ACHIM IRIMESCU, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - "Țăranii noștri trebuie să-înțeleagă un lucru simplu: dacă nu te asociezi, n-ai nici o șansă în agricultură"

Potrivit dicționarelor, tehnocrația este sistemul de guvernare controlat de experți tehnici, ca al­ternativă la cel în care conducerea o au fac­to­rii politici. Adepții tehnocrației se numesc, desigur, teh­nocrați. Tehnocrați se numesc și membrii guvernului actual al României, veniți la putere în circumstanțele cunoscute, pe termen scurt și cu mandat limitat. Cu toate acestea, guvernul tehnocrat actual este văzut ca o salvare pentru România, ca o vindecare, fie și tempo­rară, de boala lungă a politicii dâmbovițene. Încrederea în premierul Dacian Cioloș este de peste 50%, din start, înainte de a fi bine cunoscut de masa de alegători. "For­mula AS" nu ascunde faptul că "ține partea" acestui gu­vern, că-și dorește enorm ca el să reușească, să pună ța­ra pe direcția normalității și a bunăstării. De aceea, ne-am adresat unui fiu de țărani din Vaideeni, Vâlcea, ajuns, prin propriile-i eforturi, în ranguri înalte la Bruxelles și, de ceva timp, ministrul agriculturii la Bucu­rești: d-l Achim Irimescu. Este ministru spe­cia­list, doctor în economie agrară, fost secretar de stat la Mi­nisterul Agriculturii, reprezentant al României în Co­mitetul Special Agricol al UE. Pentru merite deo­sebite în negocierile de aderare a României la UE, Iri­mescu a fost decorat cu Ordinul Național "Meritul Agri­col" în grad de ofițer și cu Ordinul Național "Me­ri­tul Diplomatic" în grad de ofițer.

"Îmi place enorm ceea ce fac. Și sunt atâtea de făcut!"

- Mă așteptam ca, într-o zi, să deveniți ministrul Agri­culturii... Și ziua aceea a venit: ați părăsit Bru­xelles-ul și vă găsim în guvernul Cioloș. De ce, totuși, ați părăsit o "scenă" ordonată, unde totul funcțio­nează ca ceasul, ca să intrați sub jugul... făcutelor și nefăcutelor de la București?

- Eu, sincer, nu mă așteptam să ajung ministru... De­sigur, mă onorează această funcție, dar nu pot ignora că mă obligă foarte mult. Sunt atâtea de făcut... Din pă­cate, din 1990 până acum, noi am uitat să facem multe pentru agricultori, de la consultanță la cadastru... Sunt "n" lucruri pe care nu le-am pus la punct și au ajuns, ia­tă, la scadență. În cei 25 de ani, am avut prea mulți mi­niștri, iar unii dintre ei n-au avut capacitate mana­ge­ria­lă. Dacă, totuși, am lăsat un mod de viață ordonat, cu prin­cipii și reguli clare, cu dis­ciplină ca la armată, în­trucât așa-i în diplomație, este și pentru că Dacian Cio­loș ne-a dat exemplul său. Sunt câțiva colegi în acest guvern care, împreună cu mine, l-am urmat pe cel care, în momente de cumpănă pentru țară, a acceptat să fie prim ministru, renunțând la statu­tul, salariul și como­ditățile de la UE.

"Achime, la voi semnează douăzeci și nu răspunde niciunul"

- Este ora 19 când vorbim... Încă aveți o întâlnire și o ședință în față... Zilnic munciți atât de mult?

- Muncesc, desigur, mult mai mult decât la Bru­xelles, dar îmi place enorm ceea ce fac. Și sunt atâtea de făcut! Cea mai gravă este lipsa de calitate ma­na­ge­rială în administrația românească, capabilă să mo­bi­lizeze experții existenți. Ne confruntăm cu o mul­țime de proceduri făcute complicat, care pun cetățenii pe dru­muri..., cu munți de hârtii, cu o birocrație sufocantă, îi trimitem pe oameni la plimbare pentru orice virgulă... Nu pot să fiu de acord cu asta! Am avut, drept cola­borator, un expert la Comisia Europeană. L-am rugat să vină, din când în când, și aici... Vă dați seama, vine din prietenie, nu pentru bani, pentru că eu nu-i pot oferi 14-15 mii de euro pe lună, cât primește la CE. Văzând teancurile de dosare care așteaptă zece semnături și neapărat o ștampilă, s-a crucit. "Achime", a zis, "mă uit că la voi semnează douăzeci și nu răspunde niciu­nul, pe când la Bruxelles, semnează doi, dar răspund cu capul". În administrația noastră și la APIA au fost greșeli. Cine a fost penalizat? Țăranul, fermierul, nu funcționarii. Nu mi se pare normal...

- Mai mult decât preocuparea pentru producțiile agricole, care au importanța lor în societate, "For­mu­la AS" este preocupată, încă de la apariția ei, de soar­ta țăranilor și satelor care dispar. Conduceți un minister al salvării mediului rural. Dați-ne curaj, spuneți-ne că se mai poate opri ceva de la dispariție, că ministerul veghează la salvarea sa­tului...

- Este o realitate dispariția satelor, în multe zone din țară... Sunt și excepții... În Moldova încă se nasc mulți copii la țară, o parte din tineret rămâne în sat, mulți orășeni "temporari" se retrag la pensie în co­mu­nele din care au plecat cândva. Dacă vorbim de ca­zurile, tot mai frecvente, de sate părăsite, nu putem ocoli o discuție des­­pre agricultură - în fond, îndelet­ni­cirea care l-a cre­at pe țăran și, mai de­parte, care a dat naș­tere iden­ti­tății ro­mânești. În man­datul său de co­misar european pentru agricultură, prim-ministrul Da­cian Cioloș a contribuit substanțial la sal­varea agri­cul­turii de sub­zistență și se­mi­subzistență, din satele ro­mâ­nești, la atra­gerea tine­ri­lor în mediul rural, la dezvol­tarea infra­struc­turii: apă cu­rentă, canali­zare, mica indus­trie alimentară, turism ru­ral etc. Astăzi, nu ne ră­mâ­ne decât să aplicăm tot ce în­seamnă scheme și mă­suri de susținere a micului pro­du­cător. Suntem obligați să în­tă­rim tot ce înseamnă aso­­ciere țărănească, atât pen­tru pro­ducție, cât și pentru vân­zare în super­mar­keturi sau la export. Țăranii noștri trebuie să în­țeleagă un lucru simplu: te asociezi, ești băgat în seamă și poți vin­de ceea ce produci în plus, da­că nu te aso­ciezi, n-ai nici o șansă în agricultură. Poți să ai cea mai bună producție din lume, din vârf de mun­te, dar dacă nu te asociezi cu vecinul, nu ajungi la nici un rezultat. Eventual, te lași pă­gubaș și pleci la oraș sau în Spania. Asta-i rețeta si­gu­ră a morții satului tradițio­nal. Forma asociativă mo­der­nă a ridicat satele Occi­den­tului, mai ales în sud, aco­lo unde ele mai există. Cu alte cuvinte, deplângem dis­pa­­riția satului tradițional, dar salvarea lui nu se face prin magie, prin cuvânt, ci prin agricultură simplă, even­­tual ecologică, printr-un program național care să pună în mișcare viața culturală, creditul agricol, for­mele aso­cia­tive în mica industrie locală, în atelierele meș­teșugărești.

"«Tancurile sovietice» de la Bruxelles trebuie puse în dezbatere publică, cu plusurile și cu minusurile lor"

- S-a spus că integrarea în UE a dat o lovitură mor­tală țăranului, deoarece complexul industrial-agrar din Europa a venit peste noi ca tancurile so­vietice. Avem, deci, ultima civilizație țărănească din Eu­ropa; cum am putea s-o protejăm?

- Am spus mai sus: prin mica agricultură, prin pro­gra­mele europene, dar și prin programe locale și na­țio­nale, deoarece occidentalii nu ne pot învăța ce să fa­cem; ei n-au pierdut, dacă au pierdut, un tezaur de o atât de mare anvergură, cum e civilizația rurală ro­mâ­nească. Pe cei care critică "invazia" europeană nu-i con­trazic, dar le răspund cu o serie de cifre, care vor­besc de la sine și care sunt răspunsul meu la întrebarea dv. Iată: în perioada 2007-2013, în economia rurală din România s-au investit aproape 6 miliarde de euro! Aproape 13.000 de tineri s-au întors în sat și au devenit fermieri. Lor li s-au plătit 301 milioane de euro pentru instalare! În același timp, 610 abatoare, fabrici de lac­tate, de magiunuri, de prelucrare a fructelor de pădure etc. au fost construite în sate cu bani europeni. Dintre ță­ranii care-și vând o parte din producție, adică dintre fermele de semi-subzistență, 54.000 au primit sprijin nerambursabil în valoare de 325 milioane de euro. În fine, pentru perioada următoare, 2014-2020, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) va dispune de 8,13 miliarde de euro (plus 1,34 miliarde de la guvern) destinați satelor românești (apă curentă, ca­nalizare, stații de epurare, cămine cul­tu­rale, case me­moriale etc.). Întrebarea este: con­servăm satul așa cum a fost, cu apă de la fântână, WC în curte și celelalte acareturi străvechi, ori apelăm la modernizare și facem traiul mai comod și mai atrăgător pentru tinerii țărani? Nu e specialitatea mea să răspund la această întrebare, dar trebuie să ne-o punem. "Tancurile sovietice" de la Bruxelles trebuie puse în dezbatere publică, cu plu­su­rile și cu minusurile lor.

- Termenul guvernului Cioloș este de un an. Ce pu­teți face până la anul pe vremea asta?

- Se pot face multe. Primul salt trebuie să includă atragerea integrală a banilor alocați de la UE. Mă doare sufletul că trebuie să dăm înapoi, până la sfârșitul anului, 800 de milioane de euro, la capitolul dezvoltare rurală. Al doilea pas este implementarea creditului agri­col, ușurarea hățișului birocratic și încurajarea băncilor, ca să dea credite cu mai puțină garanție și hârțogăraie. Îmi spunea cineva că, pentru a obține un credit de două milioane de lei, a fost forțat de o bancă să depună două milioane de euro garanție! E absurd. Trebuie să găsesc soluții și voi găsi! Am găsit de fapt: crearea unui fond de creditare pentru proiecte. Îl voi face funcțional. Da­că-l urnesc pe ăsta, m-am asigurat. Pe urmă, voi încerca să scad comisionul de garantare, de 3,8%, care e prea mare pentru țărani. Îl voi scădea! Voi avea astfel finan­țarea asigurată pentru investiții agricole de tot felul, in­clusiv în fermele mici, în gospodăriile țărănești. Sigur, mai e ceva obligatoriu, ca lucrurile să meargă mai de­parte și după terminarea mandatului meu: să mă asigur că procedurile de accesare sunt facile și oricine are bună credință și vrea să dezvolte un proiect o poate face foarte ușor.

"Satul are nevoie de educație. Fără carte, țăranul dispare"

- Cum vedeți satul românesc după terminarea sesiunii de accesare de fonduri europene 2014-2020?

- În primul rând, văd apă curentă în toate comunele. Ideal ar fi să terminăm și canalizarea, dar acest lucru presupune stații de epurare - investiții prea costisitoare pentru o țară întreagă. Dar se pot face cât mai multe, cât vor ajunge banii. Sper să avem drumuri mai bune și autostrăzi, măcar pe direcțiile majore. Văd noi și noi pensiuni rurale, construite cu gust, cu specific zonal, unde turistul să fie servit cu produse tradiționale, să plătească un preț corect, care să-i permită țăranului meu să trăiască decent, fără să stea cu mâna întinsă. Nu pot încheia această idee, fără a preciza: satul are nevoie de educație. Tot mai mulți copii abandonează școala, or, fără educație, nu văd nici o dezvoltare, dimpotrivă: fără carte, țăranul dispare, deoarece suntem în mileniul III. Și, desigur, nu văd dezvoltare fără dispensare medicale decente. Asta-i viziunea mea pentru satul românesc.

- Ați fost cel dintâi demnitar guvernamental care a promis că rezolvă problemele ciobanilor, zilele tre­cu­te, cu ocazia "asaltului" asupra palatului par­la­men­tului. Cum comentați evenimentele acum, la rece?

- Legea vânătorii datează din 2006. Vara trecută a fost reluată. Ceea ce am citit în această lege sunt lucruri cu mari semne de întrebare. De exemplu, se spune că proprietarii de terenuri trebuie să-și pună terenurile la dispoziția vânătorilor cu autorizație. Ce înseamnă "autorizație"? Autorizație de vânător? Pot să intre pe te­renul meu, să împuște orice, câinii sau oile? Și tu să n-ai nici o putere în fața lor?! Unde-i dreptul proprie­tă­ții? Chiar așa de simplu se încalcă articolul 44 din Cons­tituția României? Nu se poate! În SUA sau Ca­na­da, dacă intri pe un teren privat, te împușcă. Cu nu­mă­rul de câini este altă discuție. Nu știu dacă acum era im­portant pentru țară să numărăm câinii ciobanilor... Să nu uităm că România are jumătate din populația eu­ropeană de lupi și urși, oamenii ăștia au nevoie de un spri­jin... Desigur, se pune problema trecerii turmelor pes­te culturi. Oile distrug, deci e vorba de un echilibru foar­te fragil. Nu vreau să omor nici crescătorii de ovi­ne, dar nici producătorul agricol. Ca minister am rolul ăs­ta, să țin echilibrul. Pentru asta avem nevoie de timp, ca să punem la punct o lege ca lumea, să discutăm cu toa­­te părțile, să stăm la masă și să vedem ce-i corect și ce nu.

- În context, ne punem întrebarea: ce facem cu trans­humanța?

- Transhumanța, din păcate, e o mare problemă... Noi n-am prins programul european, de 7 euro pe cap de oaie care face transhumanță. Neavând stimulentul ăsta, mulți ciobani s-au stabilit la câmpie și nu mai urcă pe munte. Munții s-au golit de ovine, au rămas turmele de vaci care acționează altfel asupra vegetației alpine. Avem un dezechilibru grav în fauna montană, din ca­u­za lipsei îngrășământului ovin. Domnul Radu Rey, pre­șe­dintele Forumului Montan din România, are dreptate, munții sunt mai amenințați ca niciodată. Avem în plan să facem o lege care să-i ajute, să-i sti­muleze pe cio­bani să reia transhumanța, să pună în va­loare agri­cul­tura montană și să ducem oile din nou în munți.