Prof. dr. RADU BALTASIU - "Elita intelectuală românească are o jenă în a trata problema națională"

Cristian Curte
Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

Românii din regiunea Covasna-Harghita sunt minoritari în propria țară. Asta o știm cu toții, nu e o teorie, ci un fapt statistic. Este însă tragic că, spre deosebire de toate celelalte mino­ri­tăți din România, pe ei nu îi apără nimeni. Sunt la mâna unei administrații maghiarizate, care, din când în când, face pași spre asimilarea lor completă. Despre această situație, care unui european i-ar părea cel puțin bizară, revista noastră a scris în repetate rânduri, fără ca oficiali ai statului român să ia atitu­di­ne. Grav este însă că nici intelectualii nu sunt preocu­pați de soarta și evoluția autointitulatului "Ținut Secuiesc". Majoritatea afișează indiferență, iar cei care sunt preocupați de problemă se tem să nu fie etichetați drept naționaliști, cuvânt pus la index de elita corectă politic (politically correct). Exis­tă însă și o mino­ritate de intelectuali ne­în­re­gi­men­tați, care nu se uită mereu peste umăr când scriu sau vor­besc public. Unul dintre ei este și prof. dr. Radu Bal­tasiu, sociolog, director al Centrului Euro­pean de Studii în Probleme Etnice al Academiei Ro­mâ­ne și al Direcției pentru Românii din afara gra­ni­țelor și Limba română din cadrul ICR. Domnia sa a în­treprins în comunitățile ro­mânești din Covasna și Har­ghi­ta o cercetare so­cio­logică, iar rezultatele ei, publi­ca­te în cadrul unui stu­diu științific, patronat de Aca­de­mia Română, ar trebui să-i dea de gândit oricărui român, mai ales politician cu răspundere publică. Mai ales că în respectivul do­cument apare un plan al unor cerce­tă­tori din Un­ga­ria, care propun, public, maghia­ri­zarea romilor, pen­tru asigurarea prezervării domi­na­ției ungurești în cele două județe.

"În Harghita-Covasna există colectivități românești care trăiesc în frică"

- Domnule profesor, aș începe prin a vă ruga să faceți o radiografie a comunității românești din Co­vasna și Harghita.

- Autointitulatul Ținut Secuiesc are astăzi, de facto, o largă autonomie, în vreme ce comunitatea româ­neas­că de acolo este cvasi ignorată; ea are acces la re­sursa administrativă, în măsura în care e condusă de primari români, sau dacă are legături directe cu ad­ministrația centrală. Vorbim, de fapt, de discriminarea unei mino­ri­tăți, căci asta sunt românii în Harghita-Co­vasna. Da­că "Consiliul Național pentru Com­ba­terea Discri­mi­nării" și-ar face vreme să analizeze așe­zat, conform le­gii, această chestiune, ar descoperi că ro­mânii sunt dis­criminați negativ în această zonă. Eli­ta maghiară preo­cupată de identitatea maghiară are un număr im­presio­nant de specialiști din Ungaria și din România, care studiază "stocul lor de vitalitate", ca să zic așa, și care pro­pun politici ce sunt mai mult sau mai puțin în­su­șite de către administrațiile locale din zonele cu popu­lație preponderent maghiară și nu numai. Începu­tu­rile ac­tualei situații sunt seculare. Au fost comunități româ­nești care nu și-au mai revenit după șocul din 1940 când a fost cedat Ardealul de Nord (noi am iden­tificat în teren asemenea lucruri). Atunci oamenii au fost de­portați masiv și nu s-au mai întors; am întâlnit comu­nități înghețate în frica anului 1940. E un feno­men absolut straniu: frica este un fe­no­men individual, dar noi am întâlnit comunități care trăiesc în frică, o frică ne­precizată, motiv pentru care au comportamente insu­ficient studiate, care se ma­nifestă inclusiv prin pier­derea limbii - nu mai vorbesc limba lor strămo­șească, româna, decât la slujbă.

- În studiul dvs. ați atras atenția asupra unui plan cam ciudat de prezervare a identității comu­ni­tății maghiare în Transilvania. Despre ce este vor­ba?

- Există un studiu al unor cercetători maghiari (din care noi am citat), care cartografiază România din punc­tul de vedere a ceea ce ei numesc "abilitatea re­pro­­­ducerii etnice maghiare". Autorii au împărțit Tran­sil­­vania în 4 regiuni ale acestei "reproduceri etnice ma­ghiare", făcând o proiecție care operează pe 30 de ani, între 2002 și 2032. Conform acesteia, ei au calculat care este cea mai potrivită zonă pe care ar tre­bui să se con­centreze pentru a păstra "potențialul etnic ma­ghiar", iar aceasta este Harghita-Covasna. Celelalte trei regiuni sunt zone în care fie maghiarii și-ar fi pier­dut potențialul acesta de reproducere etnică și ar fi fost deja "asimilați" de români, fie procesul de asi­milare "ar fi ireversibil". Atunci, singura lor zonă de oarecare optimism este zona a patra, Covasna-Ciuc. Iar în această zonă, speranțele autorilor sunt legate de co­munitatea romă care, pentru autori, re­prezintă un grup-țintă interesant. Ei pornesc de la pre­misa că populația aceasta de romi este cea mai prolifică - se estimează că este singura populație care va crește în următorii 20 de ani în zonă, contingentul femeilor fertile din această etnie explodând la peste 190% în 2032. Citez din studiu: "Principala preocu­pare în ceea ce îi privește pe romi este integrarea acestora în sistemul instituțional maghiar". Eu am toată stima pentru colegii maghiari, preocupați cu atâta atenție de soarta consângenilor lor; însă am încercat să atrag atenția, de câte ori am avut prilejul (nu știu în ce mă­sură am fost înțeles) că ideologizarea ris­că să ducă la o fundătură, și iată că am avut drep­tate: această zonă este printre cele mai sărace din Ro­mânia, iar maghiarii suferă de sărăcie la fel ca și ro­mânii. Ce înseamnă ideologizare? Înseamnă absolu­ti­zarea, în cazul de față, a acelor idei privind etni­ci­tatea, și ignorarea completă a tuturor celorlalte pro­ble­me care țin de bunăstarea unei comunități. Și atunci, dacă, pe de o parte, românii, care sunt comu­ni­tatea minoritară locală din Harghita-Covasna își pierd structurile comunitare, care se atro­fia­ză, pentru că nu au acces la administrație, economie, cul­tură ș.a.m.d., cealaltă comunitate, maghiară, ma­joritară în această regiune, riscă tot un impas - de astă da­tă unul ideologic, prin hipertrofia unor preocupări care riscă să-i consume tocmai vitalitatea de care res­pectivii cercetători sunt preocupați. Ei riscă să ajungă o "comunitate inventată", un termen consacrat apărut în sociologia celei de a doua părți a sec. XX.

"Etnicul e ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă îl supralicitezi, are efecte perverse"

- Deocamdată, comunitatea maghiară din Har­ghita-Covasna nu pare deloc inventată. Dimpotrivă, ea există și e foarte puternică...

- Diferența dintre o comunitate reală și o comu­nitate inventată este aceea că o comunitate reală este o structură întemeiată în primul rând pe tradiție, pe afinitatea lingvistică, pe sentimentul de apartenență, în timp ce comunitatea inventată este mai degrabă o co­mu­nitate strânsă în jurul unui scop, adeseori, ideologic. Nicolae Iorga discută în Hotare și spații naționale, despre statele de substituție, versus statele organice. Sunt convins că majoritatea colegilor mei ma­ghiari cunosc această chestiune, pentru că în lucra­rea citată sunt discutate și pericolele ideologizării etnicului. Etnicul e o constantă, este ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă te joci cu el, în sensul că îl supralicitezi, ai efecte perverse. În Covasna-Harghita principalul efect este sărăcirea populației, inclusiv a celei maghiare. Statistic, aceste două județe sunt cele mai înapoiate din Transilvania și printre cele mai înapoiate din România. Eu cred că, pur și simplu, în aceste două județe e vorba de un blocaj. Cei care ar vrea și ar putea să facă ceva nu reușesc nimic, pentru că sunt supuși presiunii unei norme de grup. Dacă norma de grup este asta pe care o vedem la televizor, cu patrii și tradiții inventate sau exagerate, cu istorii exagerate sau reinventate, atunci, sigur că oamenii care au un comportament mai așezat, români sau maghiari, nu au loc în discuție.

- De fapt, cine sunt, cu adevărat, responsabili de soarta comunității românești din Covasna-Har­ghita? Cine sunt cei care au împins-o în această zonă gri a existenței, făcând din ei o etnie mai puțin protejată decât orice altă etnie din România. Și asta, în propria lor țară!

- Sunt două tipuri de elite responsabile de această situație: cele care produc idei și cele care le imple­men­tează. Elita intelectuală românească, care produce ideile, are o problemă, o reținere, o jenă în a trata pro­blema națională - și din această perspectivă suntem, cred, o excepție europeană. Nu-mi dau seama dacă mai există vreo țară în care elita intelectuală, cu acces la re­surse, să fie atât de jenată, încât nu doar să nu dez­bată, dar să trateze uneori chiar cu dispreț fenomenul propriei comunități. În al doilea rând, sunt responsabili cei care au puterea de a implementa ideile - adminis­trația. Ar trebui menționat că în ultimii 100 de ani, administrația locală din Covasna-Harghita a fost preponderent în mâna comunității maghiare, care a con­dus, atât în vremea perioadei staliniste a comu­nismului din România, cât și după 1989.

- Cum de aceste probleme ale românilor din Covasna-Harghita nu au explodat într-un Kosovo?

- Pentru că poporul român este foarte tolerant și pentru că avem experiența negocierii, în istorie, a statutului de națiune tolerată în propria sa țară. După răscoala de la Bobâlna și, mai precis, prin codul lui Werböczy, românii, cea mai numeroasă naționalitate din Transilvania, au devenit națiune tolerată. Asta, apropo de noțiunea de toleranță. Asta înseamnă o jumătate de mileniu, dacă nu mai mult, de experiență istorică cu un tip particular de administrație.

"Marea problemă a comunității maghiare este blocajul politic"

- Deocamdată, problemele din Covasna-Harghita nu sunt băgate în seamă dar zona respectivă ar putea deveni instabilă. Ce ar trebui făcut?

- Cel mai bun studiu din acest punct de vedere a fost făcut de Anton Golopenția, în perioada interbelică, el fiind unul dintre sfătuitorii guvernului din acea pe­rioa­dă și unul dintre cei mai importanți cercetători ai șco­lii sociologice de la București. El vorbește despre in­tegrare, iar termenul care decurge de aici este acela de interculturalitate, care are și o consecință econo­mi­că foarte interesantă - și anume, conexarea acestui teri­toriu cu restul teritoriului. De pildă, noi am fost sur­prinși să vedem că fluxul economic natural între aceas­tă zonă și restul țării nu este nici către Cluj-Napoca, nici către Târgu Mureș, cu atât mai puțin către alte ca­pi­tale europene vecine, ci către Brașov. Deci, Brașovul are o energie gravitațională atât de importantă, încât dă peste cap calculele minților înfierbântate. Pentru că, dacă economic, oamenii se duc spre Brașov - un cen­tru economic important, un oraș nu doar românesc, ci cos­mopolit, deschis, cu o economie neutră din punct de vedere ideologic, un oraș prin excelență cultural, cu uni­versitate, Brașovul însuși va filtra aceste preocupări și va asigura un debușeu presiunilor din Covasna-Harghita, pentru toată populația, indiferent de etnie. Dar lucrul acesta nu pare a fi fructificat suficient. Adică, e foarte important să existe o legătură feroviară mult mai bună. Cum ajung, de pildă, laptele, sau fânul, sau carnea, care sunt produse de o calitate excepțională în Covasna-Harghita, într-un centru industrial ca Bra­șo­vul, Bucureștiul ori Bacăul? Nu există un transport al mărfurilor coerent, nu ai rețele de distribuție care să valorifice în folosul comunităților produsul local. Toți locuitorii acelei zone sunt realmente izolați, indiferent de etnie, pentru că nu există un circuit economic coe­rent. Șoselele sunt modernizate la nivelul perioadei in­terbelice, dar nu s-a construit nimic nou semnificativ spre zona aceea, căile ferate astăzi au o viteză de cir­cu­lație mult mai mică decât în al Doilea Război Mon­dial. Marfa e perisabilă, ne trebuie antrepozite, trebuie un pic gândită chestiunea. Astăzi, spre exemplu, e mai ușor să aduci lapte din Polonia, la fabrica din Sfântu Gheorghe, decât din Harghita! Fabrica locală de lapte din Sfântu Gheorghe a văzut că e mai profitabil să ia lap­te din Polonia sau Ungaria, decât de la țăranii din apro­piere. Toată lumea are probleme, iar marea pro­blemă a comunității maghiare este blocajul politic: ei nu au alternativă doctrinară, aproape toți votează aceeași formațiune, este o înregimentare care le închi­de perspectivele. În fine, e un comportament tipic celor care se consideră minoritari - drama este că ei nu sunt mi­noritari, sunt majoritari acolo și ar trebui să-și asu­me condiția de majoritar.