NANA MOUSKOURI - Muzică de colecție, cu arome grecești

Dana Ene
- Celebra interpretă a muzicii grecești cântă la Sala Palatului din București, pe 5 martie. Spectacolul face parte din turneul mondial - Happy Birthday -

"Puternică, simplă și adevărată"

Ce dacă are 81 de ani?! Și ce dacă vocea nu-i mai este chiar atât de limpede și vibrantă, ca pe vremuri? Nana Mous­kou­ri are inima tânără și nu renunță cu una cu două la ma­rea ei iubire, muzica. "Cântecul a fost prima mea iubire, și întotdeauna m-a ajutat să respir, să sper și să cred că în jurul nostru este armonie și pace. Am avut șansa să lucrez cu oameni speciali și să realizez enorm de multe în viață. Am considerat că toate acestea merită să fie sărbătorite, de aceea le mai cânt dragilor mei prieteni, spectatorii. La mulți ani tuturor celor care îmi arată că încă există dragoste pe pământ!".
Nana Mouskouri s-a retras "oficial" de pe sce­nă în 2008, pentru ca să revină în 2011 cu "doar câteva spectacole" și să-și lanseze în ace­lași an încă două noi discuri: "Nana Mouskouri & Friends - Tragoudia apo Ellinika nisia" (Cân­tece din insulele grecești) și "Nana Mouskouri & Friends - Rendez-vous". Doi ani mai târziu, la in­sistențele fanilor, a pornit într-un turneu mon­dial - Happy Birthday. Leonard Cohen (care se numără și el printre admiratorii ei) îi scria Nanei, la reîntoarcerea ei pe scenă, în 2013: "Te-am auzit atunci și te aud și azi. Te mai ascult încă. Cu toții o facem. Să continui să rămâi așa: pu­ternică, clară, simplă și adevărată." Iar Nana i-a urmat sfatul. Este aceeași ființă modestă, care cucerea cu vocea ei de argint întreaga lume a anilor '70-'80, și care nu a cedat insistențelor producătorilor de a-și schimba ochelarii mari, cu ramă groasă, cu unii mai șic. Își amintește și azi, cu precizie, de una din primele ei apariții în fața unui public numeros. Era în 1959, când a urcat pe scenă la bordul unui crucișător, ca să cânte în fața a 5.000 de soldați americani. "Când au dat cu ochii de mine, organizatorii evenimentului s-au schim­bat la față... Eram grăsuță, brunetă și pur­tam niște ochelari mari, ce-mi încadrau aproa­pe toată fața. Eram departe de ideea de divă pe care o cultivau americanii. Mi-am luat însă inima în dinți și le-am spus: «Știu că nu arăt bine, dar pot să cânt...»". Organizatorii i-au acor­dat șansa și, după primele acorduri, toate beretele zburau în aer. În doar câteva minute, fata cea plinuță și urâțică avea la picioare toată sufla­rea navei, de la căpitan la bucătar. Nimănui nu-i mai păsa cum arată. Tot ce-i interesa era vocea aceea mi­nu­nată și mu­zica ce se conto­pea cu ființa ei. A fost prima vic­torie impor­tantă din cariera tine­rei Nana.

Cântece vechi din Creta

Ioanna Mouschouri (alintată Nana) s-a năs­cut în Creta, pe 13 octombrie 1934, dar a crescut la Atena, unde a și urmat Conserva­torul, în încercarea de-a deveni cântăreață de operă. Muzica i-a fost prie­tenă încă de la naștere: "Mama era din Corfu și cânta mereu, fie zi, fie noapte, cân­tece populare vechi. Cânta atât în italiană, cât și în greacă, iar eu și sora mea mai mare îi țineam isonul. Cealaltă muzică ce m-a influențat a fost muzica de film. Tata lucra într-un teatru de vară și proiecta filme. Le vedeam pe toate. Pur și simplu, le devoram și, bineînțeles, le prefeream pe cele mu­zicale. Judy Garland era una dintre favoritele mele", povestea ea într-un interviu acordat în 2014 postului BBC.
Deși avea una dintre cele mai clare voci de mezzo-soprană din generația ei, visul de-a deveni o stea a Operei Naționale Grecești i-a fost spulberat de un pro­fesor exagerat și intransingent, care a cerut exma­tri­cularea ei, după ce a aflat că noaptea cânta "muzică ușurică" prin mici cluburi de jazz. Dar, fără această în­tâmplare dramatică, nu am fi avut parte astăzi de îndrăgita Nana Mouskouri. După ce o bună bucată de vreme și-a câștigat existența cântând prin localuri, încet, încet, a reușit să se facă remarcată. Primul ei premiu din carieră l-a câștigat în 1958, cu melodia "Kapou Iparchi I Agapi Mou", la un festival de muzi­că grecească. Apoi, un an mai târziu, a devenit cunos­cută în întreaga lume, grație unul film documentar ger­man despre Grecia. Nana a interpretat melodia Weiße Rosen aus Athen ("Trandafirii albi din Atena"), care a fost inclusă pe coloana sonoră a documentarului.

Cărările gloriei

Patru ani mai târziu, o găsim la Paris, unde locuia cu soțul ei, chitaristul Yorgos Petsilas. Este încă în căutarea succesului. Sperând să-l găsească, se înscrie, în 1963, în concursul Eurovision, ca re­pre­zentantă a Luxemburgului, cu melodia "À force de prier". Deși cântecul s-a clasat doar pe locul 8, a avut mare succes în țările francofone și i-a adus un "Grand Prix du Disque" în Franța. Trei ani mai târziu, străbătea lumea în turneu, alături de Harry Belafonte și înregistra împreună cu el un album - "An Evening With Belafonte/Mous­kouri". Și chiar dacă Belafonte insista ca ea să renunțe la "ochelarii ăia urâți" înainte de-a urca pe scenă, Nana nu cedează. N-are de ce. Chiar dacă Nana nu își schimbă înfățișarea, înregis­trează succes după succes. "Într-o zi, fiica mea a venit acasă, avea vreo 15 ani pe atunci, și mi-a zis: «Mama, n-ai să crezi, dar până și prietenele mele dansează pe melodia ta Only Love. Nu-mi vine să cred!». I se părea incredibil că muzica mea le place nu doar maturilor, ci și unor puș­toaice de vârsta ei." Cântecul "Only Love" lansat în 1985 a fost inclus și pe coloana sonoră a seria­lului britanic "Mistral's Daughter" și a ajuns pe locul 2 în topurile din Anglia, o țară destul de conservatoare din punct de vedere muzical.
În lunga și prodigioasa ei carieră, Nana a câș­tigat sute de premii, a scos zeci de discuri în nu mai puțin de 12 limbi și a reușit să crească și doi copii: un băiat - Nicolas Petsilas (născut în 1968) și o fiică - Helene (alintată Lenou, născută în 1970, care azi îi calcă pe urme). "Cred că era mai ușor pe vremuri să ai o carieră și o viață de fa­milie. Cântăreții din vremea mea, chiar și cei mai cunoscuți și îndrăgiți, nu erau în lumina reflec­toarelor, așa ca azi. Nebunia asta media a început după era rock 'n' roll", spunea ea într-un interviu. Poate tocmai de aceea, divorțul său, din 1973, nu a ajuns chiar pe prima pagină a revis­telor vremii, și nici povestea ei de dragoste cu sunetistul André Chapell. Pe André l-a cunoscut la puțin timp după despărțirea de Yorgos, dar acesta i-a devenit soț abia în 2003, după aproape 30 de ani de relație.
Din 1993, după ce succesul ei muzical s-a mai domolit, marea artistă a devenit ambasador UNICEF, iar între 1994 și 1999 a fost membru al Parlamentului European, unde și-a reprezentat țara natală, chiar dacă de ani buni locuiește în Elveția.
Turneul Happy Birthday trebuia s-o aducă pe scena românească pe Nana anul trecut, în 23 noiem­brie, dar a fost amânat din cauza unor probleme de sănătate ale artistei. Pentru concertul de la București, mai puteți găsi acum bilete doar la trei categorii: ca­teg. a II-a - 170 lei, categ. I - 250 lei și VIP - 350 lei, în re­țeaua Eventim sau la casa de bilete a Sălii Palatului.