Întâlnire cu Îngerul

Cititor Formula AS
Am trăit o experiență și, în același timp, o încercare.

Viața m-a dus pe coridoarele Spitalului de ochi din București. Știam despre această instituție că e bine cotată, că are o di­rectoare energică, împlicată în acțiuni caritabile și cu o mare putere de convingere în emisiuni TV. Atât, alte detalii - nu.
În interior, am întâlnit o activitate intensă, tumultuoasă, cu oameni care aduc lumină (la pro­priu!). Un etaj întreg era format din grupuri de tinere, îmbrăcate în uniforme ce transmiteau căl­dură și încredere. Toate, absolut toate, co­borâseră parcă de pe scenă. Erau doctorițe rezi­dente și asistente, cu o frumusețe ce venea de un­deva, din suflet (aveam să mă conving pe par­curs). În mijlocul lor, doamna doctor Ionescu Rodica, la fel de frumoasă și, mai ales, de pri­cepută în meseria de chirurg oftalmolog. Urma să am și eu o intervenție chirurgicală și mi-era sufletul înghețat. Am observat-o, ca și când aș fi avut o cameră ascunsă. Zbura de la parter la eta­jul al IV-lea, din operații, la consult, vorbind, totodată pacienților pe coridor, oferind explicații de specialitate studenților ce o însoțeau. Și toate acestea, cu calm, cu răbdare, cu un ton liniștitor și chiar cu zâmbet... De unde, oare, atâta rezis­tență? Aș fi vrut s-o întreb cum va decurge ope­rația, dar în momentul decisiv, nu-mi mai sim­țeam respirația. Și-a dat seama de starea mea și a acționat, nu doar ca doctor chirurg, dar și ca psi­holog. A conversat cu mine tot timpul, expli­când fiecare etapă a operației. Astăzi, când greul a trecut, cred că am trăit atunci o magie. Nu am simțit nici o durere, nici un disconfort, chiar nu doream să se încheie acest episod. Au urmat sfaturile post-operație, în aceeași stare de ama­bi­litate, extremă. Această atitudine a doamnei doctor Ionescu era constantă, pentru fiecare din­tre pacienți, cei mai mulți, cu vârste de 70, 80 de ani. Nu vreau să fac discriminare în lumea ha­la­telor albe. Probabil că cei mai mulți dintre medici au acest comportament excepțional. Dar pentru că a fost prima oară când eu am întâlnit un asemenea exemplu, m-am decis să-l dau la ziar. Lumea în care trăim seamănă tot mai mult cu un iad. De ce să nu ne bucurăm când ne iese în cale un Înger?

CONSTANȚA DUMITRESCU - București