Acele magice ale doctorului CABA

Catalin Manole
La venerabila vârstă de 83 de ani, doctorul Teodor Caba își primește pacienții cu o energie și un optimism greu de găsit, chiar și la medicii tineri. Indiferent dacă e vorba de o simplă durere de cap, de infertilitate sau de scle­roză în plăci, fiecare pacient este primit cu zâmbet larg, inimă caldă și vorbe de îm­băr­bătare. Oamenii vin din toată țara la cabi­netul său de pe strada Putnei, din Si­biu, punându-și speranțele în "ace­le magice ale doctorului Caba", fără să știe că, dincolo de modestia desă­vâr­șită a specialistului, de fapt, au în față un mare om de știință. Acu­punc­turist de renume național și in­ternațional, dar și principalul pro­mo­tor al homeopatiei și ge­mo­te­ra­piei în România, Teodor Caba este membru al Societății Interna­țio­nale de Acu­punc­tură din Paris, al So­cie­tății de Acupunctură din Japonia, mem­bru de onoare al IPJ Cambridge, Marea Britanie (care l-a și declarat Omul de Știință al Anu­lui în 1987) și membru de onoa­re al Universi­tă­ții Carolina de Nord, SUA. O ex­traor­dinară personalitate științifică a României, care însă trăiește discret la Sibiu, de­parte de lu­mina reflectoarelor, pe care le-ar merita cu pri­so­sin­ță, înconjurat doar de bucuria și mulțu­mi­rile pa­ci­en­ților săi.

Secretele din subsol

- Domnule doctor, în cabinetul dumneavoastră sunt cărți până la tavan, însă niciuna dintre diplo­mele de excelență nu este pusă la vedere. În schimb, văd un tablou înfățișându-l pe Don Quijote. Cre­deți că acupunctura, homeopatia sau gemoterapia mai sunt astăzi un "donquijotism", un idealism al medicului ce luptă cu morile de vânt?

- La nivel oficial, așa au stat lucrurile și în trecut, și așa sunt și astăzi. Înainte, era din cauza ig­noranței, astăzi, este din cauza intereselor financiare enorme pe care le au producătorii de medicamente. Vorbesc din experiență, pentru că am terminat medicina la Cluj și am fost dezamăgit de rezultatele obținute în practica medicală alopată. Așa am în­ceput să îmi pun întrebarea dacă nu există și alte modalități tera­peu­tice pentru a ajuta bolnavii. În subsolul "Bibliotecii Universitare din Cluj" erau de­pozitate cărțile interzise, puse la "index" de ig­no­ranța comunistă. Am avut acces la ele mituind paz­nicul cu țigări Mără­șești. Luni de zile am citit noap­tea, în acele depozite, și așa l-am descoperit pe Sa­muel Hahnemann, înte­meietorul homeopatiei știin­țifice. Samuel Hahne­mann a lucrat la Sibiu, o pe­rioa­dă de timp, ca biblio­tecar și medic al baronului von Bruckenthal. Această descoperire a fost o mare revelație pentru mine, era confirmarea că se poate face medicină și dincolo de alopatie. În urma stu­dii­lor făcute, în anii '70 am primit invitație de la Cli­nicile Homeopate "Robert-Bosch", din Stuttgart (RFG), prin care mi se pro­punea să țin 10 cursuri teo­­retice despre meca­nismul de acțiune al reme­diului homeopatic prin prisma me­dicului român Daniel Danielopolou. Această invitație a atras atenția Securității, și astfel am ajuns să fiu acu­zat de "violarea secretului de stat" și că sunt "agent" al "Europei libere". Au urmat an­che­te, nu am avut voie să primesc burse din stră­ină­tate, nu mi s-a publicat studiul despre ho­meo­patie... În cele din urmă, am fost convocat la Consiliul Național de Știință și Tehnologie și acolo mi s-a dat voie să practic medicina într-o cli­nică din Călan, în județul Hunedoara, un loc foarte drag inimii mele. Homeopatia și acupunctura s-au dezvoltat în perioada comunistă după ce am convins cu greu oficialitățile că, prin intermediul lor, nu nu­mai că redăm sănătatea oamenilor bolnavi, dar adu­cem și importante eco­no­mii Statului, ușurând chel­tuielile cu medi­ca­men­­tele. Cred că argu­men­tul finan­ciar a fost de­cisiv...

- Dar astăzi?

- Și acum este greu, numai că altfel. De exem­plu, a apărut de curând, în­tr-un cotidian central, pe două pagini, negarea ho­meo­pa­tiei, cu argu­men­te... de la 1930, când Aca­demia Fran­ceză a hotărât ca di­luțiile până la un anumit nivel să se folosească, și că de-aco­lo mai departe, nu mai există substanță într-o proporție semni­fi­cativă. Dar problema majoră es­te că astăzi avem de-a fa­ce cu interesele financiare ale marilor companii de medicamente, care vor să ne vândă pastile scum­pe, în loc să ne tratăm ieftin și cât mai natural.

- Ce înseamnă, de fapt, homeopatia, o prac­tică medicală prezentă la curtea monarhiei brita­nice încă de pe timpul reginei Victoria, și cum se poate explica puterea de vin­decare a unor gră­­­unțe mărunte?

- Pe înțelesul tu­tu­ror, homeopatia în­seamnă să iei o pi­că­tură de substanță ac­ti­vă și să o amesteci într-o cantitate foarte mare de apă. Datorită inteligenței materiei, în mod miraculos, apa va deveni ea în­săși substanță activă, preluând energia și informația ele­men­tului cu care a venit în contact. În felul acesta, ai o cantitate mare și ieftină de remediu. Înainte se spu­nea că e imposibil ca la o diluție foarte mare să se mai păstreze puterea vin­de­­cătoare a substanței de bază. Astăzi, fizica cuan­tică ne confirmă că se poate. Știința a ajuns la niște descoperiri colosale acum. Ceea ce contează este lungimea de undă, frec­vența pe care apa o învață sau o preia de la pi­cătura de remediu. Pică­tura aceea are o vibrație și ea trebuie să pice pe vibrația omului bolnav. Vă dați seama că un atom este gol în proporție de 99,9%, și doar 0,1% sunt pro­toni, neutroni, electroni! Dar în acest gol ener­getic, subs­tanțele călătoresc în permanență, sunt flu­xuri energetice care se mișcă miraculos. Acolo se cons­truiește viața, în acest gol, în atom. Ceea ce ani­mă materia este această energie care circulă în inte­riorul ei și pe care eu aș numi-o "divină". Einstein a ajuns să își dea seama că energia cuantică devine de la un punct încolo energie... mistică. El nu i-a spus di­vină, i-a spus mistică. Atunci s-a oprit, con­si­­de­rând că mai departe intră pe un teren "înfrico­șă­tor". Vorbea de energii "înfricoșătoare". Homeo­patia lucrează la nivelul acestor frecvențe și, printr-un impuls, redă corpului o frecvență de undă pier­dută.

Energii și vibrații

- Și în acupunctură tot despre vibrații ale ma­te­riei este vorba? Cum pot să ne vin­­dece câteva ace puse ici și colo pe corpul nostru?

- Acupunctura vorbește de ener­gia Qi, care este tot de origine di­vină. În acel spațiu gol al atomilor se află energie Qi, care circulă apoi prin meridianele corpului. Vedele indiene îi zic Prana, dar e același lucru cu energia Qi. Energia cuan­tică a căpătat și numele de energie tahionică și ea circulă cu o viteză mai mare decât viteza luminii. Sen­timentele, gândurile, ideile ve­hi­culează energie tahionică. Ener­gia Qi este doar o fracțiune din cea ta­hionică, ce face parte din câmpul cuantic. De altfel, acum nu se mai vorbește despre substanță și mate­rie, în avangarda științei, lucrurile și fenomenele se explică prin ener­gii și vibrații, prin energia tahionică și energia punc­­tului zero. În lume sunt dezbateri aprinse pe aceste teme, din păcate, la noi nu sunt prea cunos­cute. Asta e la ordi­nea zilei în lume, nu se mai vor­bește de materie. Or, în mod inexplicabil, acu­punc­tura știa și folosea aceste lucruri cu mii de ani înainte, feno­mene care ne apar expuse și teo­retic, astăzi, de către fizicieni. Re­ve­nind la întrebarea pu­să, fiecare obiect și ființă vie are pe lângă substan­ța materială și un câmp ener­getic. Energia umană ia naștere din lojele ener­ge­tice, organele omului. Meridianele sunt calea prin care circulă energia aceasta care nu se oprește niciodată. Ca să dau un singur exemplu mai ușor de înțeles, vezica urinară are cel mai lung meridian din organism, cu 62 de puncte. Nu poți să înțepi la întâmplare. Poate pe moment durerea dispare, dar dacă cir­culația energiei nu este reglată la nivelul întregului sistem, nu ai rezolvat nimic. De aceea, dacă pui acele cu exactitate, cursurile energetice sunt "des­fun­date" și stimulate să revină la normal.

- Ascultându-vă, îmi dau seama că știm foar­te puține despre corpul nostru... Pentru dvs., ca me­­dic, el pare însă o simplă orgă, pe ale cărei cla­pe apăsați cu exac­­titate.

- Medicina e de fapt știința de a pu­ne diag­nos­ticul și arta de a-l trata. E adevărat că știm foarte pu­țin despre corpul nostru. A­vem posibilități ui­mi­toare, neex­plo­rate. Medicina alo­pată are la bază doar anatomia. A­cu­punctura este atât de exactă față de medicina alo­pa­tă, încât nu poți de­cât să înțelegi că au fost cândva ritmuri de civi­liza­ție mai mari decât a noastră.

Stresul, marele inamic

- Care credeți că este cel mai mare ina­mic al sănătății, d-le doctor?

- Stresul este ina­mi­cul numărul unu. Con­tează și fumatul, ali­mentația, munca și sti­lul de viață, însă stresul este cauza principală, în majoritatea afecțiu­nilor. Depresia, această boală a secolului, plea­că din stres. Can­cerul la fel. Fiecare obiect și ființă este energie con­densată, făcută din vi­brații. Epuizarea cau­zată de stres înseamnă că, la un mo­ment dat, energia divină se împu­ținează, vibrațiile acestea slăbesc și își pierd frec­vența lor naturală. Circuitele energetice nu mai sunt alimentate cu energia de care au nevoie și apar distorsiuni sau degenerări, adică boala. Lipsa noastră de armonie, boala și degenerarea constituie rezultatele unui stil de viață care dezorganizează câmpurile ener­getice subtile de organizare, conducând la entropie sau la îmbătrânire. Noi participăm activ la crea­rea propriei noastre stări de sănătate. Un remediu simplu pentru așa ceva nu există. Însă grijile le poți da la o parte, conștien­tizându-le. Le mai și eviți, nu trebuie mereu să le înfrunți, dar pe cât po­sibil, să fie înlăturate.

- Cât de importante sunt emoțiile și afec­țiu­nea pentru sănătatea noastră?

­ - Sunt esențiale. Cu toții intuim că iubirea și afecțiunea cu care suntem înconjurați ne fac bine. Dar aceste lucruri s-au demonstrat științific. Câm­pul magnetic al inimii reacționează la calitatea emoției pe care o creăm în viețile noastre zi de zi. Emoțiile pozitive ne echilibrează organismul în ceea ce privește procesele hormonale, ritmul car­diac, limpezimea gândurilor și eficiența a tot ceea ce facem. Ca să vă dați seama ce impact au emo­țiile din inima noastră asupra întregului corp, tre­buie să vă spun că inima umană generează cel mai puternic câmp magnetic din corp, de aproximativ 5000 de ori mai mare decât cel al creierului! Este un câmp magnetic detectabil pe distanțe de câțiva metri sau câțiva kilometri chiar, și așa se explică, de exemplu, cum de simt plantele gândul nostru bun sau rău și cum emoția noastră are un impact asu­pra câmpului magnetic al pământului. Reve­nind la sănătate, trebuie să ne ferim cât putem de mult de emoțiile negative: ele pot induce peste o mie patru sute de modificări biochimice în orga­nism, incluzând aici dezechilibre hormonale, ritm car­diac haotic, probleme neuronale etc.

Bucurie și extaz

- Dumneavoastră de unde vă luați energia și optimismul de a fi atât de viu și prezent în ceea ce faceți, la 80 de ani?

- Pentru mine, principalele remedii rămân ru­gă­ciunea și meditația. Astea sunt principalul lucru în viață. Sunt modalitățile de a te conecta cu divini­tatea. Chemi divinitatea în ajutor, pentru că multe lucruri nu ai cum să le faci singur. Trebuie să te cufunzi în rugăciune. Vindecările miraculoase pe asta se bazează, pe conectarea noastră la acea frec­vență de care avem nevoie. De fapt, când noi ajun­gem la credința adevărată, totul devine posibil. Prin credință, granițele materiei devin atât de subțiri, încât dispar și toate sunt de fapt unul și același lucru, o singură masă de vibrații. Atunci, în acea divinitate care ne înconjoară, se pot întâmpla cele mai minunate lu­cruri.

- Nu pot să nu vă întreb, în final, dacă a­propierea de ho­meopatie și acu­punctură, de a­cest tip de me­dicină aproape magic, v-a influențat, în vreun fel, viața?

- Atât homeopatia cât și acupunctura mi-au deschis noi ferestre în studiul organismului uman, care este atât de complex! Ele se adresează altor profunzimi ale corpului omenesc. Homeopatia arată alt fel de vindecare decât cel cunoscut până acum. Am devenit foarte bucuros când am văzut cazuri în care alopatia nu făcea decât să adoarmă simptomele bolii, și homeopatia le rezolva. Descoperind aceste proceduri, a intervenit în viața mea un entuziasm de nestăpânit, o bucurie care îmi aducea succese și îm­pliniri noi, și care sporea cu fiecare bolnav pe care îl tratam și se făcea sănătos. Și asta m-a îndemnat să studiez și mai mult, în special disciplinele funda­mentale, pentru că medicina este o știință de îm­pru­mut, acum. Ea trăiește prin descoperirile biologiei, ale chimiei, dar în special ale fizicii. De aceea este foarte importantă fi­zi­ca cuantică, pentru că me­di­cina alopată se bazează, toată, pe descoperirile lui Newton de acum 300 și ceva de ani, or, în prezent sunt mari așteptări de la noua fizică și noile desco­periri. Știința aduce bucurii... un adevărat extaz.

- Vorbeați despre emoțiile pozitive și negative, cu alte cuvinte, de faptul că sănătatea noastră e dependentă de mișcările sufletești. Ați avea un sfat care să ne ajute să trăim mai bine și mai frumos? Ce ar trebui să facem ca să fim cu un pas mai aproape de fericire?

- O viață lungă și sănătoasă este o viață ordo­nată, fără excese. Le recomand oamenilor în primul rând să renunțe la medicamente. Să recurgă la cea­iurile din plantele noastre medicinale, românești. Ori­ce plantă este un medicament, iar plantele noas­tre autohtone sunt foarte bune. România este Dacia Felix, unde savanții greci și romani veneau și re­col­tau plante medicinale, și nu întâmplător, ci pentru că plantele de pe teritoriul României, în mod mira­cu­los, au calități deosebite, sunt favorizate de climă să acumuleze remedii pentru sănătate. Oamenii go­nesc după medicamente, crezând că pe cât este mai scump vreunul, pe atât este mai bun, când, de fapt, el este cu atât mai nociv. Le recomand, în schimb, celor ce ne citesc să nu renunțe la regina medi­ca­men­telor, aspirina, care ne păzește de paralizie și de infarct. Îi mai sfătuiesc să se alimenteze corect și să uite de aceste cure de slăbire forțate, care sunt ade­vă­rate manevre de sinucidere. Trebuie să mâncăm câte puțin din toate, din tot ce au mâncat părinții și bu­nicii noștri. Numai excesul se condamnă. Excesul nu este bun.