"Detergent" pentru urmele iernii: Rădăcina de păpădie

Ilie Tudor
- Cu mult înainte ca zăpada să se topească, rădăcinile plantelor se pregătesc deja de o nouă viață. Păpădia cea aurie și parfumată se află deja la start. Rădăcina ei, aflată la maximul forței de vindecare, are mare trecere la întâlnirea cu primăvara, curățind organismul, ca un adevărat detergent -

Modesta păpădie este, probabil, cea mai răspândită plantă medicinală de la noi. Cel mai des sunt folosite frunzele și tul­pinile, deși calitățile vindecătoare cele mai puternice le are rădăcina. Cu un gust amar extrem de puternic, care trezește la viață funcțiile digestive, de asimilare și de excreție, ea este folosită mai ales la sfârșit de iarnă și început de primăvară, ca detoxifiant. La sate, în Moldova și nordul Transilvaniei, rădăcina de păpă­die e folosită și pentru bolile de piele rezistente, în timp ce în Muntenia se fierbe în lapte, contra fierii leneșe și a gălbinării (hepatită). Zeama de rădăcină de păpădie era administrată pe tot cuprinsul țării pen­tru durerile de rărunchi (crize renale), în timp ce sucul proaspăt era folosit pentru des­cuierea pântecelui (efect laxativ). Studiile medicale din zilele noastre atestă efectul detoxifiant al păpădiei, catalizând, prac­tic, toate procesele de eliminare a toxinelor și a rezi­duurilor de metabolism din organism. Mai mult, rădă­cina de păpădie este considerată una din cele mai bune plante pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. Îna­in­te de a afla, însă, care sunt întrebuințările sale me­dicale, să vedem cum recoltăm și cum uscăm această plantă, așa încât să obținem din ea medicamente de cea mai bună calitate.

Recoltarea păpădiei

De la păpădie se recoltează acum, la sfârșit de iarnă și început de primăvară, rădăcinile, împreună cu acea tulpină subterană care depozitează substanțele nutritive, numită rizom. Recoltarea se face prin dez­gro­pare cu cazmaua. După culegere, rădăcinile se spală în curent de apă repede, după care se despică (dacă sunt mai groase) pe lungime și se pun la uscat în strat subțire, într-un loc fără umezeală și călduros. După încheierea procesului de uscare (când rădăcinile devin rigide și se rup cu un pocnet sec), se depozitează în pungi de hârtie, în locuri curate și uscate, fiind gata pentru a fi preparate.

Tratamente cu rădăcină de păpădie

Boli de ficat
Afecțiunile hepatice se tratează cu pulbere obținută din rădăcinile de păpădie, care se macină fin, cu râș­nița de cafea, după care se cern prin sita pentru făină. Se administrează o jumătate de linguriță rasă (cca 2 grame) de pulbere, de 2-3 ori pe zi, pe nemân­cate. Plan­ta se ține sub limbă vreme de câteva secunde, du­pă care se înghite cu apă. Cura durează 90 de zile și are efecte puternice contra hepatitei virale și al­cooli­ce, unde face adevărate minuni. Tratamentul cu pul­bere de rădăcină de păpădie ajută la restabilirea func­țiilor ficatului, previne procesul de fibrozare (adică evoluția spre ciroză) provocat de atacul virușilor sau al substanțelor toxice. De asemenea, această plantă combate senzația de oboseală, precum și colorarea în galben a tegumentelor (icterul), spe­cifică suferinzilor de hepatită. În cazul steatozei hepa­tice, cunoscută și ca ficat gras, administrarea de pul­bere se face vreme de 30-60 de zile, timp necesar pen­tru detoxifierea și tonifierea ficatului.

Boli de piele
Se va administra infuzia combinată, obținută ast­fel: se pun două lingurițe de pulbere de rădăcină în­tr-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de cinci minute, într-un pahar (200 ml) de apă, după care se lasă să se răceas­că. În final, se combină cele două extracte, iar prepa­ratul obținut se va ad­ministra pe parcursul unei zile. Lichidul are un gust extrem de amar, dar are un efect ex­tra­odinar asupra pielii, ajutând efectiv la curățarea sa de ac­nee, de iritații produse de aler­gie, de derma­toze. După cura cu această infuzie combinată, epider­ma devine mai lumi­noasă, pigmentația se reface și tegumentele capătă, pe ansam­blu, un aspect mai tânăr. Efec­tul păpădiei asupra afecțiunilor dermatologice se explică prin acțiunea sa detoxifiantă asupra ficatului, rinichilor și a tubului digestiv, pielea fiind o ade­vărată oglindă a sănătății aces­tor organe. Con­tra tulburărilor de pigmentație, se aplică pe zonele afectate sucul de ră­dă­cină proaspăt cu­leasă. Acesta are un efect puter­nic antialer­gic și antiinflamator, atunci când este folo­sit extern.

Boli cardiovasculare
Se administrează pulberea de păpădie, câte o jumă­tate de linguriță, luată de 3-4 ori pe zi. Cura durează 90 de zile și are un efect foarte rapid asupra tensiunii arteriale, pe care o va scădea treptat și, cel mai impor­tant, o va stabiliza după doar 1-2 săptămâni de administrare. Efectele asupra nivelului coles­terolului din sânge apar abia după 30-40 de zile de adminis­trare, după această perioadă de timp coles­terolul rău (LDL) începând să scadă, în timp ce pro­porția de colesterol bun (HDL) crește. În fine, după 60 de zile de administrare, analizele vor arăta și scăde­rea nivelu­lui grăsimilor din sân­ge (trigliceridele), ceea ce va avea ca efect oprirea depu­nerii plăcilor de aterom pe artere, precum și preve­ni­rea accidentului vascular și a infarctului miocardic.

Boli renale
Se administrează tinctura de păpă­die, care se obține astfel: se pun într-un bor­can cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcini de păpădie, peste care se adaugă două căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un loc căl­du­ros, după care se filtrează. Tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se adminis­trează de patru-șase ori pe zi, câte o linguriță diluată în jumătate de pahar de apă. Este un leac excelent con­tra retenției de apă în țesuturi, manifestată prin pleoa­pe, mâini sau picioare umflate ori prin creșterea ten­siunii arteriale. Tinctura de păpădie ajută și la elimi­narea nisipului la rinichi (micro­litiază renală), preve­nind recidiva cal­culilor renali deja operați, fie că este vorba de urați, oxalați sau fosfați.

Vezica biliară și digestia
Se folosește maceratul la rece, care se obține ast­fel: se pune o linguriță de pulbere de rădăcini, obținută prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea, într-un pa­har (200 ml) de apă și se lasă vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, după care se strecoară. Se con­su­mă 1-3 pahare pe zi, pe stomacul gol, cu minimum 15 minute înainte de masă. Este un tratament simplu, dar cu efecte extraordinare în cazul crizelor biliare (fiere leneșă), întrucât stimulează evacuarea ime­diată a colecistului, calmând astfel disconfortul abdominal, eliminând senzația de vomă și chinuitoarele dureri de cap asociate diskineziei biliare. Administrarea mace­ra­tului de rădăcină de păpădie are efect rapid și în caz de dispepsie. De la primele administrări ale acestui remediu, di­ges­tia se îmbunătățește considerabil, balo­narea se atenuează, iar alimentele sunt procesate mai rapid și complet de către tubul digestiv.

Colonul
Seva stocată în rădăcinile de păpădie este printre cele mai bune laxative din lu­me. Substanțele amare pe care le con­țin stimulează peristaltismul intes­tinal, cu efect contra constipației atone, ce apare extrem de frec­vent la per­soanele sedentare. Apoi, anumite zaharuri comple­xe, conținute în această sevă, sti­mulează prolife­rarea așa-numitelor bacterii priete­noase în colon, aju­tând la elimi­na­rea candidozelor digestive, pre­cum și a balonării și crampelor ab­dominale. Nu în ul­ti­mul rând, rădăcina de păpădie regula­ri­zea­ză activitatea intesti­nu­lui gros, ajutând la eliminarea sin­dromului colonului iritabil. Pentru a avea maximum de eficiență, se folo­seș­te zilnic o băutură de păpădie, care se prepară astfel: se spală bine (cu periuța) de pământ o rădăcină proas­pătă de păpădie, care apoi se taie mărunt și se pune într-un mixer electric, împreună cu un pahar de apă. Se mixează rădăcina de păpădie împreună cu apa vre­me de două minute, amestecul rezultat consumân­du-se pe stomacul gol, dimineața. Pentru a putea păs­tra continuitatea tratamentului, trebuie știut că rădă­cinile de păpădie proaspete se pot păstra la frigider, într-o pungă de plastic, până la 10 zile.

Curățarea sângelui
În timpul iernii, rădăcinile de păpădie dormitează în pământ, dar la suprafață se menține o așa-numită rozetă bazală de frunze, care rămân verzi, chiar și sub zăpadă sau în timpul gerurilor. Aceste frunze, împre­ună cu rădăcina, mixate cu apă, constituie cel mai bun remediu pentru curățarea sângelui, primă­vara. O cură de 10-20 de zile ajută la eliminarea radi­ca­lilor liberi din organism, reduce nivelul de acid uric și creatinină din sânge. Nu în ultimul rând, clorofila din frunzele de păpădie ajută la eliminarea, din sânge și din organism, a unor metale grele, cum ar fi mercurul, plumbul, cad­miul.