Sfaturi pentru femei - Modificările sânilor

Gilda Fildan
- Noduli, dureri sau roșeață - modificările observate la sâni inspiră teamă. Totuși, de cele mai multe ori, ele sunt determinate de cauze inofensive -

Gâlma asta de la sân - numai de n-ar fi ceva grav! Și picăturile mici de lichid de pe ma­me­loane - oare să fie periculoase? Când constată că s-a schimbat ceva în aspectul sânilor, femeia se sperie imediat. Frica ei cea mare este că ar putea fi vorba de o boală malignă. Potrivit unui son­daj, aproape 50% dintre reprezentantele sexului fru­mos se tem că vor dezvolta cândva un cancer mamar. Însă, din fericire, cele mai multe dintre aceste mo­dificări sunt benigne. Și chiar dacă ar fi canceroase, nu trebuie în niciun caz să luați decizii pripite.

Nodulii: nu sunt neapărat un motiv de panică

Cu condiția să nu se afle poziționați prea profund în țesutul mamar, nodulii pot fi sesizați prin palpare, din momentul în care diametrul lor a ajuns să măsoare aproximativ un centimetru. Desigur, orice nodul tre­buie examinat de medicul ginecolog, deoarece ar pu­tea fi malign. Chiar și în situația când persoana res­pectivă se simte în sigu­ranță, de pildă, fiindcă a făcut recent o mamografie. "Când observați modifi­cări la sâni, pro­gramați-vă pen­tru un consult la gine­cologul dvs., chiar dacă n-au trecut decât o lună sau două de la ultimul control de rutină", reco­mandă medicii.
Nu constituie un temei de îngrijo­rare nodulii dureroși, care apar și vă supără tot mai mult în a doua jumătate a ciclului, pentru a dispărea apoi după menstruație. Ei au o explicație hormo­nală: provin dintr-o simplă perturbare a echilibrului dintre estrogen și pro­gesteron. La fel de inofensive sunt și chisturile cu conținut lichidian, ușor de pus în evi­dență prin ecografie. Nodulii bine delimitați, care pot fi mișcați pe sub piele, sunt de regulă lipoame, tumori grase benig­ne, întâlnite mai ales la femeile cu vârste între 40 și 50 de ani. O ecografie sau mamografie le indică de obicei fără dubiu natura benignă și, în mod normal, se proce­dează la extirparea lor doar atunci când au crescut atât de mult încât deranjează estetic. De asemenea, benig­ne sunt și fribroadenoamele, formate în urma prolife­rării țesutului conjunctiv, care poate deveni fibros. Ele se întâlnesc cu precădere la femei mai tinere, de 20 până la 30 de ani.
Semnele unei tumori maligne sunt, dimpotrivă, du­ri­tatea și imobilitatea la palpare, precum și conturul neregulat. Un caz special îl reprezintă diferența de volum dintre sâni, care devine vizibilă la un moment dat, fără să fi existat inițial. Îndeosebi la un piept ferm și de dimenisuni generoase, faptul că una dintre cu­pele sutienului pare să fie dintr-o dată prea mică repre­zintă adesea unicul indiciu care semnalează pre­zența unei tumori profunde, imposibil de descoperit prin pal­pare. Dar și fenomenul contrar poate trăda o tu­moră malignă: când unul dintre sâni pare a se mic­șora brusc, este posibil ca o tumoră aflată în profun­zime să-l fixeze de peretele toracic, astfel încât el să apară inert și plat, iar nu mobil, așa cum era înainte.

"Lapte" prelins din mameloane: nu e tocmai o raritate

Aproape jumătate dintre femei pot stoarce puțin lichid din mameloane. Însă, dacă scurgerea este spon­tană, ar trebui cercetată de un medic. Dacă ea se pro­duce la ambii sâni, e puțin probabil să fie vorba de cancer. La originea ei se află, cel mai adesea, o tulbu­rare hormonală, mai exact creșterea nivelului de pro­lactină, hormonul hipofizar care stimulează lactația. Cu alte cuvinte, cauza o constituie dis­func­ționalitatea hipofizei sau a glandei tiroide. Sunt și medicamente ce pot provoca secreții mamelonare, de exemplu anumite preparate hipo­tensoare, pilula contraceptivă ori psiho­tro­pele. Totodată, există posibilitatea ca scurgerea lăp­toasă să fie determinată, pur și simplu, de stres.
Dacă numai unul dintre sâni secretă un lichid apos sau roșietic, acesta este cauzat, deseori, de un papilom intraductal, o tumoră benignă, care a luat naștere în inte­riorul unuia din canalele galactofore, acele ducte care transportă secreția lactată până la mamelon. Se întâmplă rar ca un asemenea papilom să se maligni­ze­ze, iar atunci avem de-a face cu o formă incipientă de cancer, care răspunde foarte bine la tratament: carci­no­mul ductal in situ (DCIS). Această denumire medi­cală alambicată nu face, în fond, decât să sublinieze caracteristicile esențiale ale formațiunii respective: ea a debutat în interiorul unui canal galactofor și este un tip de cancer neinvaziv, adică rămâne la locul de origine și nu se răspândește în exteriorul canalului unde s-a format. În prezent, pe tema DCIS se poartă discuții în contra­dictoriu în lumea medicală: unii sunt de părere că se impune categoric intervenția chirur­gicală, în timp ce alții se pronunță pentru adoptarea unei atitudini de expectativă. Câteodată, analizele de laborator asupra secreției generate de DCIS eviden­țiază prezența unor celule maligne.

Modificări ale pielii: nesemnificative sau canceroase?

Roșeața sau eczemele de pe piept reprezintă ade­sea doar simptomele unor afecțiuni cutanate banale. De pildă, femeile cu pieptul mare tind să facă infecții micotice în pliurile de sub sâni, fiindcă acolo transpiră abundent. Nu este exclusă nici o mastită (infecție mi­crobiană a țesutului ma­mar), deși ea e mai puțin întâl­nită în afara perioadei de alăptare: sânul devine fierbinte, se înroșește și doare. Însă, din păcate, există și forme inflamatorii ale cancerului mamar, așa-numitele carcinoame mamare inflama­torii, care nu se trădează prin niciun fel de noduli. De aceea, astfel de inflamații trebuie prezentate la medic. Sunt sus­pecte și eczemele cu mâncărimi apărute în jurul mameloanelor: în cazuri - ce-i drept, rare - ele pot ascunde un carci­nom intraductal (plasat în interiorul unui canal galactofor). Pielea își poate schimba aspec­tul, deoarece tumora aflată în profunzimea țesutului trage de ea. Sunt de luat în seamă denivelările ei, retracțiile și proeminențele, ca și ase­mănarea cu coaja de portocală.

Și când dor sânii?

Trebuie făcută deosebirea între simptomele legate de ciclul menstrual și cele independente de el. Sen­zația bilaterală de tensiune și apăsare, precum și sen­sibilitatea extremă la atingere, manifestate exclusiv în a doua jumătate a ciclului, au cauze hormonale și deci nu sunt periculoase. Durerile care apar fără nicio legă­tură cu ciclul pot fi provocate de o terapie hormonală de substituție, de chisturile de mari dimensiuni, de unele medicamente (cum sunt antibioticele sau anti­depresivele) sau de o mastopatie fibrochistică, deci de o modificare benignă, ce constă în extinderea țesutului conjunctiv, asociată cu formarea de chisturi. Cancerul mamar produce foarte rar dureri.

Cât de rapid ar trebui să reacționați?

Principalul lucru de reținut este acela că niciuna dintre modificările sânilor descrise mai sus nu reprezintă cu ade­vărat o urgență, care să vă aducă pe ma­sa de operație în decurs de o săptămână - nici chiar în cazul când vi s-a diagnosticat un cancer. Șansele de supraviețuire ale pacien­telor cu cancer mamar depind realmente de timpul scurs până la începerea trata­men­tului, însă nu vorbim aici de două sau trei săptămâni. Potrivit studiilor, conse­cin­țele negative ale tempo­rizării s-au făcut remarcate doar atunci când, după stabilirea diagnosticului, bol­navele au lăsat să treacă mai multe luni până s-au decis să ia mă­suri.

Ce investigații vă sunt de folos?

Mamografia
În mod normal, când se observă modificări sus­pecte la sâni, se face mai întâi o radiografie. Cu aju­torul ei pot fi depistate 85-90% dintre tumorile malig­ne. Trezesc suspiciuni formațiunile cu contur impre­cis, porțiunile de țesut cu consistență densă și prelun­giri radiale, precum și microcalcifierile, care sunt niște minuscule depozite de calciu. Calcifieri există și la tumorile benigne, însă acolo ele apar pe mamografie ca pete mari, albe, răspândite la distanță una de alta. În schimb, dacă sunt mici, au forme neregulate și sunt adunate în grupuri, se consideră că pot sugera pre­zența bolii canceroase. O tehnologie de vârf, existentă și la noi în țară, însă deocamdată mai puțin cunoscută și întrebuințată, este mamografia digitală cu tomo­sinteză, care permite detecția și diagnosticarea pre­coce a tumorilor. Țesuturile sunt scanate din diverse unghiuri, pentru ca în final toate aceste imagini să fie utilizate în scopul unei reconstrucții tridimensionale a sânului.

Ecografia
La examenul cu ultrasunete, numit și ultrasono­grafie, se apelează în momentul când rezultatul ma­mo­grafiei pare dificil de interpretat sau când în ima­ginea oferită de ea nu se vede o tumoră, confir­mată totuși prin palpare. Aceasta se întâmplă deosebit de frecvent la femeile tinere, care au mult țesut glandular. Un procedeu mai nou, bazat de asemenea pe ultra­sunete, este elastografia, destinată să măsoare elasti­citatea țesuturilor. Efectuată în timpul unei ecografii obișnuite, ea durează numai câteva secunde și arată, de exemplu, cât de dur este un nodul mamar, știut fiind că țesutul unei tumori este mai compact decât cel normal.

RMN (Rezonanța magnetică nucleară)
Imagistica prin rezonanță magnetică este o metodă de explorare ce poate completa rezultatele furnizate de mamografie și ecografie. Ea depistează carcinoa­mele în proporție de aproape 100%, însă lansează relativ frecvent alarme false.

Galactografia
Este o investigație röntgen, utilizată pentru a determina cauzele scurgerii de lichid apărute la un singur mamelon. Se injectează o substanță de contrast într-un canal galactofor dilatat, pentru a-i vizualiza conținutul. Se urmărește astfel descoperirea unor pa­piloame sau carcinoame intraductale. De cele mai multe ori, pentru siguranța diagnosticării, va fi nece­sară în final și examinarea în laborator a unei probe de țesut, efectuată de un anatomopatolog.

Biopsia
Atunci când rezultatele investigațiilor anterioare sunt neconcludente, sau când se suspectează o tumoră malignă, se apelează în ultimă instanță la biopsie, pentru obținerea unei clarificări definitive: este extras un mic fragment din țesutul mamar, care va fi apoi su­pus examenului histopatologic. Există mai multe tipuri de biopsie, dintre care minim invazive sunt biop­sia cu ac gros și cea asistată de vacuum. Prima este și cea mai rapidă. Se injectează mai întâi un anes­tezic în sân, apoi se introduce un ac de puncție mai gros, prevăzut cu un sistem de tăiere. Acesta va de­cupa din zona suspectă o porțiune de țesut, de formă cilindrică. Intervenția este neplăcută, dar suportabilă, iar complicațiile ulterioare, cum ar fi sângeră­rile, se produc rar. La biopsia asistată de va­cuum, se creează subpresiune în interiorul acu­lui, ceea ce face posibilă extragerea unei cantități mai mari de țesut, asi­gu­rându-se astfel o precizie supe­rioară a diagnosticării. La ambele procedee, se controlează apoi cu ajutorul ecografiei, mamografiei sau al RMN, dacă probele au fost luate efectiv din zona suspectă. Există însă și varianta biopsiei chirurgicale, care constă în prele­varea fragmentelor de țesut după efectuarea unei inci­zii, în condiții de anes­tezie generală.