TIA ȘERBĂNESCU - "Viața în țopenclatura noastră este oribilă"

Claudiu Tarziu
Analiza lunii MARTIE

"DNA merge mai departe"

- În această lună, sistemul de justiție și cel politic au trecut prin turbulențe, după ce Curtea Consti­tu­țională a declarat neconstituționale interceptările telefonice și înregistrările ambientale făcute de SRI, în dosarele DNA. Decizia a fost urmată de declarații și fapte politice ale căror consecințe vă rugăm să le creionați.

- Într-adevăr, hotărârea Curții Constituționale a produs multă emoție și mai multe speculații. Odată cu propaganda celor angajați în lupta anti-Justiție, a crescut și teama că vom fi lăsați pradă corupției. Guvernul a reacționat însă rapid și a emis o ordonanță de urgență, prin care separă activitatea SRI de cea a DNA. Mai exact, aparatura SRI privind ascultările, sin­gura care este la un nivel satisfăcător, va fi ges­tionată exclusiv de procurori și de polițiștii judiciari, pentru cazurile de corupție. E o soluție provizorie, pentru ca să nu fie sincope în activitatea Justiției. Ur­mează să se găsească o soluție definitivă: fie ca acest serviciu al SRI să rămână numai în folosința ma­gistraților și polițiștilor judiciari, fie ca DNA și restul instituțiilor de anchetă să-și facă propria platformă tehnică de înregistrare. A doua variantă ar costa mai mult, și financiar, și ca timp. Și așa este nevoie de supli­mentarea personalului DNA cu angajați specia­lizați, pentru a suplini ofițerii și tehnicienii SRI. Im­por­tant este că DNA poate merge mai departe cu do­sarele începute. Și cu atât mai bine, cu cât este astfel eliminată orice suspiciune. Chiar dacă, de pildă, Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului, asemuia DNA cu Securitatea comunistă. S-a demonstrat cu documente că dosarele în care punctul de pornire au fost înregistrările sunt sub 1% din cele peste 10.000 de cazuri instrumentate numai anul trecut de către DNA. Iar acele înregistrări au fost necesare numai pentru a descâlci relații și pentru a prinde fire. Dis­cuțiile auzite au trebuit coroborate cu alte numeroase probe, pentru ca dosarele să fie trimise în instanță. Or, aici nu putem vorbi de poliție politică, așa cum s-a afirmat. Nu există dosare făcute numai pe înregistrări, cum nu există dosare făcute numai pe denunțuri, așa cum se plâng politicienii ajunși pe mâna Justiției.

- Politicienii anchetați au fost deranjați și de denunțurile unor apropiați...

- Da, amuzant este că împricinații reclamă că au fost denunțați numai de niște mafioți. Păi cine e de vină că numai cu ăștia lucrau? Doar nu erau să facă denunțuri oamenii cinstiți, care nu au fost amestecați în operațiunile lor. Nu cu mafioții s-au înhăitat, au făcut afaceri, s-au încumetrit și s-au veselit pe la tot felul de mese mulți dintre politicienii noștri? Mafioții, deci, pot da informații exacte, pentru că au participat direct. Că, altfel, știm și noi că în găștile de la putere se petrec lucruri oribile, că fură de sting, că își împart sferele de influență și banii, că fac orgii și de toate. Știm, dar n-avem probe. Mafioții ăștia au probe. Și, strânși cu ușa, pentru a scăpa ei mai ușor, le dau procu­rorilor. În această privință, Traian Băsescu a mai făcut o declarație care îl califică drept anti-băsist. Domnia sa a ajuns până acolo încât să spună că binomul SRI-DNA, atât de acuzat până acum, a fost înlocuit de binomul DNA-mafioți. Că, adică, DNA lucrează mână în mână cu procurorii, pentru a-i înfunda pe politicienii nevinovați și ca să-și atârne scalpurile acestora la cingătoare. Bag samă că d-l Băsescu a văzut prea multe filme cu indieni, și până la o vârstă înaintată. Dar și alții s-au arătat revoltați că de­nun­țătorii au scăpat mai ieftin față de politicieni. E ade­vărat, dar așa se întâmplă peste tot în lume. Cei care colaborează cu organele de anchetă pentru a destructura toată rețeaua beneficiază de clemență. Obiectivul este de a-i sili pe cei care dețin puterea, deci accesul la fonduri, să fie cinstiți sau măcar să fure mai puțin. Desigur, asta nu înseamnă că Justiția e perfectă, că nu are erorile și excesele ei.
Pe de altă parte, rezultatele de până acum ale DNA arată că aceasta își face treaba corect. De aceea, este îmbucurător că d-na Codruța Kovesi a primit avizul CSM pentru învestirea în cel de-al doilea mandat. Ar fi fost un semn prost, și pentru exterior, și pe plan intern, să nu fi fost lăsată să continue această muncă. Am fi putut crede că se face un pas înapoi în lupta anti-corupție.

"Există și o corupție pasivă, a cetățenilor obișnuiți"

- Apropo de denunțuri, după dezvăluirile făcute de fosta noră lui Virgil Măgureanu, se pare că greii abia de-acum ar putea urma...

- Grei au mai fost și vor fi încă... Deocamdată, fără legătură cu fosta soție a lui Mihai Măgureanu, s-au formulat noi cereri de ridicare a imunității în Par­lament, pentru deputații Cristian Rizea și Sebastian Ghiță. Aproape că am pierdut șirul parlamentarilor anchetați pentru corupție. Evident, și aceștia se plâng că DNA i-a luat în vizor după denunțurile unor ma­fioți. Iată, însă, că nu în toate cazurile denunțurile sunt făcute de mafioți. Fosta noră a lui Virgil Măgureanu, Alina Petre, face senzație cu denunțurile ei la DNA. Pentru cei mai tineri să spunem că Virgil Măgureanu a fost șef al SRI imediat după revoluție, și este unul din­tre ctitorii actualei clasei politice corupte, man­da­tul său suprapunându-se pe primii șapte ani de acasă ai corupției românești. Așa încât, dezvăluirile Alinei Petre, care a fost căsătorită cu fiul d-lui Măgureanu vreme de 20 de ani, sunt foarte interesante. Chiar dacă poate fi bănuită că exagerează, ca să se răzbune. În atâ­ția ani de căsnicie a aflat, vrând-nevrând, infor­ma­ții de primă mână din culisele puterii. De altfel, mulți au acuzat-o că fabulează, că aberează, că nu are pro­be. Merită însă verificate spusele ei. Pentru că vor­bește, între altele, despre uciderea lui Codruț Marta, șeful de cabinet al fostului președinte ANAF, Sorin Blejnar, apoi despre aranjamente cu bani, credite, fonduri europene, favoruri, matrapazlâcuri... Cam toată "lumea bună", să folosim ghilimelele de rigoare, e în tabloul făcut de această doamnă. Și, foarte im­por­­tant, Alina Petre susține că are probe, pe care le-a dat procurorilor. Nu e exclus, bineînțeles, ca ea să fie manipulată de un alt grup politic, că unele lucruri s-ar putea să nu fie adevărate sută la sută... Cert este însă că ce descrie sună foarte plauzibil. Viața în "înal­ta societate", în țopenclatura noastră e oribilă. De ani de zile aflăm fragmente din ceea ce se petrece în aceas­tă lume, prin intermediul Justiției, care mai prin­de pe câte unul, sau al dezvăluirilor de presă. Deci nu e nimic ce pare de necrezut nici în ce spune d-na Petre.

- Justiția a demantelat totuși, în bună măsură, mafia economico-politică...

- Nu prea. Deși avem rezultate serioase, și de la an la an mai bune, Justiția nu a reușit să facă ordine așa cum ar trebui. Poate va izbuti dacă va lucra în ritm susținut și în anii următori, dar nu avem nicio ga­ranție. Cum nu este nicio garanție nici că fenomenul de curățare e ireversibil. Cu atât mai mult cu cât nu doar clasa politică, nu doar oamenii cu acces la pâr­ghiile de putere sunt corupți. Există și o corupție pasivă, a cetățenilor obișnuiți, care încurajează men­ținerea sau revenirea la putere a corupților. Altfel, nu e de înțeles cum aleși locali sau parlamentari con­dam­nați pentru corupție sunt votați sau ar fi votați din nou de către electorat. În unele cazuri s-au și exprimat aceste opțiuni: Mazăre, Oprescu, Vanghelie etc. Ra­țio­­namentul este profund viciat: "Da, domnule, a fu­rat, dar ne-a dat și nouă câte ceva, ne-a făcut câte ceva". Pe ideea că oricine ar ajunge în fruntea bu­ca­telor s-ar înfrupta. Este o mentalitate coruptă. Este, deci, un factor favorizant pentru corupție. Deman­telezi rețelele, dar e degeaba dacă electoratul votează tot corupți, aceiași sau pe alții. Prin urmare, nu în­trevăd un succes definitiv al DNA. Mai ales că nici po­liticienii nu sunt descurajați de numeroasele con­damnări. Nu se tem, nu se abțin, continuă. Și când e DNA la ușa lor, tot mai dau o șpagă.

- Cu toate acestea, la vârful principalelor partide s-a făcut un pic de ordine. În cazul unuia dintre ele, UNPR, am ajuns să asistăm la schimbarea repetată a liderilor, pe motiv de corupție. După demisia generalului Gabriel Oprea, a fost nevoit să lase liber locul de șef al partidului și generalul Nicolae On­țanu, primarul sectorului 2 al Capitalei. Recent, a fost ales președinte al UNPR un alt ofițer rezervist, lt. col. Valeriu Steriu, specializat în agricultură, dar cu legături și în regimul comunist și în cele post-comuniste. Este asta o reformă a clasei politice, chiar dacă motivată exclusiv de actele de justiție?

- UNPR rămâne o unitate militară... de "elită". Este, de fapt, un partid de strânsură, alcătuit din tot felul de transfugi și mercenari, care a ambiționat să de­vină a treia forță politică a țării, dar a rămas o for­mațiune-balama, atârnând de bunăvoința PSD. Acum nu mai are niciun factor de coeziune și niciun rost. Era gașca lui Oprea și dacă s-a dus Oprea... Pro­babil că se va subția foarte mult, în următoarea pe­rioa­dă, dacă nu cumva se va dezintegra. Oricum, păs­trarea liniei militare la conducere este încă un argu­ment pentru impresia generală, că schimbarea clasei poli­tice, care și așa se petrece cu încetinitorul, nu este de­cât o înlocuire a garniturilor. Eșaloanele doi, trei din partidul comunist și Securitatea comunistă și-au fă­cut plinul în 25 de ani și trebuie să lase locul eșa­loa­nelor patru, cinci. Nu asta este reforma clasei politice pe care o așteptăm. Și, de altfel, Justiția nu poate să fa­că singură adevărata înnoire a clasei politice.

"O mega-moschee la București va fi un avanpost excelent pentru Islam"

- La Bruxelles, în inima UE, a avut loc un nou atentat revendicat de extremiștii musulmani, soldat cu zeci de morți și sute de răniți. Pe acest fond, pre­șe­din­tele României, Klaus Iohannis, a declarat la Is­tambul, într-o întâlnire cu omologul turc, Recep Tayyip Erdo­gan, că va sprijini construirea marii mos­­chei din Bucu­rești. A fost un gest diplomatic po­trivit?

- În contextul în care Europa este terorizată de aten­tate, moscheile sunt centre de recrutare a mili­tanților radicali și de reeducare islamistă, iar valul de imi­granți reprezintă un factor favorizant pentru înte­țirea războiului contra bătrânului continent, este cel puțin riscant să ridici o mega-moschee la București. Înseamnă să ne creăm singuri o mare problemă. Bucu­reștiul are deja câteva moschei, îndeajuns pentru numărul de musulmani care trăiesc aici. În condițiile în care în întreaga Europă creștinismul e în retragere, iar islamismul este în ofensivă, să permitem musul­ma­nilor să înfigă un steag aici este o imprudență ve­cină cu sinuciderea. Suntem într-un război de cucerire a Europei de către Islam, iar noi cedăm teren adver­sarilor. O moschee aici va fi un avanpost excelent pentru Islam. Klaus Iohannis pare însă că nu înțelege că nu poate fi și cu sufletu-n Rai, și cu trupul în... Dubai - să zic așa. Dar nu ar fi prima oară, căci în principalul domeniu de care răspunde ca președinte, politica externă, președintele României este mai mult absent. Poate că va fi făcut politică externă într-o "viață anterioară", dar nu acum.