ELENA BĂJENARU - Istoric, directorul Muzeului Țării Făgărașului - "Sunt convinsă că Cetatea din Făgăraș poate susține financiar orașul"

Ciprian Rus
Când trecutul devine viitor

Ca multe dintre orășelele României, și Fă­gă­rașul, străvechea așezare din inima Transil­va­niei, a avut de îndurat șocul dur al tre­ce­rii de la comunism la capitalism. Industria puternică de dinainte de '90 a ajuns pe butuci, iar puținele afa­ceri cu capital străin sau autohton nu au fost în stare să dea o di­recție clară de dezvoltare orașului. De câți­va ani, însă, Făgărașul pare să-și fi regăsit speranța în... cul­tură. În inima orașului vechi, cetatea medie­vală - locul la a cărui tihnă și siguranță au râvnit, de-a lungul veacu­rilor, atât mari domnitori munteni, cât și principi ai Transilvaniei - se dezvoltă de-a dreptul uluitor. Treci dincolo de bastioanele cu creneluri și parcă te-întorci în realitatea istorică din urmă cu sute de ani. O istorie reactivată la... "fir de păr", până în cele mai mici de­talii. O cetate monumentală, într-o sta­re de con­ser­vare impresionantă, cu detalii și fini­sa­je de cel mai ra­finat bun-gust, care i-a lăsat cu gura căs­­cată pe spe­cialiștii ame­ricani, care au urcat-o în "Top 3" cetăți din Euro­pa. La rândul lor, managerii cetă­ții care găz­du­ieș­te Mu­zeul Țării Făgărașului au simțit imediat valul de popularitate și au lansat, cu sprijinul auto­ri­tă­ților lo­ca­le, un plan de investiții care să readucă mo­numentul la prestigiul pe care îl avea în epoca medie­vală. După ce și-a dublat de la an la an nu­mărul de vizitatori și în­casările, Cetatea Făgărașu­lui atacă acum o finanțare eu­ropeană de 5 milioane de euro și are ambiția de a deveni principalul motor de dezvoltare al orașului.

Dragoste la prima vedere

- Doamnă Elena Băjenaru, în 2014, mulți dintre români au fost surprinși să afle, tocmai dintr-o pu­blicație americană, "Huffington Post", că un mare site de planificare a călătoriilor, "Hopper", a clasat Ce­tatea Făgărașului pe locul 2 între cele mai fru­moase castele din lume, din punctul de vedere al ar­hi­tecturii. Cum ați trăit acel moment și cum ați reu­șit să profitați de această neașteptată reclamă inter­na­țională?

- Vestea a stârnit un ecou extraor­di­nar. Cetatea par­că atunci a fost desco­perită de români! Chiar de a doua zi, ne-am trezit cu oameni care spuneau că vor să vadă cetatea lăudată de americani. A tre­buit să vină ci­neva din afară, să spună ce lucruri ex­traor­di­nare avem, lu­cruri pe lângă care tre­cem zilnic și nu le mai conști­en­ti­zăm valoa­rea re­mar­cabilă. Clasa­mentul a venit ca un dar pentru noi. Am deschis noi spa­ții, cum ar fi Tur­nul Tem­niței și două dintre basti­oa­­ne, și ne-am zbă­­tut să mărim ofer­ta pentru vi­zi­tatori. Stră­inii și cei care vin pentru pri­­ma dată aici sunt cu adevărat im­pre­sionați. Ce­ta­tea Făgă­raș nu e o cons­truc­ție cu briz­brizuri, e o cetate so­lidă, mo­numen­ta­lă și foarte bi­ne con­servată. De altfel, unul dintre criteriile pen­tru care am fost no­mi­na­lizați pe locul 2 a fost sta­rea foarte bună de conser­vare și fap­tul că arată ca în secolul XVII, nu a suferit foarte mul­te trans­for­mări de-a lungul timpului.

- Deși nu se bucură de no­to­rietatea altor cetăți sau castele ale Transilvaniei, pre­cum Hu­ne­doara sau Branul, Cetatea Fă­găraș are un aer special, care te face să te în­dră­gostești de ea imediat ce îi treci pragul. Asta ni s-a întâmplat și no­uă, repor­terilor de la "For­mula AS", aflați în docu­mentare în zona aceasta. Și în cazul dvs. a fost dra­goste la prima vedere?

- În 1992, când am terminat facultatea de istorie, am văzut la avizierul facultății din București două pos­turi de muzeograf pentru Muzeul Țării Făgă­ra­șului. Ca toți absolvenții, și eu, și prietenul meu, care absolvise, și el, istoria, eram puțin dezorientați. Ne-am zis să ve­dem despre ce este vorba și atunci am vizitat pentru prima oară cetatea aceasta minunată. Așa cum spuneți, a fost dragoste la prima vedere! Am fost realmente impresionată din primul moment: nu îmi imaginam că într-un orășel atât de mic poate exista o cetate atât de mare. Iar odată veniți aici, nu ne-am mai pus niciodată problema să plecăm. Chiar dacă au mai fost propuneri de la alte muzee, nu ne-am dorit niciodată să plecăm de aici. Eu, una, m-am atașat foarte tare de cetate și de ceea ce am făcut aici, până la a fi numită director.

Când autoritățile se implică

- Cum arăta monumentul în anii '90, când ați venit aici?

- Când am ajuns prima oară în cetate, muzeul avea un spațiu expozițional de doar zece încăperi, birourile erau într-o singură cameră, însă exista o cramă în fosta pivniță a cetății și era și un hotel, cu bar, în corpul de la intrare. Prin 2008-2009, când am mai fost vizitați de colegii dumneavoastră de la "Formula AS", aveam căldură doar în zona de birouri, deci, condițiile erau grele. Din 2012, însă, municipalitatea s-a impli­cat mult mai activ în dezvoltarea cetății, conștien­tizând poten­ția­lul turistic și economic. Eu cred cu tărie că cetatea poate să susțină financiar orașul, dacă este promovată cum trebuie!
În 2012, când am preluat mandatul de manager, am primit fonduri pentru a aranja spațiile unde noi func­țio­nam cu depozitele și, astfel, am mărit spațiul care se poate vizita, am extins expoziția permanentă, care pre­zintă istoria, etnografia și arta Țării Făgă­rașului. În pre­zent, turiștii pot vedea aici o trecere în revistă a isto­riei Țării Făgărașului, într-o înșiruire de evenimente, în contextul istoriei naționale: să nu uităm că cetatea aceasta, centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, are o istorie puternic im­pregnată de ro­mâ­nism. Făgărașul s-a aflat, adesea, în po­sesia dom­ni­lor munteni, Mircea cel Bă­trân, Vlad Dra­cul sau Vlad Țepeș, iar Mihai Viteazul o considera cetate de scaun!
Tot în expoziția permanentă avem și o prezentare pe scurt a etnografiei Țării Fă­gă­rașului, cu amenaja­rea unui inte­rior țărănesc, cu porturile și cu ceramica spe­cifice zonei. Am făcut, apoi, o re­constituire de epo­că în Sala Dietei. La mijlocul seco­lului al XVII-lea, mai multe diete ale Transilvaniei s-au ținut aici, pentru că cetatea devenise re­ședin­ță tem­po­rară a principilor Transilvaniei.

- Muzeul are și o impre­sio­nantă colecție de icoa­ne pe sticlă, semnate de nume mari ale artei popu­lare. Cum ați făcut po­si­bilă pre­zen­tarea acestor ca­po­do­pe­re, care se găsesc doar în co­lecții particu­lare?

- Una dintre direcțiile prin­cipale pe care ne-am concentrat a fost tocmai atragerea alături de noi a colecționarilor parti­cu­lari. Sunt oameni în Ro­mânia care au un pa­trimoniu deosebit de va­lo­ros, care nu poate fi văzut de omul obiș­nuit. Avem o colecție de glă­jă­rie, de la faimoasele glă­jării de la Porumbacu și Bixad, co­lecția de icoane pe sticlă de care pomeneați, o colecție de țesături și bro­derii săsești, piese extrem de va­loroase. În plus, organi­zăm în fiecare an cam zece ex­poziții temporare, alături de muzee importante din zona noastră. Avem, de exem­plu, un parteneriat de durată cu Muzeul Bruckental din Si­biu. În acest an, vom face o expoziție dedicată stăpâ­nilor Făgă­rașului, la care vor participa muzee din în­trea­ga țară, care au piese care se leagă de numele dom­nilor ro­mâni sau ale principilor ardeleni care au deținut cetatea. Vom avea piese absolut remarcabile din colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei de la Cluj-Napoca și ale Muzeului Național de Istorie a României din Bucu­rești.

Lebedele negre și deschiderea porților

- Mulți dintre vizitatori se opresc să fotografieze lebedele de pe apa ce înconjoară cetatea. Care este povestea lor?

- În secolul XVII, principesele castelului au adus aici, pe apa din șanțul din jurul cetății, mai multe lebe­de. De fapt, Zsuzsanna Lorantffy a fost cea care le-a adus și tot ea a dat instrucțiuni clare îngrijitorilor ce­tății, să li se ofere o rație de hrană de o pâine de secară pe zi. De câțiva ani, noi avem peste 20 de lebede, dintre care două negre, plus mai mulți puișori, care sunt o atracție deosebită pentru oamenii din oraș și pentru vi­zi­tatori. Sunt multe astfel de mici detalii, prin care în­cercăm să reînviem poveștile cetății de odinioară. Bu­năoară, în special pentru cei mici, am creat o gardă a cetății, care execută schimbul în fie­care sâmbătă și du­minică, de la ora 12. Deschiderea porților cetății se desfășura după un anumit ritual, iar noi reconstituim acest moment. Se bat tobele, se des­chid porțile cetății, se spun rugăciuni speciale. Garda are armuri recons­ti­tuite după cele originale, sunt foar­te frumoase. Ne-am imaginat noi că va fi un impact la public, dar este mult mai mare decât am crezut!

Comandanții NATO, la sfat în Sala Tronului!

- Cetatea Făgărașului s-a dezvoltat nu doar în zona muzeală și turistică, ci și în cea a afacerilor. Ma­nagementul inteligent se potrivește, deci, și cu isto­ria...

- La sfârșitul anului trecut, am deschis Sala Tro­nu­lui, pentru a aduce și venituri suplimentare. Am gândit noile spații ca săli multifuncționale, care pot fi închi­riate pentru diferite evenimente, conferințe, workshop-uri. Mobilierul (executat impecabil la o firmă din Alba Iulia), deși este inspirat din modelele de epocă, e totuși confortabil și poate fi folosit. Pri­mul mare eveniment găzduit de Sala Tronului - pen­tru care am făcut eforturi deosebite ca să terminăm toate detaliile de pus la punct - a fost o reuniune a Comandamentului Alianței Atlan­ticului de Nord de la Napoli. Ei aveau aplicații la acea dată aici, la Cin­cu. A fost ca un examen pentru noi. A trebuit să ne or­ganizăm foarte repede, pentru că în februarie nu aveam nimic în sala tronului, iar în luna mai, mo­bi­lierul era deja pus în sală. Și noi, și muni­cipalitatea, am primit scrisori de mulțumire din partea NATO, iar după eveniment, au continuat să vină la noi fie ofițeri superiori, fie soldați NATO, semn că cei care au fost aici prima oară au spus mai departe despre ce au văzut aici. Se pot organiza și evenimente de mai mici di­men­siuni, dar și evenimente cu până la 150 de invi­tați. Sălile noastre pot găzdui și ceremonii civile de căsătorie. Dorința tinerilor de a se căsători în aceste spații istorice este destul de mare, așa că avem nume­roase programări de-a lungul acestui an.

- Povestiți-ne un pic despre mecanismul de finan­țare a lucrărilor impresionante de aici. Din ce bani ați reușit să faceți tot ce ați făcut?

- Tot ce s-a făcut până acum în cetate s-a făcut din fonduri de la autoritățile locale și, o mică parte, din fondurile noastre proprii. Acum se deschide, însă, o sesiune de aplicații pe fondurile europene și vom depune un proiect pentru restraurarea zidurilor cetății. De asemenea, se vor reface podurile de peste șanțul cu apă din jurul cetății. E un proiect de 5 milioane de euro, finanțare maximă, iar proiectul nostru a trecut de prima fază de avizare.

- Cum se traduce, în cifre, această revigorare din ultimii ani a Cetății Făgărașului?

- Numărul de vizitatori a crescut de la 19.000 în 2012, la peste 50.000 în 2014. În 2015, am avut 75.000 de vizitatori, iar veniturile s-au dublat de la an la an. Și anul acesta, raportat la același moment din anul trecut, numărul vizitatorilor s-a dublat, deci, cu siguranță, vom trece de 100.000 de vizitori în 2016!
- Succes și de acum înainte! În memoria tim­pului veți rămâne, cu siguranță, una din "marile Doamne" ale Cetății din Făgăraș.

Foto: DREAMSTIME/ ZIARUL LUMINA