Elena Ion Arnăuțoiu, supraviețuitoarea acestui neam de eroi, care au condus și susținut rezistența armată de pe creasta sudică a munților Făgăraș, povestește cum comuniștii i-au arestat și i-au omorât părinții și frații. Drama familiei ei nu este însă singulară. Pe lângă marii martiri ai rezistenței armate anticomuniste din munți, au suferit de pe urma comunismului milioane de români. Viețile lor s-au topit la o temperatură la care nu putem decât să visăm. Pentru țara pe care, astăzi, unii dintre noi nu dăm o ceapă degerată, ei au fost gata să moară. Și nu repede, printr-un glonț în ceafă, ci în chinuri nesfârșite, în torturi îndelungi, răbdate în temniță și în afara ei.
Cu toate că în fața lor ar trebui să stăm tot timpul cu capul descoperit, peste sacrificiul lor s-a așternut o uitare groasă și tâmpă. Nu avem o sărbătoare națională închinată martirilor din închisorile comuniste, în București nu există nici un muzeu care să le prezinte lupta și sacrificiul, nu avem manuale de istorie dedicate rezistenței anticomuniste, nu avem nici măcar un sfânt canonizat pentru mărturisirea credinței ortodoxe în temnițele roșii, deși au fost arestați și torturați mii de clerici. Avem însă pensionari ai fostelor organe de represiune plătiți cu pensii grase, îi avem pe copiii și chiar nepoții lor cocoțați sus în partide sau, mai rău, poluând mediul de afaceri cu contracte dubioase cu statul, și mai avem câțiva sinecuriști, care umblă zglobii, cu toporul, prin istoria noastră, lovind ici și colo în câte o personalitate interbelică, doar ca să-și justifice leafa și să fie "Politically Correct".
În rest, tăcere. O tăcere care pe mine unul mă asurzește, pentru că nu pricep în ruptul capului cum, după ce au murit luptând împotriva balaurului comunist, am reușit să-i scufundăm într-o indiferență vecină cu moartea. Dacă nu vom face nimic, istoria noastră recentă se va răzbuna. Copiii și nepoții noștri vor ști despre comunism numai din "auzite", din povești spuse, adeseori, de nostalgici ai timpurilor cumplite din care atât de greu am ieșit. Doamne ferește ca prin asemenea generații rău crescute de noi, istoria să nu se repete... Ar însemna să executăm familia Arnăuțoiu a doua oară. De data asta, nu cu mâna politrucilor aduși cu tancurile de la Moscova, ci cu mâna noastră de oameni, fără respectul trecutului și-al istoriei.