RODICA CULCER despre... Respingerea ipocriziei politice

Redactia
- Cum apreciați rezultatul alegerilor locale, în com­parație cu anii trecuți? Cum se explică absenteismul masiv, mai mare ca niciodată? Dar "picajul" PNL?

- Cred că principala trăsătură a alegerilor locale din acest an a fost absenteismul, care a reprezentat un gest de protest față de calitatea clasei politice și a performanței politicienilor în funcție. La nivel național, peste jumătate din alegători au respins oferta partidelor politice, iar în Capitală, această respingere a atins procentul spectaculos de 67% din electorat. Cei care au stat acasă au fost în primul rând tinerii, pe care niciun partid politic și niciun candidat nu a reușit să-i convingă, și electoratul tradi­țional de Dreapta, care nu s-a regăsit în oferta PNL. Și cum ar fi putut să se regăsească, de vreme ce PNL s-a comportat lamentabil, lansând trei candidați la Primărie, unul mai controversat decât celălalt, înainte de a recurge la Cătălin Predoiu, președintele organizației PNL Bucu­rești, care, de fapt, nu voia să candideze, dar a trebuit să de­paneze partidul într-un moment de criză. Campania, în­cropită pe ultima sută de metri, a fost neinspirată și lipsită de viziune strate­gică, iar decența și seriozitatea can­didatului nu au putut sal­va nimic. Mai există un ele­ment important care explică absenteismul alegătorilor de Dreapta și pe care prea puțini comentatori l-au evidențiat: PNL și-a trădat sistematic electoratul, începând din 2005, când s-a plasat la remorca lui Dan Voiculescu, apoi a rupt Alianța D.A. și a guvernat cu sprijinul PSD și al UDMR, pentru ca ulterior, sub con­ducerea lui Crin Antonescu, să formeze USL, cu PSD con­dus de Victor Ponta. Faptul că acum s-a rupt din nou de PSD, nu este perceput decât ca ultima dintr-o serie de tră­dări. Bucureștenii au sancționat deci PNL pentru aban­do­narea liberalismului. Pe fondul acestei respingeri a min­ciunii și ipocriziei politice s-a afir­mat un fost ONG, devenit partid politic, Uniunea Sal­vați Bucureștiul, condus de Ni­cușor Dan, cu un discurs anti-sistem și considerat de stân­ga de apropiații săi. Deși scorul său, de aproximativ 30%, în competiția pentru Primăria Generală, este ridicat în slăvi de o parte a mass media, este bine să ne amintim că acest pro­cent trebuie aplicat la o participare la vot de 33% din electoratul bucu­reștean, ceea ce înseamnă sub 10% din elec­toratul Ca­pi­talei. Domnul Dan vrea să-și transforme partidul într-o forță politică națională, deci trebuie să-l privim cu mare atenție și prudență. Cert este că la Bucu­rești, atitudinea sa anti-sistem și anti-politică a împiedicat unirea tuturor forțelor politice adversare ale PSD, într-o alianță care ar fi putut învinge partidul condus de un con­dam­nat penal. Vii­torul deci sună prost, căci partidul corupților, al re­țe­lelor ma­fiote care au jefuit banul public a repurtat o vic­to­rie ca­tegorică, obținând între 38-40% din votul politic. Împreună cu ALDE și UDMR poate controla de acum trei sferturi din consiliile județene, în timp ce PNL nu dă ab­so­lut niciun semn că este capabil să se reinventeze ca par­tid autentic de opoziție.

- În unele orașe mari au fost aleși sau realeși, cu ma­jorități semnificative, primari cu dosare și/sau con­dam­­­nări penale. Reprezintă acest vot o respingere a lup­tei anti-corupție?

- Nu este vorba de respingerea luptei anti-corupție, ci doar de rezistența unui sistem clientelar bazat pe un elec­torat captiv. În plus, în condițiile unui absenteism masiv, majoritățile obținute de primarii penali sunt extrem de relative și nu reprezintă majoritatea absolută a alegă­to­rilor din comunitatea locală, ci doar în jur de 15-20%. De­sigur, cazurile primarilor realeși, deși aveau dosare sau chiar con­damnări penale - ca Olguța Vasilescu la Cra­iova, Mircea Gutău la Rm. Vâlcea, Cătălin Cherecheș la Baia Mare sau George Scripcaru la Brașov - sunt scan­da­loase, dar ele nu repre­zintă o majoritate, ci ilustrează doar inerția, puter­ni­că, ce-i drept, a unui sistem bazat pe cli­entelism și corup­ție. Să nu uităm că ajutoarele sociale și bursele elevilor, de pildă, sunt la latitudinea primarilor, și că mulți angajați ai institu­țiilor publice sunt dependenți de primarul în func­ție. De­tectăm, desigur, și o duplicitate a cetățenilor, care apreciază DNA, dar nu se lasă influ­en­țați de acțiunile sale. Pe de altă parte, se va demonstra pro­babil că votul dat unui pri­­mar penal este irosit, pentru că justiția își urmează cursul și ins­tanțele îi vor condamna pe primarii găsiți vi­no­vați de fapte penale. Dar deocam­dată, procesul de cu­ră­țare a adminis­tra­ției de corupți este la început și nu este susținut de po­liticieni și de mass media, care continuă să-i trateze pe po­liticienii cu dosare penale, ca pe niște interlo­cu­tori perfect frec­ventabili - ceea ce nu se întâmplă în de­mocrațiile con­so­lidate din UE. De aceea, și corupția este to­lerată adesea, ca o com­ponentă a societății românești și a vieții cotidiene. Nu pentru că avem corupția în gene sau am fost oprimați de turci, ci pentru că nu putem su­pra­viețui altfel într-o țară condusă de elite corupte. În acest context, pentru mulți, totul a devenit relativ - inclusiv cins­tea. S-a creat deci un cerc vicios, pe care DNA îl spar­ge pe de o parte, iar poli­ti­cienii încearcă să-l refacă pe unde și cum pot. O reformă a clasei politice este mai mult decât ne­cesară, pentru că altfel, conduși de corupți cum suntem, vom fi rușinea Eu­ropei. Ea nu poate fi făcută de DNA, ci trebuie realizată de partidele politice și de ale­gători. Până acolo mai avem cale lungă, pe care o vom par­curge pro­ba­bil încet, căci principala forță politică a țării, PSD, are un condamnat penal drept preșe­dinte și este populat cu ba­roni penali. Iar o forță politică de opoziție, care să susțină deschis și concret DNA și lupta anti-co­rupție nu se arată la orizont.