Ne bazăm aserțiunea pe două elemente. Primul: alegerile locale au, de obicei, un grad de atracție sporit pentru electorat, dar acum au fost refuzate de peste jumătate dintre românii cu drept de vot. Al doilea: semnalul pentru această distanțare igienică de politicienii care nu-l mai reprezintă l-a dat Bucureștiul, care a înregistrat cea mai redusă prezență la urne. Electoratul bucureștean a fost mereu în avangarda vieții politice de la noi, fiind mai informat și înțelegând mai bine miza participării la ea, iar mișcările lui au influențat în bună măsură restul țării. Izbucnirile lui de revoltă au schimbat guverne și au dat peste cap planurile politicienilor, de nenumărate ori. Dacă acum a preferat să stea acasă, în niciun caz nu a făcut-o pentru că nu i-ar păsa sau pentru că s-a lenevit.
Efectul absenteismului este usturător pentru politicieni, care se văd astfel lipsiți de legitimitate. De pildă, ce primar general al Capitalei este acela care a obținut 13% dintre sufragiile tuturor bucureștenilor cu drept de vot? Căci atât înseamnă cele 43 de procente din voturile valabil exprimate care au fost primite de Gabriela Vrânceanu Firea. Ni se va spune că asta e democrația, doar cei care votează contează. Nu. Asta e "democrația" PSD plus PNL, care au decis ca alegerile de primari să se desfășoare într-un singur tur. Și asta e "democrația" unei oferte politice inacceptabile: candidați fără altă însușire decât ștampila de partid.
Cazul Bucureștiului nu e singular, dimpotrivă, este reprezentativ pentru situația din întreaga țară. La Galați, ca să luăm un alt exemplu, primarul a fost ales cu doar 9%! La Ploiești și Bacău, cu 11%! La Timișoara, cu 15%! Și vorbim de orașe reședințe de județ! Ele dau seama despre tabloul general. În aceste condiții, cei care aclamă, ca și cei care deplâng victoria "zdrobitoare" a PSD, dovedesc superficialitate, când nu sunt simpli propagandiști. PSD a reușit, în virtutea disciplinei și loialității nucleului dur al electoratului său, să-și conserve poziția de cel mai mare partid, căpătând cele mai multe mandate de primari și consilieri, ocupând și toate posturile de șefi ai administrației locale de la București. Dar nu stă deloc pe roze, și vom explica mai jos de ce. Pe de altă parte, marele învins al acestor alegeri este PNL, chiar dacă și el și-a înmulțit numărul mandatelor de edili. Întâi, pentru că a fost devansat drastic de PSD la primăriile din capitalele de județ, obținând doar 13, cu șase mai puțin decât în 2012, și cu nouă mai puțin decât în 2008. Și acolo e puterea locală! Apoi, pentru că la consiliile locale și județene, nu mai face majorități nici într-o treime dintre ele, deși, teoretic, noul PNL cumulează zestrea electorală a vechiului PNL și cea a fostului PDL. Dacă mai luăm în calcul că în urmă cu doar un an PNL era creditat cu peste 40% din intențiile de vot, căderea acestui partid ne devine și mai limpede. PNL a pierdut pentru că are un electorat mult mai exigent. Și dacă nu schimbă nimic, în toamnă va fi și mai aspru pedepsit, în scurtă vreme fiind posibil să rămână în afara Parlamentului.
Absenteismul a scos și mici învingători: vreo 5% dintre candidații independenți și, pe alocuri, candidații unor partide noi. Electoratul lor s-a dovedit motivat și, chiar dacă nu este într-un număr impresionant, pe fondul unei prezențe slabe la vot, și-a putut impune preferații. Dintre micii învingători, Uniunea Salvați Bucureștiul (USB) a avut evoluția cea mai spectaculoasă. În doar șase luni de la înființare, aruncând în luptă numai oameni necunoscuți, a obținut 30% din voturi în Capitală! Nicușor Dan, lider și candidat la Primăria Generală al USB, a anunțat că formațiunea lui se transformă în Uniunea Salvați România și ambiționează să obțină un scor la fel de bun la alegerile generale. Lăsăm pe altădată analiza calității acestui nou intrat pe piața politică. Deocamdată să reținem că absenteismul poate provoca inclusiv o înnoire a clasei politice. Așadar, departe de a fi o renunțare la joc, absenteismul este un joc la offside. Un joc cu anumite avantaje, măcar la acest moment istoric, dar și foarte periculos. Primejdia este ca politicienii să se prefacă a nu înțelege mesajul electoratului și să se bizuie, în continuare, pe nucleele dure de votanți. Atunci, absenteiștii ar putea rămâne cu buza umflată. Nu există niciun mod suplimentar de a-i penaliza pe politicieni. Nu în lipsa unei contraoferte noi și credibile. Însă, dacă o astfel de ofertă apare, vechile partide vor fi măturate de pe scena politică.