TIA ȘERBĂNESCU - "Avem la «victime» politice, de zici că suntem într-o dictatură atroce"

Claudiu Tarziu
Analiza politică a lunii IANUARIE

"Se pare că rămâne un singur tur în alegeri. Turul incompetenților bine plasați"

- Luna trecută, un spațiu semnificativ în dez­ba­terile publice l-a ocupat problema alegerii pri­ma­ri­lor într-un singur tur de scrutin, din care PSD a fă­cut o temă de viață și de moarte, ajungând să șan­ta­­jeze cu boicotarea alegerilor locale. Este PSD chiar atât de dependent de această lege care îl favo­ri­zează?

- PSD încearcă să-și păstreze supremația la nu­mă­rul de primari pe care îi are, dar riscă să se decre­dibilizeze și mai mult. Cineva care se teme atât de tare de alegerile în două tururi, deși deține 1.400 de primari, din care aproape o treime racolați de la alte partide, înseamnă că nu e prea sigur de el. Poate că PSD nu se mai bazează pe oamenii săi, sau știe că e mai slab decât pare. Oricum, PSD dovedește un ins­tinct de sinucigaș, după ce a votat în Comitetul Exe­cutiv să nu participe la alegerile locale dacă ele vor avea loc în două tururi. Cum să nu intre în alegeri cel mai mare partid din țară? Menirea oricărui partid este să obțină puterea, de la nivel local până la nivel central. Iar pentru asta, trebuie să aibă candidați. Cred că, dacă o asemenea hotărâre se pune în practică, pri­mii nemulțumiți vor fi chiar pesediștii. Sunt în PSD o mulțime de primari care speră la un nou mandat. Cum să nu mai candideze? Or să migreze la alte partide. Cu hotărârea asta, PSD atinge culmea antipoliticii și a antidemocrației. Pe de altă parte, dacă PSD se va răzgândi, cum e de așteptat, își va eroda bruma de credibilitate. Nu că nu s-ar mai fi răzgândit și altă dată. Dar una e să retractezi o declarație, alta e să anulezi un vot în conducerea partidului.

- În bătălia pentru impunerea alegerilor de primari în două tururi, și PNL se află într-o situație dificilă...

- Da, pentru că anul trecut a votat în Parlament, alături de PSD, noua lege electorală, care prevede alegerea primarilor într-un singur tur. Atunci le con­venea liberalilor această lege, pentru că își imaginau că va cădea Victor Ponta și vor veni ei la guvernare, vor atrage mai mulți actuali primari și, în consecință, își vor adjudeca numărul cel mai mare de primari în alegerile din iunie 2016. A fost limpede de atunci, iar noi am subliniat-o imediat, că un primar ales astfel nu poate fi reprezentativ, căci ar însemna să câștige cel care obține cele mai multe voturi, dar nu majo­ri­ta­tea simplă, de 50% plus 1 din voturile valabil ex­pri­mate. Or, nu poate fi reprezentativ, de pildă, un primar ales de 500 de cetățeni, dintr-o comună de 5.000 de locuitori, pentru că au fost 20 de candidați care și-au împărțit voturile și o prezență redusă la vot, și nu s-a organizat un nou tur între primii doi clasați. PNL știe că nu stă la fel de bine ca anul trecut și, deci, și-a adus aminte acum că e mai democratic să fie două tururi de scrutin. Așadar, PNL vrea schimbarea legii, dar nu în Parlament, că e mai greu, ci prin ordo­nanță de urgență sau prin asumarea răspunderii de către guvern. Klaus Iohannis, președintele statului, și-a dat seama și el, acum, de acest adevăr. Nu i-a tre­buit decât un an - o iuțeală de gândire de-a dreptul ului­toa­re. Premierul Dacian Cioloș a declarat că nu dă or­do­nanță de urgență, pentru că nu e legal să fie mo­­dificată astfel o lege electorală. Prin asumarea răspun­derii, iarăși nu se poate face legal, căci în Par­lament există deja un proiect de lege similar, depus de PNL. În plus, asumarea răspunderii s-ar putea să-l coste debarcarea de la guvernare. Pentru că nu poți ști dacă această "coaliție împotriva electoratului", cum o numesc liberalii, alcătuită din PSD, UNPR și ALDE, nu depune o moțiune de cenzură și nu pică guvernul Cio­loș, cu ocazia asumării răspunderii. Cu toa­te aces­tea, d-l Cioloș a avut consultări cu partidele, apoi a refuzat să riște și a retrimis decizia în Parla­ment, în­trucât e o soluție politică, iar guvernul "nu vrea să fie folosit de un partid în interesul acestuia". Pro­blema e că atunci când nu te lași folosit de unii, ești folositor altora. În cazul de față, PSD-ului. Se pa­re că rămâne un singur tur. Eventual, turul incom­pe­tenților bine pla­sați.

"DNA este premianta clasei"

- Un al doilea eveniment care a aprins opinia publică a fost prezentarea Raportului anual al Me­canismului de Cooperare și de Verificare al UE (MCV) pe Justiție. Aduce ceva nou?

- Raportul MCV este o oglindă a ceea ce se în­tâmplă în Justiție și în mecanismele democratice din țara noastră. Este o evaluare, cu bune și cu rele, și care conține anumite recomandări. Ca în fiecare an, instituțiile apreciate sunt cele care funcționează și de ca­re suntem și noi mulțumiți, cum e Direcția Națio­nală Anticorupție (DNA), care rămâne premianta cla­sei. Raportul semnalează derapajele unor politi­cieni care au făcut presiuni asupra justiției, precum fostul prim-ministru Victor Ponta și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Și recomandă transparență în numirile șefilor de la Parchetul General, DNA și Înalta Curte de Casație și Justiție, care vor avea loc în acest an. Tot ca de obicei, reacțiile au fost împărțite: cei de la putere au văzut partea plină a paharului și au apreciat că e un raport favorabil, iar ceilalți s-au simțit atinși, cel mai virulent fiind d-l Tăriceanu, care a con­firmat, prin ce-a spus, că a binemeritat mențiunea din raport. După ce, în 2007, avea pregătită o ordonanță de urgență pentru desființarea DNA, după ce a militat, alături de USL, pentru desființarea DNA și a altor ins­tituții necesare democrației, după ce că nu-și ascunde aproape niciodată împotrivirea față de cere­rile DNA de ridicare a imunității unor parlamentari, acum gă­sește de cuviință să avanseze noi modalități de nu­mi­re a șefilor din Justiție, pentru a-i putea controla, pro­babil. Reacția d-lui Tăriceanu e previzibilă, ca a unui reprezentant de seamă al Parlamentului, care apare în Raportul MCV drept principala frână a luptei anti­corupție. Având în vedere că este al treilea an în care Raportul MCV apreciază evoluția Justiției, mi­nistrul de resort, d-na Raluca Prună, a declarat că România ar trebui să facă diligențe pentru a ieși de sub această monitorizare. Or, să fim bine înțeleși, fără MCV, nu exista nici un fel de progres în Justiție și aveam un simulacru de luptă anticorupție.
În fine, să nu ne grăbim, pentru că n-ar fi exclus ca în următorul Raport MCV să apară și președintele Klaus Iohannis, care, după ce a pierdut o casă la Si­biu, prin sentință definitivă, a spus că soluția nu e bună și că o atacă prin contestație în anulare, ceea ce a și făcut. În plus, a cerut strămutarea procesului, pe mo­tiv că "presiunile mediatice nu asigură imparția­litatea judecătorilor". Adică, îi suspectează pe jude­cători că sunt așa de slabi și nesiguri încât, dacă scrie cineva ceva prin vreun ziar, dau sentințe care să-l supere pe d-l Iohannis. Cu alte cuvinte, d-l Iohannis face ca toți ceilalți politicieni: când Justiția nu le este favorabilă, din susținători ai ei, devin acuzatori și se autovictimizează.

- Cel mai recent apăruți pe lista de "victime" sunt generalul Gabriel Oprea, președintele UNPR, și procurorul general, Tiberiu Nițu.

- Încă un motiv pentru a rămâne în vigoare MCV-ul. Dacă și cu ochii Bruxelles-ului pe noi, avem demnitari la vârf care încalcă legea, vă dați seama ce ar fi fără asta. Iată că d-l Oprea a fost pus sub urmărire penală pentru abuz în serviciu, mai exact, pentru abuz de coloane oficiale. De asemenea, i-a făcut acest ha­târ, de a-i acorda coloană oficială, și procurorului ge­ne­ral, Tiberiu Nițu. Abuzurile astea s-au soldat cu moartea unui polițist care îl escorta pe d-l Oprea, fost vice­pre­mier, și așa am aflat și noi de ele. Gabriel Oprea se declară nevinovat și se pretinde "o victimă colaterală a luptei pentru putere". Avem la "victime" politice, de a-i zice că suntem într-o dictatură atroce. Cum se urcă și ei într-o mașină cu escortă de polițiști, să se ducă la un Spa, la un coafor, la un restaurant, ceva, sare dictatura pe ei și-i nenorocește. Dacă d-l Oprea e victimă colaterală, polițistul care a murit în escorta lui ce-o fi? Cât îl privește pe d-l Tiberiu Nițu, faptul că acesta s-a bucurat de un privilegiu necu­ve­nit, de un avantaj ilegal, cum ne spune DNA, nu e de mirare. Domnia sa și-a luat și certificat de revo­lu­țio­nar, pe baza căruia a primit un teren în mod gratuit, deși în decembrie 1989 era militar în termen și a tras, deci a fost de partea cealaltă a baricadei, așa cum sin­gur a mărturisit. Întrebată ce măsuri va lua în acest caz, dacă îl revocă din funcție pe procurorul general sau nu, d-na ministru al Justiției, Raluca Prună, a spus că întâi va discuta cu el și apoi va face o declarație, dacă va fi cazul. Ei bine, n-a fost cazul. Iar d-l Nițu a dat un comunicat, după câteva zile, în care, ce să cre­deți, se pretinde și el "victimă". Totuși, o lună mai târ­ziu, a demisionat, afirmând că face un "gest de res­pon­­­sabilitate și onoare", în contextul în care numele său este asociat "în mod artificial cu o situație de na­tu­ră să aibă consecințe asupra imaginii instituției". I-a luat ceva timp să-și găsească onoarea și responsabili­ta­tea.

România nu a avut o strategie legată de Basarabia

- Corupția și abuzurile celor de la putere țin ca­pul de afiș și în Republica Moldova, un stat care a ajuns în pragul falimentului din aceste cauze. Pre­mierul Dacian Cioloș a condiționat un ajutor de 150 de milioane de euro, de îndeplinirea unor condiții pe care i le-a transmis noului prim-ministru moldo­vean, Pavel Filip. Oare face ceva cu adevărat pentru Basarabia, ori guvernul nostru nu face decât un balet politic populist? Ajută în mod decisiv o astfel de sumă? Există o preocupare reală a politicienilor noștri pentru frații de peste Prut?

- Am ajuns și noi să dăm liste cu lucruri de făcut unora mai mici, așa cum primea d-l Victor Ponta de la Bruxelles, pe când era premier. Acum, poate că și con­textul de la Chișinău l-a obligat pe d-l Cioloș la un astfel de gest, pentru că acolo e o devălmășie tota­lă, nu se mai știe cine e comunist, cine democrat, cine e pro-european, cine pro-rus, cine e băiat bun, cine e băiat rău, căci s-au purtat prost și s-au compromis cu toții. E o neîncredere generală, pe fondul căreia au loc manifestații de protest neîntrerupte, care servesc Rusiei de minune. Și-atunci era nevoie să li se spună: "Faceți ceva ca să meritați ajutorul". Problema este că nu avem cum să le servim de un bun exemplu, căci la Chișinău se întâmplă exact ce se întâmplă și la noi, de 25 de ani. Și la noi s-au compromis toate partidele, inclusiv cele pe care le țineam de "democratice" și "pro-europene", de nu mai știi pe cine să alegi. Sin­gurul criteriu care mai funcționează la departajare este strict cantitativ: voi aveți 15 miniștri arestați, noi numai 13, voi ați furat 17 miliarde și noi numai 12, voi ați făcut zeci de privatizări frauduloase, noi numai două... Cât despre "dragostea" față de frații de peste Prut - e tot un interes electoral. Dar și acesta destul de slab, manifestat sporadic, la câte un eveniment. Și când au fost ajutoare date cu bună-credință, nu a exis­tat o strategie coerentă și durabilă. În privința Re­pu­blicii Moldova, trebuia să avem un proiect din anii '90, așa cum am avut pentru aderarea UE și NATO. Ce vrem cu Republica Moldova? Vrem unire, vrem doar bună vecinătate, vrem relații speciale? În funcție de asta să acționăm pe termen lung. Or, n-a fost așa, ci după cum au dictat inspirația și sentimen­tele unor pre­ședinți și premieri de pe ambele maluri ale Pru­tului. Nici acum nu sunt semne că politicienii noștri la vârf au vreo idee în legătură cu Republica Mol­­do­va. Președintele Klaus Iohannis, responsabil de po­litica externă a României, nu spune mai nimic despre Basarabia. A scris pe Facebook că urmărește "cu aten­ție și preocupare" ce se întâmplă acolo. Atât.
Pe de altă parte, există voci care susțin că singura so­luție este unirea celor două state românești. Pe această direcție, cel mai vizibil este d-l Traian Bă­ses­cu. Totuși, unirea nu se poate face peste noapte, mai ales că România nu e în stare să se descurce cu ce­tă­țenii ei actuali, darămite dacă primește alte câteva milioane, din care mare parte ruși sau rusofoni. Sună, prin urmare, mai degrabă a slogan electoral. Sigur că ar fi ideal să ne unim, însă pentru asta trebuie să fa­cem un plan, pe care să-l urmeze mai multe guverne la rând.