TIA ȘERBĂNESCU: "Alegerile locale vor fi un test pentru nivelul moral și politic al societății românești"

Claudiu Tarziu
Analiza politică a lunii APRILIE

"Avem o adevărată frăție a penalilor în alegerile locale"

- S-a mai încheiat o lună de patimi politice și ne stă în față o alta, care se anunță și mai grea, pentru că este una de campanie electorală. După lupte acerbe, există și o listă definitivă de candidați pentru alegerile locale. Avem de unde alege?

- Deși partidele au avut la dispoziție o jumătate de an pentru a se reforma din interior, rezultatul e mult sub așteptări. La instalarea guvernului tehnocrat, liderii politici au promis că vor folosi răstimpul în care nu se vor afla la guvernare, pentru a curăța orga­nizațiile pe care le conduc și a selecta mai riguros ca­drele. În ciuda ofensivei luptei anticorupție, cu rezul­tate spectaculoase pentru DNA și DIICOT, candidații penali sunt însă mai mulți ca niciodată. Avem o ade­vărată frăție a penalilor, care probabil se va perpetua și pe listele de la alegerile parlamentare. Deocamdată, să ne oprim însă asupra celor de la locale. În Bucu­rești, de pildă, în rol de candidați îi avem pe Robert Negoiță, la primăria Sectorului 3, urmărit penal pen­tru evaziune fiscală; pe Marian Vanghelie, la Sectorul 5, deși, pe când era închis, spunea că tot ce-și dorește este să se întoarcă la familie, că nu-i mai trebuie politică, iar acum și-a făcut și partid - Partidul Drep­tății Sociale, un nume înșelător, pentru electoratul PSD; și pe Adrian Severin, la Primăria Capitalei (con­damnat la trei ani de închisoare cu executare, într-o primă instanță, pentru luare de mită) după ce ne-a făcut de râs în Parlamentul European... Exemplul s-a transmis și în țară: de la Baia Mare și Târgu Mureș, până la Bacău, Rm. Vâlcea și Craiova, peste tot s-au în­scris în cursa electorală și candidați aflați în cer­ce­tare penală, condamnați sau care și-au isprăvit prima pușcărie pentru corupție. Așa încât oferta este mai deplorabilă ca oricând. Dacă acești penali vor fi aleși, electoratul își va aplica singur o dublă lovitură: una foarte palpabilă, la buzunar, pentru că nu poți avea în­credere în corectitudinea unor astfel de oameni, și o alta morală, căci se va vădi ipocrizia societății ro­mâ­nești, care susține declarativ lupta anticorupție, dar încurajează corupții, realegându-i ca primari. Aceste alegeri vor fi, prin urmare, un test privind nivelul conștiinței morale și politice a societății românești.

- De unde să aleagă românul, dacă asta e oferta partidelor?

- S-a spus de mult, pe bună dreptate, și acum se reconfirmă, că partidele au operat, de 26 de ani în­coa­ce, o contraselecție. Noile generații de politicieni au fost selectate după chipul și asemănarea "bă­trâ­ni­lor" politicieni, adică au fost promovați cei care s-au dovedit mai obedienți, care le cântau în strună și care le-au moștenit năravurile. Cei care erau autonomi în gândire, cu inițiativă și curajul opiniilor, incoruptibili și pricepuți în domeniile lor de expertiză, au fost respinși de sistem, când nu au stat singuri deoparte, ca să nu se murdărească prin asociere. Așa am ajuns să nu prea avem ce alege: fie sunt candidați corupți, fie sunt incompetenți. Avem, totuși, datoria de a-i iden­tifica pe aceia puțini care au păcălit sistemul sau măcar pe care nu i-am văzut până acum la treabă și cărora trebuie să le acordăm prezumția de ne­vi­novăție. Deși va fi greu, căci și când au propus astfel de candidați, partidele au fost cu ochii doar pe sonda­jele de opinie, care vorbesc despre notorietate, nu des­pre cinste și competență. De pildă, la Primăria Gene­rală, candidează din partea PSD d-na Gabriela Firea, care, în mod evident, nu are anvergura și aptitudinile care să ne garanteze că poate gestiona un oraș ca Bucu­reștiul. Probabil că va fi doar interfața adevă­ra­ților conducători ai orașului, care preferă să rămână în umbră. A fost însă răul cel mai mic dintre potențialii candidați ai PSD. PNL a încercat și el vreo patru can­di­dați, de a devenit prilej de bancuri, până s-a oprit la d-l Cătălin Predoiu, liderul pe București al partidului și, pare-se, candidatul de sacrificiu. Întâi a fost propus d-l Cristian Bușoi, care nu a convins și care nu creștea în sondaje, apoi d-l Ludovic Orban, care a intrat pe mâna DNA, pentru că ar fi cerut mită, a urmat d-l Marian Munteanu, care a fost contestat chiar de cei din partid, după ce a fost lansat în cursă cu votul cvasiunanim al conducerii partidului.

"Într-un an de zile, liberalii au ratat cam tot ce și-au propus"

- Promite Cătălin Predoiu să recupereze han­dicapul de a fi al patrulea candidat, anunțat pe ul­tima sută de metri, astfel ca, după mulți ani, să avem din nou un primar liberal al Bucureștiului?

- Nu e foarte sigur, mai ales că d-l Predoiu nu are nici prea multă carismă, nici un discurs care să țin­tească inima electoratului, mai ales în condițiile în care partidul său se află într-o situație grea. În doar un an de zile, PNL a ajuns de pe locul întâi în son­dajele de opinie - unde se ridicase ca efect al câști­gării alegerilor prezidențiale de către d-l Klaus Io­hannis -, de la un scor confortabil, care părea să-i asigure victoria în toate alegerile, pe un loc doi precar, cu o cotă de încredere mereu în scădere la nivel na­țional și cu atât mai scăzut la nivelul Capitalei. Într-un an de zile liberalii au ratat cam tot ce și-au propus: au încercat să dărâme guvernul Ponta și nu au reușit (noroc cu strada, care s-a revoltat după tragedia de la clubul Colectiv); au încercat să schimbe legea elec­torală, pentru ca primarii să fie aleși în două tururi de scrutin, și nu au reușit; au vrut să rupă gura târgului, cu un candidat câștigător la Primăria Capitalei, dar s-a făcut de râs cu o serie de candidaturi ratate, care se pare că va fi încununată de un eșec al d-lui Predoiu. Totuși, norocul PNL vine de la PSD, care iarăși se fa­ul­tează singur. Căci așa e în politica noastră, nu se câș­tigă pe o prestație mai bună, ci pe greșeala adver­sa­rului. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a fost con­dam­nat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului organizat în 2012, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Deși PSD are un Cod de integritate, propus chiar de Liviu Drag­nea, care interzice persoanelor condamnate să ocu­pe func­ții de conducere în partid sau în admi­nis­trație, acum, partidul a decis să-l păstreze în fotoliul de președinte al partidului pe... condamnatul Liviu Drag­­nea. În mod normal, o asemenea lovitură ar trebui să în­groa­pe PSD în alegeri. În realitate, având în vedere per­mi­sivitatea electoratului față de can­di­da­ții corupți, s-ar putea ca nici condamnarea lui Liviu Dragnea să nu fie o mare vulnerabilitate. În orice caz, PSD și-o asu­mă cu frenezie. Ca dovadă, l-a exclus din rândurile sale pe Valeriu Zgonea, președintele exe­­cutiv al par­tidului și președintele Camerei Depu­taților (și în­tâmplător, un politician care nu are dosar penal) care a îndrăznit să-i ceară demisia lui Dragnea. Este de­monstrația perfectă a unei realități: da, ne con­duc co­rupții, da, zboară cine nu-i corupt. Dovadă: Va­le­riu Zgonea e pe cale să fie înlocuit și de la șefia Ca­me­rei Deputaților, cu... Victor Ponta, fost premier și li­der al PSD, în prezent, inculpat penal. În treacăt fie spus, Ponta și-a făcut revenirea pe prima scenă po­li­tică în stilul său caracteristic, prin glume proaste și acu­zații nefondate, afirmând că puțin a lipsit ca PSD să nu fie preluat de către un ofițer de serviciu secret aco­perit. Toa­tă lumea s-a gândit la Zgonea, dar Ponta a dez­min­țit, aruncând bănuiala în curtea PNL și numind câțiva oameni de acolo, după care a sfârșit recu­nos­când că și-a bătut joc de toți cei care l-au luat în seamă.

"Politicienii se compromit cu declarații aiuritoare, pe subiectul «spionită cronică»"

- Și astfel a fost reaprinsă discuția despre ofițerii de servicii de informații, acoperiți ca politicieni...

- Da. Traian Băsescu, liderul PMP, de exemplu, a spus că el știe că doar doi politicieni sunt ofițeri acoperiți: Ponta, de la SIE, și Sebastian Ghiță, de la SRI. Și ne-a îndemnat să ne uităm la fețele lor, cu aerul că ar fi evident. Faptul că vorbește despre fețele altora, fără să se uite la a lui însuși, este un fel de efect pervers al narcisismului. În horă s-a prins și brokerul fugar, Cristian Sima, care, de când s-a ascuns prin cele străinătăți, după ce a ruinat niscaiva persoane, se ține de dezvăluiri. Acum, el a plusat serios, afirmând că nu ar fi străini de servicii nici d-nii Predoiu și Da­niel Dăianu, care l-ar fi dus la o întâlnire cu șefii SRI de la acea vreme, George Maior și gen. Florian Col­dea. Și după toate astea, pe cine propune Traian Bă­sescu drept candidat la Primăria Generală a Bucu­reștiului din partea PMP? Pe Robert Turcescu, cel care anul trecut s-a autodeconspirat ca ofițer acoperit al serviciului de informații al Armatei, făcând atunci o adevărată melodramă la televizor. Acum, d-l Tur­ces­cu, dimpreună cu d-l Băsescu, răspândesc din nou fumigene, afirmând că nu a fost ofițer acoperit, ci ofițer ridicat în grad pe nedrept, de către fostul minis­tru al Apărării, gen. Gabriel Oprea, cel care și-a în­datorat, prin astfel de servicii, și pe alții. Or despre înălțarea sa în grad, necuvenită, d-l Turcescu vorbise explicit la timpul cuvenit și ceruse chiar retragerea gradului. A făcut și cu acel prilej spectacol, susținând că nu a știut că i s-a dat gradul de colonel, lui, unui soldat neinstruit. Deci, nici vorbă de confuzie între cele două calități: de ofițer în rezervă, făcut fără drept, și de ofițer de informații acoperit. Robert Turcescu și Tra­ian Băsescu mizează pe memoria scurtă a elec­toratului, dar iată că unii nu am uitat cum a fost. Una peste alta, politicienii se compromit unii pe alții cu declarații aiuritoare pe subiectul "spionită cronică" și au reușit să ducă în derizoriu o chestiune în fond gra­vă.

- Știm, totuși, că serviciile de informații au o anumită implicare în viața politică, uneori indirectă, alteori directă...

- Păi, nu a declarat oficial d-l George Maior că în presă activează ofițeri acoperiți ai SRI? Probabil că și celelalte servicii secrete de la noi au ofițeri aco­periți, și în presă, și în politică. Așa se explică multe campanii de presă, cu dezvăluiri primite în plic și soldate cu mutări spectaculoase pe scena publică. S-a ajuns până acolo, încât procurorul șef al DNA, Co­druța Kovesi, să fie spionată de agenți ai unei firme israeliene de detectivi, fondată de un fost șef al Mossad. Cei patru agenți, care căutau ceva compro­mi­țător pentru d-na Kovesi sau apropiații ei, au fost prinși. Așa s-a aflat și că fuseseră angajați de "o per­soană foarte potentă financiar și cu mare influență po­litică" și că operațiunea ar fi fost făcută în mod legal. Pe acest fond a venit declarația lui Băsescu despre existența unei "secte naționalist-securiste", răspândită în toate instituțiile, care a pus gând rău politicienilor și în care gen. Florian Coldea, directorul adjunct al SRI, e creierul, iar d-na Codruța Kovesi, procurorul șef al DNA, executorul. Întrebarea este: cine i-a nu­mit, avansat, susținut, lăudat și cine a stat ani de zile la discuții cu ei? Traian Băsescu! Păi nu știa ce hram poartă, că practică "genocidul" politicienilor? Aici intrăm, din păcate, în zodia declarațiilor hazardate, ca să mă exprim eufemistic, ale fostului președinte al sta­tului. Declarații pe care probabil că nu le-ar fi făcut niciodată dacă procurorii nu ajungeau la Elena Udrea și la el însuși. Însă, dacă ține neapărat să-și com­pro­mită mandatele de președinte, nu-l poate împiedica nimeni.