Papa Francisc și Patriarhul Kiril - ițele descurcate ale unei întâlniri încurcate

Cristian Curte
Vinerea trecută, Papa Francisc și Patriarhul Kiril s-au întâlnit într-o cameră de protocol a aeroportului din Havana.

Patriarhul Kiril se afla în Cuba, într-o vizită ofi­cială, iar Papa Francisc a făcut o escală în drumul său spre Mexic. Presa s-a inflamat și a susținut sus și tare că e o vizită istorică, în măsură să schim­be relațiile ortodoxiei cu biserica catolică. Dar, dacă stăm strâmb și judecăm drept, e greu să credem că după ridicarea anatemelor date la Marea Schismă, ridicare realizată de Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagora al Constantinopolului, încă din se­co­lul trecut, mai pot fi făcute gesturi "istorice" între cele două biserici. Mai mult decât atât, între cele două confesiuni se poartă un dialog teologic și au loc întâlniri la nivel înalt, și asta, tot din secolul XX. E adevărat însă că, până acum, ni­ciun Patriarh al Moscovei nu s-a întâlnit cu vreun Papă, dar din alte motive.
Când, pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a pro­pus o vizită în Rusia anilor '90, Moscova, și mai ales cre­­dincioșii ruși, s-au opus vehement. Vedeau în ea un mij­loc de prozelitism catolic. Așa că acum a fost nevoie ca Pa­triar­hul Kiril, care s-a mai întâlnit cu papi, de-a lungul tim­pului, pe când era doar mitropolit, să-și inventeze o vizită în Cuba, ca să se poată intersecta cu Papa Francisc, în drumul aces­tuia spre Mexic. Câți ortodocși credeți că sunt pe această insulă, ruși mai ales, ca să justifice o deplasare peste ocean a patriarhului celei mai numeroase țări ortodoxe din lume?
Dar de ce credeți că s-au zorit atât Patriarhul Kiril și Papa Francisc? Ce urmăreau de fapt? Dincolo de decla­ra­țiile oficiale, în care cele două biserici s-au arătat preocupate de soarta creștinilor din Orientul Mijlociu, omorâți pentru credința lor, și de secularizarea societății europene, nu cred că e nepotrivit să ne imaginăm și o agendă neoficială. Papa Francisc a fost tot timpul foarte deschis față de bisericile or­todoxe, iar Patriarhia Rusiei, care a generat în câteva rân­duri dificultăți în cadrul comisiilor mixte de dialog teologic, ar putea fi un pion-cheie în deblocarea lor. În plus, Rusia este țara cu cei mai mulți credincioși ortodocși, iar Pa­triar­hia Moscovei are ambiția de a surclasa Patriarhia Cons­tan­ti­nopolului, prima în rang între patriarhiile orto­doxe, con­form canoanelor. Așa că Patriarhul Kiril face acum o mutare prin care să demonstreze că Moscova e ca­pa­bilă să fie în prima linie a relațiilor ecumenice cu biserica catolică, dar că le va purta în stil propriu, adică, nu e interesată de dispu­te­le teologice, pe care nu le consideră rezolvabile, dar mar­șea­ză la ideea unui ecumenism practic. Decât să discutăm, hai mai bine să facem ceva împreună!
Iar dacă acel "ceva" îl scoate și pe neîncoronatul țar Vla­di­mir din izolarea internațională la care l-a condamnat con­flic­tul din Ucraina, cu atât mai bine pentru noi și pentru bie­ții sirieni, căzuți undeva la mijloc, în tranșeele geostrategiei moderne.