Doctorii primăverii: CAPTALANUL, PODBALUL și PĂRĂLUȚELE

Ilie Tudor
- La munte, primăvara ajunge cel mai târziu, dar și cel mai spectaculos. Mai întâi, doar câteva flori își scot de sub zăpadă, sfioase, petalele. Apoi, apar cu zecile. În nici două săptămâni, flori albe, galbene și roșiatice întind covoare multicolore pe văile pâraielor, la margini de pădure și prin poieni. Deși le mai acoperă câte o ninsoare și le încearcă vreo răsuflare nemiloasă de ger, ele rezistă și înfloresc în triumf. Victoria lor asupra iernii e un miracol, un miracol susținut de substanțele cu proprietăți vindecătoare pe care le conțin din belșug -

CAPTALANUL
(Petasites officinalis)


Este cel mai spectaculos vestitor al primăverii! Florile sale roz-roșiatice, care se înalță ca un cande­labru peste pământul semi-înghețat, alcătuiesc un tablou bizar și încântător totodată. Are o tulpină roșu închis, iar mirosul său este dulce, amintind de cel al fructelor coapte vara târziu, și nu de zăpezile dintre care ia naștere. După două-trei săptămâni, florile se transformă în puf, lăsându-se purtate de vânt și făcând loc unor frunze gi­gan­tice. Culese și us­cate cu grijă, florile Captala­nu­lui au pro­prietăți vin­decătoare foarte puter­nice, mai ales la nivelul siste­mului nervos. Dar iată doar câteva din­tre utilizările tera­peu­tice ale Capta­la­nu­lui.
* Insomnie, somn agitat și neodihnitor - se iau 1-2 lingurițe de pulbere de flori de Cap­talan, înainte de culcare cu o jumătate de oră. Se administrează pe sto­macul gol, iar după aceea nu se mai consumă niciun fel de alimente. Efectele pot apărea instantaneu, dar de cele mai multe ori necesită mai multe zile (mai rar săptămâni) de tratament. Acțiunea acestei plante asu­pra capacității de odihnă și relaxare este cu adevărat extraordinară: durata până la adormire scade, somnul devine mai liniștit și mai odihnitor. În medicina popu­lară românească, floarea de Captalan le era adminis­trată deopotrivă copiilor și adulților contra sperieturii negre, adică împotriva coșmarurilor sau a atacurilor de panică ce apar noaptea, în timpul somnului. Iar cercetările moderne i-au confirmat eficiența, Capta­lanul fiind printre foarte puținele plante din lume care au calitatea de a elimina coșmarurile.
* Epuizare nervoasă, tulburări emoționale produse de stres - se bea în fiecare dimineață un ceai făcut dintr-un amestec egal, compus din jumătate de linguriță de flori de Captalan, jumatate de linguriță de flori de tei și un vârf de cuțit de sunătoare. Plantele se opăresc cu o cană de apă clocotită, se lasă să stea acoperite cu capac, timp de un sfert de oră, apoi se filtrează infuzia și se îndulcește cu miere de albine. Acest ceai combină acțiunea ușor sedativă cu cea antidepresivă, efectul general fiind de creștere a rezistenței la stres și de inducere a unei stări de optimism și relaxare. Se recomandă în mod special persoanelor agitate, extrem de competitive, care au tendința de a se consuma excesiv pentru a-și înde­plini îndatoririle zilnice.
* Crize de astm - cel mai adesea se declanșează pe fondul agitației psihice, al intensificării unor emoții cum ar fi teama, nesiguranța ori furia. Capta­lanul, administrat din timp, preîntâmpină exacerbarea acestor emoții negative și, în mod reflex, previne crizele de astm. De asemenea, are o acțiune bronho­dilatatoare directă atât la adulți, cât și la copii, preve­nind apariția senzației de sufocare, facilitând expira­ția normală. Se administrează tinctura, câte o lingu­riță, în jumătate de pahar de apă, de 3-4 ori pe zi.
* Tensiune arterială oscilantă - atât floarea, cât și frunza Captalanului reglează excepțional tensiunea arterială, fiind deopotrivă indicate în hiper și hipo­tensiune. Se ia o linguriță de pulbere, de trei ori pe zi, pe stomacul gol, cu puțină apă. Efectul nu este ime­diat, dar după o cură de 3 luni, rezultatele care apar vor fi deopotrivă puternice și stabile. Se recomandă mai ales în cazul persoanelor cu hipertensiune arteria­lă, care prezintă oscilații mari ale presiunii sângelui.
* Hipertiroidie, tiroidită autoimună - se face un tratament de lungă durată, cu pulbere de flori de Captalan, combi­na­tă în proporții egale cu pulbere de iarbă de turiță-mare (A­gri­monia eupato­ria). Din acest a­mestec se ia câte o linguriță, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Cura va dura vreme de 3 luni, după care se face o pauză de 2-4 săp­tămâni, apoi admi­nis­trarea se reia. Cele două plante combat eficient simp­tome ale hipertiroidiei, cum ar fi: insomnia, tulburările de ritm cardiac, stările de anxietate sau de labilitate emoțională.

PĂRĂLUȚELE
(Bellis perennis)


Arată ca niște margarete minuscule, pitulate, la început de primăvară, printre firele de iarbă abia mijite. Sunt cele mai curajoase flori ale primăverii, care apar la prima adiere de vânt cald și la primele raze de soare, putând rezista, odată ce au apucat să răsară, și o lună întreagă, chiar și sub zăpezi. Popular, se mai numesc și bumbișori, năs­turași sau bănuței. Medicina popu­lară românească creditează aceste mici flori albe, tivite cu roșu, cu proprietăți detoxifiante, protectoare ale rinichilor și plă­mânilor, dar și antitumorale. Cu­­legerea lor cere, datorită di­men­siunilor reduse, foarte multă răbdare, motiv pentru care veți găsi rareori un ceai de părăluțe de calitate, în comerț. În schimb, florile albe, culese și uscate cu propria mână, sunt un adevărat medicament, așa cum vom ve­dea.
* Insuficiență renală croni­că - se țin cure de câte 14 zile, cu infuzie combinată de Părăluțe, din care se beau 3 căni pe zi. Preparatul se admi­nistrează dimineața, la prânz și seara, la temperatura came­rei și îndulcit cu pu­țină miere. Modul în care acțio­nea­ză a­su­pra ri­nichilor este puțin cunoscut, deo­cam­dată, dar re­zultatele practice arată că Părăluțele stimulează capacitatea filtrantă a rini­chi­lor, indiferent dacă ea este afectată ca urmare a unei infecții, a unui proces autoimun sau a diabe­tului.
* Litiază renală cu urați - la ceaiul de Părăluțe se adaugă o linguriță de muguri sau o lingură de frun­zulițe proaspete de mesteacăn. Se ține o cură de 21 de zile, timp în care se beau 1,5-2 litri de ceai pe zi, pe stomacul gol, în două reprize (dimineața și seara).
* Pete pe piele - multe dintre tulburările de pigmentare ale epidermei dispar ori se estompează de la sine, atunci când este stimulată eliminarea toxine­lor din organism. În acest scop, se face o cură de 21 de zile cu infuzie de Părăluțe, care are un puternic efect drenor, stimulând activitatea rinichilor și fica­tului. Efectul acestui elixir, din care se bea un litru pe zi, este mult potențat de un regim alimentar pre­do­minant crudivor (cu 50-70% legume și fructe crude), în care se consumă multă salată de păpădie și Pără­luțe, frunze de țelină și de ridiche de lună, usturoi și ceapă verde.
* Cancerul la sân - una din cele mai eficiente rețete populare contra cancerului la sân este compusă din: patru părți flori de Părăluțe, două părți de floare sau frunză de captalan, două părți iarbă de răchitan (Lythrum salicaria), două părți vâsc (Viscum album) de măr sau de brad. Plantele se folosesc sub formă de pulbere, din acest amestec luându-se câte două lin­gurițe, de patru ori pe zi, în cure de 12-18 luni.
* Migrenele - cura de două săptămâni cu salata de flori proaspete de Părăluțe înlătură insuportabilele dureri de cap, precum și simptomele care le însoțesc. Cele mai bune rezultate le obțin persoanele cu pro­bleme renale sau biliare, precum și cele foarte emo­tive, la care migrenele apar pe fondul unui stres pre­lungit sau foarte puternic. Dacă migrena este aso­ciată cu o hidratare redusă, se vor consuma, în fiecare zi, și 2-3 căni de ceai de Părăluțe.

PODBALUL
(Tussilago farfara)


Galbene precum aurul, florile de Podbal sunt un fel de soare în miniatură, având petale subțirele și dispuse perfect circular, precum o corolă. O apariție vie, plină de energie, într-un deplin contrast cu natura încă moartă dimprejur.
* Tuse uscată, iritativă - se tratează cu un preparat obținut din două lingurițe de flori de Podbal fierte într-o cană de lapte, vreme de cinci minute, du­pă care se lasă să se răcească puțin și se filtrează. În decoctul astfel obținut se adaugă 3-4 lingurițe de mie­re polifloră și se consumă înghitițură cu înghi­țitură.
* Tuse umedă (productivă) - răspunde foarte bine la tratamentul cu o infuzie combinată, foarte concentrată (4 lingurițe de floare la cană) din Podbal. Se bea integral, pe parcursul zilei, în cantități mici. Are efecte expectorante puternice, favorizând elimi­na­rea secrețiilor în exces din arborele bronșic, ajutând la calmarea tusei. Atunci când aceasta este foarte puternică, în infuzia combinată se adaugă, în proporții egale, alături de Podbal, și rădăcina de iarbă-mare (Inula helenium).
* Astm, bronșită astmatiformă - se tratează cu un amestec în părți egale de pulberi de flori de Pod­bal și părți aeriene înflorite de panseluță sălbatică (Viola tricolor). Florile de Podbal ajută la deconges­tionarea arborelui bronșic, diminuând totodată sen­sibilitatea acestuia la factorii iritanți, în vreme ce panse­luța sălbatică acționează la nivelul sistemului imunitar cu puternice efecte antialer­gice, una dintre cauzele ast­mului.
* Părul și pielea - be­ne­ficiază de folosirea, de data aceasta pe cale externă, a florilor de Podbal. Compresele cu infuzie con­cen­tra­tă de flori de Podbal ajută la calmarea alergiilor și iri­tațiilor, în timp ce băile cu Podbal ajută le men­ține­rea tinereții pielii. Tot cu infuzie combinată de flori de Podbal se face și ultima clătire a părului, pen­tru a com­bate mătreața și infecțiile fungice ale pielii capului.

Preparate din Captalan, Părăluțe și Podbal

Pulberea
se obține din florile uscate ale plante­lor, care se macină fin, cu râșnița de cafea sau se fărâ­mițează în piuă, după care se cern prin sita pen­tru făină albă. Se administrează o linguriță rasă (cca 3 grame) de pulbere, de 2-3 ori pe zi, pe nemâncate. Planta se ține sub limbă vreme de câteva secunde, după care se înghite cu apă.
Infuzia combinată se prepară astfel: se pun două lingurițe de pulbere de flori într-un pahar de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la tempe­ra­tura camerei, după care se strecoară. Extractul obți­nut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opărește cu un pahar (200 ml) de apă clocotită, după care se lasă să se răcească. În final, se com­bină cele două extracte, iar preparatul obți­nut se va administra pe parcursul unei zile.
Ceaiul (infuzia) se obține dintr-o linguriță de flori opărite cu o cană (250 ml) de apă, după care se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute. Ceaiul se fil­trează și se consumă simplu sau îndulcit cu puțină miere.
Tinctura - se pun într-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de flori, peste care se adaugă două căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni într-un loc căl­du­ros, după care se filtrează. Tinctura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se adminis­trează de 4-6 ori pe zi, câte o linguriță diluată în ju­mătate de pahar de apă.