Cartierul artelor
Stimați cititori, pregătiți-vă sufletul și privirea pentru întâlnirea cu primăvara, și mergeți să vă întâlniți cu ea înainte să vină, la o expoziție de pictură care are loc chiar zilele acestea, în București. Vă așteaptă o expoziție rafinată și vie, o expoziție impregnată de un abur proaspăt și delicat, o rapsodie în acuarele, toate ieșite de sub penelul Olgăi Morărescu Mărginean. Nume consacrat printre marile reprezentante ale artei plastice românești contemporane, pictorița ne surprinde mereu cu vitalitatea sa longevivă și inspirată. În ultimii ani a apărut des pe simeze, aducând de fiecare dată în fața publicului marca așa de rafinată a artei sale, pe cât de discretă și insinuată, pe atât de puternică. De data aceasta, Olga Mărginean s-a hotărât să-și răsfețe vizitatorii cu o expoziție găzduită la galeria particulară de artă "Artfooly". O expoziție care este un dublu eveniment.
De câțiva ani buni, în plin centrul Capitalei, între Calea Victoriei și bulevardul Magheru, de la Universitate până la Piața Romană și chiar și mai departe, a înflorit un adevărat cartier al artelor. Jalonată de Universitatea Națională de Artă, ca de un pol al artei pus aici de demult, această zonă selectă a Bucureștiului s-a îmbogățit după 1990, pe lângă mai vechile și consacratele sale galerii de artă, cu o mulțime de alte galerii particulare, cum sunt galeria Victoria Art Center, H'art și Casa de licitații Artmark, instalată în fastuosul Palat Cesianu-Racoviță. Toate dau Bucureștiului vigoare culturală și noblețe. Venită de abia doi ani în acest nou cartier al artelor, galeria Artfooly s-a impus și ea, repede, în topul galeriilor bucureștene. Redeschisă pe strada Berthelot nr. 46, într-un loc frumos, ca un colț românesc de Paris, Artfooly este pofta de visare pe care a dorit să și-o împlinească proprietara și curatoarea galeriei, Anca Negescu, gazda unui program de expoziții care au oferit publicului bucureștean o parte din crema artei noastre plastice contemporane: de la artiști clujeni mai tineri și de renume internațional, și până la maeștri consacrați. Iată de ce recitalul în acuarele al Olgăi Mărginean, într-o galerie în plină ascensiune ca Artfooly, este un dublu eveniment. Pe care vă sfătuiesc să nu-l ratați. Dar să vă povestesc mai departe.
Hieroglifele zburătoare
Intrarea în expoziția de la Artfooly se face sub bolți strălucind de lumină. Imediat, din tablourile înșirate pe pereți într-un ritm savant, o explozie de semne și culori îl întâmpină pe vizitator. Mă las prins de ea. Olga Morărescu Mărginean și-a intitulat expoziția, Pasărea ascunsă. Un nume extrem de incitant, așa cum e întreaga expoziție: un joc al imaginilor care stârnesc ochiul și imaginația. Sunt acuarele mari, pictate pe hârtie, dar când le privești cu atenție, par să fie niște notițe făcute cu pensula și cu sufletul. Notițe dintr-o lume aparte, trăită și văzută numai de pictoriță. Lumea naturii exprimată prin semne și sugerări, când mai clare și când misterioase. Păsări și plante transformate în mici turbioane de aer, vârtejuri de linii și de culori. Niște închipuiri delicate înfățișate decolând vertical. Direct la cer. Unele păsări au culori fastuoase și stacojii ("Păsări solare" le-a numit pictorița), altele sunt doar urme de păsări, amintiri ale zborului desenat pe văzduh. Iar altele sunt doar semne trase dintr-o singură tușă. Pe-aici a trecut cineva! "Păsări solare", "Ritmuri", "Trofee", "Păsări ascunse" - numele ca de poem ale tablourilor sporesc emoția acestor vise lăsate de pensulă, pe hârtie.
Iată-mă, așadar, în plin centrul universului Olgăi Morărescu Mărginean. Departe de forfota haotică de afară, între aceste tablouri, cu grafia lor specială, misterioasă, de hieroglife vechi.
Ca într-o poveste de iarnă fără de sfârșit, tablourile Olgăi Morărescu sunt înconjurate de spații mari și albe. Rame de infinit. Dacă o întrebi de ce le face așa, pictorița are un răspuns surprinzător: pentru că albul este culoarea vieții. Viața din care începe zborul. Albul e peste tot, până și în aer, chiar dacă aerul e transparent, iar picturile și desenele par că vor să evadeze dincolo de albul care le înconjoară atotstăpânitor. Albul ca o libertate promisă... Să fugă, să explodeze dincolo de pânză. "Uneori nici nu mai vreau să le înrămez. Căci mi-ar plăcea ca închipuirile mele să circule libere prin lume" - îmi spune pictorița. Iar asta m-a stârnit și mai mult să aflu cum face ea de își clădește lumea asta a ei, mirabilă. Să aflu așadar, până la capăt, povestea Păsării ascunse.
Linii și spirale
- Cum ați ajuns, d-nă Olga Mărginean, la aceste forme esențializate, ca niște scrieri pe pergament?
- Eu am pășit pe drumul picturii desenând mai întâi portrete. Și ele m-au ajutat să studiez liniile cele mai importante dintr-o formă. Fie ea chip omenesc, sau o floare. Și am înțeles că tot ceea ce e zămislit de natură e făcut din linii care se repetă. O linie a feței omenești se repetă într-o linie a unei flori ori a unei crengi de copac. Am regăsit aceste linii esențiale repetate cu obstinație, chiar și în operele marilor maeștri, de la Picasso, până la Mondrian și Brâncuși. Alte compoziții le-am centrat pe forma spiralei, chintesența multor forțe din univers. Și am mai încercat să mă apropii și de scrieri și de litere, urmărind caligrafia liniei, unduirea și revenirile ei, ce îmi păreau și ele că apar peste tot în natură. Cred că liniile acestea dau esența vieții. Una pe care încerc eu s-o pictez.
- Liniile esențiale ale vieții, prinse în tablouri, de mâna unui pictor-magician. Linii și unduiri...
- Dacă cineva privește un copac, va vedea că unghiurile drepte apar foarte rar. Natura are o unduire absolut fascinantă. Totul curge și se reia. Și această unduire am regăsit-o și în caligrafia popoarelor vechi. Îmi place, de pildă, caligrafia literelor vechi germane. A hieroglifelor egiptene. Le privesc cu încântare. Liniile esențiale ale vorbirii transformate în scris. Așa am ajuns la desenele mele, în care îmi place să desenez doar o simplă ramură cu un singur fruct, sau o singură sămânță, sau o singură floare. Imagini secrete, ale repetiției care suntem și care ne înconjoară.
- Cum ați ajuns la esențializarea asta, care e uneori la limita abstractului?
- Ca să vă răspund, vă voi povesti cum am început să desenez berbeci. Mai întâi, am făcut un desen precis, un cap de berbec în forma lui adevărată, perfectă. Apoi, am căutat liniile care să exprime mișcarea interioară. Mișcarea liniei. Dar în mișcarea aceasta a liniei, am respectat întocmai liniile esențiale ale desenului primordial. În general, în toate operele mele, caut mișcarea.
Pasărea ascunsă și sufletul omului
- De ce v-ați numit expoziția Pasărea ascunsă?
- Pasărea ascunsă, în poveștile vechi ale multor popoare, exprimă sufletul omului. Sufletul pe care noi îl căutăm pe atâtea căi. Și în artă, și în muzică. Dar pasărea ascunsă există peste tot, Pasărea ascunsă sunteți dvs., este orice suflet. Însă eu consider că pasărea ascunsă nu este doar sufletul unui om. Pasărea sufletului există și în flori, și în orice lucru viu lăsat de Dumnezeu pe pământ. Pe ea am încercat eu să o prind în tablourile mele. De fapt, Pasărea ascunsă este ceea ce simțim și nu vedem. De aceea mi-a plăcut, de pildă, să pictez fazani strălucind de culori, peste care cad anotimpurile și frunzele. Păsări care stau ascunse între frunze, abia zărite. Și tot de aceea, am pictat și păsări transparente. Prin corpul lor vezi cum pâlpâie magic frunzișul. Am încercat să înfățișez ideea păsării ascunse în toate planurile ei fecunde. Pasărea ascunsă este esența sentimentului. Un haiku. Este acea inefabilă formă pe care japonezii au găsit-o în clipa în care au intrat într-o încăpere în care fusese mai devreme un om. I-au găsit forma, păstrată indicibil și difuz. Au găsit-o după un timp, nu imediat. Formă ce rămâne și se regăsește în toate lucrurile. Ea este pasărea ascunsă.
- Când soarele vieții pornește să asfințească, majoritatea femeilor încep să se pregătească de somn. Dvs. trăiți o perpetuă dimineață, iradiați vitalitate și energie. Aveți vreun secret?
- Eu m-am regăsit în cuvintele lui Iorga: "Soarele răsare nu ca să apună, ci ca să lumineze până apune". Asta înseamnă să-ți trăiești la maximum toate anotimpurile vieții, dăruind ceva semenilor, dacă Dumnezeu te-a hărăzit.
Expoziția de la galeria Artfooly este deschisă până pe 21 februarie 2016. Program: vinerea și sâmbăta, orele 12-19, și de luni până joi, cu programare.