Salvarea Moldovei, unirea cu România!

Claudiu Tarziu
Republica Moldova este un stat în di­so­lu­ție.

A ajuns în pragul colapsului, precum era de așteptat de la bun început. Corupția, care a de­venit repede endemică, precum și con­frun­tă­rile mafioților, au desăvârșit dezas­trul. As­tăzi, Republica Moldova este în pra­gul falimentului, din punct de vedere econo­mic, într-o criză politică prelungită și fără prea multe opțiuni de salvare.
Într-un singur an au căzut două guverne, care fuseseră alcătuite cu mari compro­mi­suri. Al treilea amână să se închege, din pri­cina rivalităților politice și, mai ales, a inte­re­selor financiare ale oligarhilor care con­trolează scena politică. Furtul unui miliard de dolari din băncile moldovenești a deze­chi­­li­brat grav statul și a alimentat și mai mult luptele pentru putere. Dar e ca și cum doi frați s-ar bate pentru ceasul de aur al bu­ni­cului, în timp ce casa arde; indiferent cine va învinge, nu va mai rămâne nici piatră pe piatră din cămin.
Cetățenii moldoveni care lucrează în stră­inătate și țineau, până de curând, pe banii lor, bună parte din economia Moldovei, nu doar că nu au motive să se întoarcă acasă, dar nici nu mai au încredere să-și plaseze economiile în investiții sau consum în țară. Spri­jinul extern este insuficient și condi­țio­nat. Banii pot veni numai din Occi­dent, dar nu dacă Moldova este pilotată pe direcția Mos­cova și nu câtă vreme struc­turile po­litice și administrative sunt infes­tate de co­rupție. În atare condiții, joaca de-a indepen­dența s-a ter­minat. Uniunea Europeană, pri­ma către care și-au îndreptat speranțele poli­ti­cienii mol­doveni, este ea însăși într-o criză politică și economică de durată, zgu­duită de noi și noi provocări, precum valu­rile de mi­gratori din Asia, Orient și Africa. Rusia, cum știm, nu dă nimic fără să ia cu vârf și îndesat înapoi. Sigur că i-ar conveni un avanpost la granița cu UE și NATO, în coasta României, și poa­te că ar plăti ceva pentru asta. Pe de altă parte, prinsă în războiul din Ucraina și în cel din Siria, nu e foarte sigur că Rusia vrea să des­chidă un nou front. Ajungem, astfel, la o inter­secție a intereselor celor două state româ­nești. Moldova are nevoie de flux de capital, sprijin în lupta anti­co­rupție, re­for­marea cla­sei politice și siguranță la gra­nițe. Ro­mâ­nia are nevoie de extinderea și consolidarea in­fluenței regionale și de liniște la Est. Dacă nu glasul sângelui, măcar cel al rațiunii ar trebui să cheme cele două state la unire. Un act care însă nu e deloc lip­sit de pri­mejdii. După amplasarea scutului ameri­can anti-rachetă în România, o even­tua­lă mu­tare a graniței acesteia pe Nistru ar su­pă­ra grav Rusia. UE nu ar accepta nici ea, cu ușurință, o afluență de trei milioane de noi cetățeni eu­ropeni (în ciuda deschiderii pe care o are pentru migrațiile de pe alte con­ti­nente!) și nici acutizarea conflictului cu Ru­sia. Fostul președinte Traian Băsescu afir­­mă, însă, că UE va admite unirea, dacă așa vor hotărî par­lamentele României și al Re­­­pu­blicii Mol­dova. El se bazează pe consul­­tările pe care le-a avut recent, în acest sens, cu liderii eu­ropeni, parteneri din Par­tidul Popular Eu­ro­pean, care deține puterea în UE. Afirmația lui Traian Băsescu este sus­­ți­nută și de o de­clarație a raportorului Parla­men­tului Eu­ro­pean pentru Republica Mol­dova, europarla­men­tarul Petras Austre­vi­cius, po­tri­vit căruia "unirea este o ches­tiune națio­nală, în pri­vința căreia trebuie să decidă România și Republica Moldova, care sunt două națiuni surori. Stalin a separat Ba­sa­rabia de restul României. Trebuie să corec­tăm evoluțiile istorice, prin alegerea liberă a cetățenilor". Oricum, până la aceste mari probleme, am avea de înfruntat unele mai mici, dar esen­ția­le. Clasa politică românească este la fel de, sau chiar mai coruptă și iresponsabilă de­cât cea moldo­ve­nească. De asemenea, este lipsită de viziune și de orice fior pa­tri­otic. Așa încât, dinspre România, slabe nă­dejdi să se întindă o mână. Ieșirea din aceas­tă situație extrem de grea ar putea-o forța societatea civilă de dincoace și de dincolo de Prut. Politicienii de la Bucu­rești și Chi­șinău trebuie siliți să deschidă ochii și să ia hotărârile care se impun în interes național.