Gaudeamus 2015

Adriana Bittel
De 22 de ani, sfâr­șitul toamnei vine cu un eveniment cul­tural așteptat deo­po­trivă de autori, editori și cititori din toate generațiile, reuniți sub aceeași cu­polă a pasiunii pentru carte.

De Gaudeamus ne bucu­răm igitur fiindcă avem prilejul să întâlnim scriitori admirați (altfel citești cartea unui om pe care l-ai "cunoscut", adică l-ai văzut și ascultat de aproape, fie și pe parcursul unei lansări), dar mai ales să cumpărăm cărți fără adaosul comercial considerabil al librarilor, ba chiar să găsim la prețuri derizorii (în­tre 5 și 10 lei) volume foarte bune rămase în stoc din anii trecuți. Și doar aici putem să ve­dem și oferta editurilor mici sau de ni­șă, unele din provincie, despre care n-aveam habar, fiindcă ele n-au cu ce să-și promoveze ca lumea producția. Apropo de promovare, nici Târgul de carte nu mai e reflectat ca altădată în mass-media. Doar Ra­dio România Cul­­­tural rămâne un par­tener de nă­dejde, televiziunile limi­tându-se la scur­te știri, între altele, de la dispariția TVR Cul­tural. (Baza pentru cei care vor să știe cu ce noi apariții vin edi­tu­rile și pro­gramul lan­sărilor e acum In­ter­ne­tul.) De peste două decenii, oa­me­nii in­teresați de cele două târguri anua­le de carte din Capitală, Bookfest și Ga­u­­dea­mus, au deprins ritmul pro­gresiv al celor cinci zile, de miercuri până du­minică, în care se des­fășoară ele. Miercuri și joi, când miș­carea e mai slabă, spațiul mai aerisit și mai liniște, veneau de obi­cei pen­sionarii cu bani numărați sau pă­rinții cu copii mici, să aibă timp să vadă, să facă socoteli, să aleagă, eventual și ca­­dou­rile pentru Cră­ciun, căci piața de car­te pentru copii e foarte bine repre­zentată iar rabatul co­mercial con­tea­ză. Joia trecută, când am ajuns pe în­serat la Ro­mexpo, am avut însă sur­priza să găsesc mai multă animație și mai mult tineret ca în alți ani, din aceeași categorie de tineri educați, care au ieșit spon­tan pe străzi după tragedia de la "Colectiv". Veniți direct de la serviciu, cumpărau de zor nu doar cărți de spe­cia­litate sau non-fiction, ci și romane, eseuri, po­ezie, audio­bookuri. Am tras cu urechea la ce îi spunea un tânăr în costum fetei de la stand: că fiind nevoit să facă drumuri lungi cu mașina, ascultă cu plăcere lite­ratură în lectura unor mari actori precum Vic­tor Re­ben­giuc, Răz­van Vasi­les­cu sau Ma­riana Mihuț, dar pen­tru serile prin hoteluri, de­și are pe ta­bletă o bi­bliotecă întreagă, pre­feră cartea în forma tra­dițională, pe hârtie.
Bătaia peștelui e însă către spartul târ­gu­lui, sâm­bătă și du­mi­nică. Atunci vine pu­hoi de lume, se lan­sea­­ză non-stop titlurile cu greutate, se fac cozi mari la au­tografe. Am constatat că a apă­rut un nou tip de ca­dou prețios: car­tea cu dedicație a unui autor cu­nos­cut. Cât am stat în preaj­ma lui, Dan C. Mihăilescu a scris mai multe de­di­cații pentru doam­ne pe Car­tea sim­­țurilor, cum­pă­rată de domni. Pâ­nă și mie mi s-au cerut de către niște băr­bați au­to­grafe pentru nume blon­de, sâm­bă­tă la amiază, când m-am dus a doua oară la Gau­dea­mus, să-mi com­ple­tez apro­vi­zio­­­na­rea de iarnă. Era o în­ghe­su­ială, o vier­­mu­ială și o larmă de ne­descris. Se blo­case tre­cerea la stan­dul Hu­ma­nitas, la lan­sarea no­ului roman (de 838 de pa­gini!) al lui Mircea Căr­tărescu, "So­lenoid", din care s-au vândut, doar în acea zi, vreo 800 de exem­plare, și mai toți cum­părătorii voiau auto­gra­fe. Puțin mai târ­ziu, vo­lu­mul colectiv gândit și realizat de Ioana Pâr­vu­lescu, "Și eu am trăit în co­munism", a stâr­nit ace­­lași interes și aceeași ne­sfâr­șită coadă. În pa­ralel, la standul Po­lirom, Doina Jela își lansa un roman de peste 500 de pagini, "Villa Mar­gareta", urmată de Eu­gen Negrici cu volumul "Se­siunea de toamnă", din colecția "Jur­nal&Memorii". Nici nu știai un­de să te împarți. Vi­zi­tatori frenetici, ame­țiți de ofertă și de vocile ames­tecate de la mi­cro­foane, își făceau cu greu loc pe culoarele dintre standuri. Pe mine, energiile de acolo m-au revigorat ca o apă vie. Păcat că "fenomenul" ține doar cât un weekend.