Mileniul trei se confruntă cu o problemă din ce în ce mai acută. Simultan cu creșterea greu de controlat a populației mondiale, epuizarea resurselor naturale terestre pare inevitabilă. Pentru a se evita prăbușirea civilizației industriale, trebuie găsită o soluție. Foarte mulți oameni, simpli visători sau cercetători, încep să-și întoarcă ochii spre cer, mai ales spre asteroizii sistemului solar. Pentru că în aceste minuscule planete (cu diametrul mai mic de 1000 de kilometri), pare a se afla soluția problemei. Pentru mulți cercetători, asteroizii seamănă cu niște uriașe cufere cu bogății care se învârt în jurul Pământului, așteptând să fie deschise, la fel ca multe alte comori legendare. Valoarea lor economică provine din bogățiile lor minerale. Un singur asteroid, cu diametrul de zece kilometri, cu minerale în valoare de 2 dolari (valoare aproximativă) pe kilogram, ar putea aduce suma fantastică de 200 de miliarde de dolari. Trebuie însă găsit și mijlocul de exploatare al acestor bogății aflate în sistemul nostru solar. Dar înainte de a examina dificila problemă a modalității, trebuie să ne-o punem pe aceea a conținutului: care sunt metalele care se află în interiorul unui asteroid?
Aur pe orbita extraterestră
Să luăm, spre exemplu, pe "1986 DA", un asteroid cu un nume ușor ciudat. Printre alte minerale, el conține 50 de tone de platină, 1000 de milioane de tone de nichel și aproximativ 500 de tone de aur! La cursul de astăzi, această masă de platină ar valora cam 7 milioane de dolari, aurul ar atinge suma fabuloasă de 70 de miliarde de dolari, iar nichelul - cel puțin 500 de miliarde de dolari!
Dar interesul exploatării miniere a asteroizilor nu este numai de ordin financiar. Să luăm, spre exemplu, aurul. Nu este vorba numai despre un metal "prețios". El folosește și la fabricarea anumitor circuite electronice. Este noncoroziv și conductibilitatea sa electrică este foarte ridicată, ceea ce-l face indispensabil pentru anumite tehnologii de vârf. Material nontoxic, poate fi folosit și în interiorul organismului, pentru o serie de aplicații medicale, cum ar fi obturațiile dentare sau implanturile cardiace.
Această dare de seamă scurtă, dar promițătoare, asupra bogățiilor asteroizilor figurează într-un raport comandat de Casa Albă. El dovedește potențialul comercial pe termen lung al exploatării miniere a sistemului solar. America, această "Mecca" a capitalismului, a simțit: aurul nu se mai află sub picioarele noastre, ci deasupra capului.
Homo Asteroidus
Cea mai mare centură de asteroizi din sistemul nostru solar se află între orbitele lui Marte și Jupiter. Punctul central al ei este la aproximativ 300 de milioane de kilometri de Pământ. Dar o astfel de distanță nu reprezintă neapărat o problemă pentru conchistadorii spațiului. Sonda spațială Pioneer 10, lansată la sfârșitul anilor '70, depășise încă de pe atunci frontiera sistemului nostru solar. Când se va descoperi tehnologia necesară capturării asteroizilor, exploatarea minieră a sistemului solar nu va mai fi science-fiction. Dar cum se va face acest lucru?
Ar trebui ca mai întâi un echipaj redus să debarce pe suprafața stâncoasă a unui asteroid. Mici rachete ar putea fi atunci fixate în stâncă și, mijlocind aprinderi dozate foarte bine, ar fi posibilă dirijarea asteroidului către o destinație stabilită, apropiată de Pământ. O tehnică asemănătoare a fost utilizată pentru dirijarea navetei spațiale Apollo. Și este folosită în continuare, pentru zborurile navetelor spațiale. Munca ar fi ușurată de absența atmosferei, deci a frecării în spațiu. Odată lansat, asteroidul nu și-ar schimba direcția în marele vid.
În prezent, o astfel de operație ar fi imposibilă. Toate ustensilele de extracție de care este nevoie ar trebui transportate în spațiu. Dar dacă am putea găsi acolo materiile prime necesare supraviețuirii, cum ar fi combustibilul necesar funcționării navelor, costul voiajelor interplanetare ar fi redus la minimum. Și, mai ales, lipsește cel mai important lucru pentru om: apa.
H2O, unde ești?
Cu toate că oamenii de știință sunt aproape siguri că pe asteroizi nu este apă, se crede că pe Marte, care ar fi principala escală în drumul spre asteroizi, este multă gheață, îngropată adânc sub suprafața planetei. De asemenea, se poate să existe unele buzunare de gheață într-unele dintre lunile lui Jupiter, mai ales Ganimede, Calisto și Europa, cât și pe acelea ale lui Saturn. Dacă aceste resurse ar putea fi utilizate, asta ne-ar oferi acces la elementul cel mai important pentru o ființă omenească trăind în spațiu. În viitor, ar fi posibil ca vasele miniere să remorcheze imense aisberguri prin sistemul solar. Gheața ar putea fi conservată astfel timp nelimitat, pentru că spațiul rece și vid nu oferă nici căldură și nici frecarea susceptibile să topească gheața în timpul transportului.
O altă posibilitate ar fi chiar fabricarea apei. Hidrogenul este unul dintre elementele cele mai întâlnite în univers. Cu toate că oxigenul pur este foarte rar în sistemul nostru solar, el ar putea fi extras din oxizi. Aceștia se găsesc din abundență pe asteroizi. O simplă reducere chimică ar permite eliberarea metalului și a oxigenului.
În afară de apa esențială vieții, există pe asteroizi numeroase minerale care ne-ar permite construirea și motorizarea unor vehicule spațiale. Fierul și cărbunele, principalele componente ale oțelului, sunt și ele prezente din abundență. Un alt produs util întâlnit: monoxidul de carbon, un gaz care, prin reacție cu hidrogenul, produce alcoolul metilic și metanul, ambele putând fi folosite drept carburanți.
Umanitatea dispune deja de tehnologia necesară pentru a extrage resursele din asteroizi; mai rămâne de inventat tehnologia care să captureze aceste mine de aur celeste. Atunci, exploatarea universului va deveni o realitate. În inima acestor mici planete se află Sesamul care va deschide porțile viitoarei ere spațiale.
CAROL ISER