășoare la dimensiunea pe care noi am proiectat-o. Îi invit cu bucurie și pe cititorii dvs să vină și să-și încălzească inimile la Festivalul de Muzică Veche!
(Puteți găsi informații complete despre programul festivalului pe site-ul www. earlymusic. ro sau pe pagina de Facebook a evenimentului - "Festivalul de Muzică Veche București". Biletele se pot procura prin www. eventim. ro, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Carrefour, librăriile Cărturești.)