TIA ȘERBĂNESCU - "Brexit-ul prinde România în stare de confuzie"

Analiza politică a lunii IUNIE

"Premierul englez David Cameron și-a forțat și ne-a forțat norocul"

- Electoratul englez a votat, în majoritate, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Procesul de retragere poate dura între doi și zece ani și, fără în­doială, va avea efecte asupra întregii UE. În ce mă­sură va afecta și România? Putem face față acestei noi crize?

- Brexit-ul dovedește că sunt și pe alte meleaguri politicieni la fel de dezamăgitori ca ai noștri. Pre­mierul englez David Cameron și-a forțat și ne-a forțat norocul. A jucat la două capete și s-a trezit cu o deci­zie care ne va costa scump pe toți. A făcut referen­dumul crezând că va închide gura tuturor cârtitorilor - și a celor din propriul partid, și a celor din partidele na­ționaliste - și că va da, totodată, șah Uniunii Euro­pene, forțând-o să-i acorde alte avantaje Marii Brita­nii. Însă efectele sunt devastatoare pentru toată lumea. Marea Britanie a contabilizat deja sume exorbitante pierdute pe bursele internaționale și o scădere istorică a lirei. Scoția și Irlanda de Nord și-au anunțat intenția de a ieși din regatul Marii Britanii, pentru a rămâne în UE. Pe lângă aceste consecințe imediate, mai sunt și al­tele, care se vor vedea în timp. De asemenea, UE va fi zguduită prin retragerea marelui contribuabil bri­tanic, prin restrângerea pieței europene și a spațiului de circulație liberă a persoanelor, capitalului și bu­nurilor. Poate doar partidele extremiste din Europa să fi câștigat din acest eveniment. Dar numai pe termen scurt, la nivelul imaginii. Probabil că se vor replia și ele, în pofida strigătelor de satisfacție pe care le scot, realizând costurile pe care le presupune ieșirea unui membru din UE. Nu e de așteptat să se organizeze, curând, referendumuri pe același subiect și în alte state, chiar dacă extremiștii le-au cerut. Pe de-altă parte, Brexit-ul pică și într-unul dintre momentele cele mai dificile pe care le traversează UE. Nici bine nu am ieșit din criza economică și ne-am confruntat cu ofensiva islamică și cu un val de atentate teroriste. Acum era nevoie, mai mult decât oricând, de soli­daritatea statelor UE. Evident, Marea Britanie are des­tule motive de nemulțumire privind funcționarea UE, cum au și alte state. Totuși, soluția nu este re­tra­gerea din UE. E ca și cum noi, pentru că suntem ne­mulțumiți de parlamentarii noștri, am desființa mâine Parlamentul, în loc să schimbăm ce trebuie schim­bat pentru ca acesta să-și îmbunătățească activi­tatea. Și fiindcă tot vorbim despre România, această lovitură en­glezească a găsit-o într-o situație destul de confuză. Bi­neînțeles că, imediat, președintele Io­hannis, pre­mie­rul Cioloș și guvernatorul Isărescu ne-au liniștit, declarând că putem face față oricărei crize, că leul e stabil, că România nu va suferi de pe urma acestui epi­sod, că, în fine, dracul nu e atât de negru. Un mesaj absolut de înțeles, căci nu se cuvenea ca liderii politici să bage panica în populație. Totuși, experiența ne arată că, de câte ori am primit astfel de me­saje tem­perate de la politicieni, acestea n-au fost ur­mate de măsuri care să justifice o asemenea abor­dare pozitivă. Dimpotrivă. Iar pe fondul divorțului dintre declarații și realitate, au fost încurajate miș­cările obstrucționiste și haotice din politica româ­nească. Iar cea mai rele­vantă, din acest punct de ve­dere, este activitatea Par­la­mentului, pe care d-l Călin Po­pescu Tăriceanu îl pro­clamă drept "singura insti­tuție democratică din România". O enormitate ca asta este greu de egalat. Șansa noastră este tocmai că sun­tem în UE. Și, într-un fel sau altul, vom depăși orice criză, împreună cu celelalte țări membre.

"Prin blocarea guvernului în a lua decizii de urgență, țara rămâne în pom"

- La ce vă referiți, în mod special, când spuneți că Parlamentul a recurs la mișcări haotice și obs­truc­ționiste?

- De exemplu, a votat legea pensiilor speciale pentru aleșii locali, în ciuda faptului că bugetul nu poate suporta o nouă povară de acest tip. Și așa, restul pensiilor și alocațiilor sociale sunt plătite din îm­prumu­turi, pe care le vor achita generațiile viitoare. Da­că tot mărești sarcina pe buget, riști să intri în colaps. Alt exemplu: parlamentarii au votat împotriva ur­măririi penale a fostului ministru de Externe Titus Cor­lățean, dovedindu-se consecvenți în a obstruc­ționa Justiția. Tot în această perioadă, d-l Tăriceanu, președintele Senatului, a depus un proiect de lege, prin care îi exclude pe președintele României și pe ministrul Justiției din procesul de numire a pro­cu­rorilor șefi. Cum să-l elimini de la numirea procu­rorilor șefi pe președinte, care este demnitarul ales cu cele mai multe voturi? Culmea este că inițiativa d-lui Tăriceanu a primit aviz negativ chiar de la Consiliul Superior al Magistraturii, taman instituția despre care ini­țiatorul spunea că ar trebui să numească ea singură procurorii șefi. Mai departe, Parlamentul a dezin­criminat conflictul de interese pentru faptele comise până în 2013, când acesta a apărut explicit într-o lege. Ca și cum furtul unui anume bun, dacă nu e prevăzut într-o lege specială, nu e furt. Cu alte cuvinte, nu scrie legea explicit că furtul de cisterne e pedepsit de lege, atunci nu e ilegal. Logică parlamentară. De fapt, par­lamentarii urmăresc să-i scape de pedepse pe o bună parte dintre colegii lor, care și-au angajat rudele la birourile parlamentare. Același Parlament a decis, în premieră, să refuze guvernului posibilitatea de a da or­donanțe de urgență pe timpul vacanței parla­mentare de vară. Practic, guvernul este împiedicat să ia anu­mi­te decizii care au un caracter de urgență. Și într-un astfel de caz, țara rămâne în pom. Orice s-ar întâmpla vreme de trei luni (las' că parlamentarii nu lucrează nici cu o lună înainte, nici cu una după, mai ales ca vine și campania electorală), stăm și ne uităm.

- Și în zona justiției a existat animație în luna iunie. Mărul discordiei a fost conflictul între po­liticieni și magistrați referitor la abuzul în serviciu, tranșat de Curtea Constituțională. În ce a constat miza acestei dispute?

- Decizia CCR a fost așteptată cu interes și, să recunoaștem, cu oarecare teamă, pentru că a existat o campanie de presă și o presiune constantă din partea multor politicieni, pentru dezincriminarea abuzului în serviciu. Alina Bica, fost procuror șef la DIICOT, a lucrat la Codul Penal pe când era în funcție, dar acum a cerut Curții Constituționale să admită că abuzul în serviciu este neconstituțional. A constatat asta după ce ea însăși a fost acuzată de abuz în serviciu. Mulți politicieni sunt și ei acuzați de aceeași faptă. D-na Codruța Kovesi, șefa DNA, a explicat, însă, că dez­incri­minarea abuzului în serviciu ar însemna ca 42% din dosarele DNA să se închidă, iar prejudicii de 620 de milioane de euro să nu mai poată fi recuperate. Iată, deci, miza! Hotărârea CCR a fost aceea că ar­ti­colul de Cod Penal privind abuzul în serviciu este consti­tuțional, cu precizarea că formularea referitoare la comiterea faptei prin "exercitarea atribuțiilor în mod defectuos" să fie înlocuită cu "prin încălcarea legii". Ceea ce oricine înțelegea, de fapt. Dar în felul ăsta se elimină orice interpretare.

"Președintele Iohannis a fost lăsat în offside, la cererea Rusiei"

- În luna care tocmai s-a încheiat, am avut parte și de o premieră nedorită în politica externă. Ini­țiativa înființării unei flote comune de către ar­matele României, Bulgariei și Turciei, pentru a con­tracara eventualele atacuri rusești în Marea Nea­gră, a fost respinsă de premierul bulgar Boiko Bo­risov, într-o manieră surprinzătoare, de față cu pre­ședintele României, Klaus Iohannis, pus, astfel, în­tr-o situație ridicolă. Cum a fost posibil un ase­me­nea eșec diplomatic? De ce nu l-au prevenit Mi­nis­terul de Externe și SIE pe președinte că există re­ticențe dinspre partea bulgară?

- Astfel de înțelegeri sunt îndelung pregătite și, când sunt anunțate public, de regulă nu au loc sur­prize din partea actorilor principali. Pregătită a fost și această decizie, căci premierul Dacian Cioloș fu­sese în Bulgaria și discutase cu omologul său pe această temă. Se pare, însă, că premierul bulgar s-a răzgândit cândva între momentul în care și-a dat acordul și cel al anunțului oficial. Deodată, Bulgaria nu mai con­sideră oportună crearea unei flote integrate la Marea Neagră, pe motiv că acest pas ar putea stârni o reacție negativă din partea Rusiei. Prim-ministrul bulgar, Boiko Borisov, a afirmat că nici el, nici președintele Rosen Plevneliev, nici ministrul Apărării nu consi­deră ca fiind o idee bună constituirea unei asemenea forțe, lăsându-l fără replică pe președintele României. Probabil că Rusia a exercitat mari presiuni asupra Bulgariei, pentru ca aceasta să-și ia cuvântul înapoi. Având în vedere dependențele Bulgariei de Rusia, nici nu e de mirare. Dar oricât de adormit ar fi Klaus Iohannis, nu cred că s-a dus cu totul nepregătit la So­fia. A fost lăsat în offside, după o răzgândire foarte în scurt a bulgarilor, despre care n-au știut nici ser­viciile noastre de informații. Asta trebuie să fie ex­plicația. Efectul asupra imaginii președintelui Io­hannis și a României nu este de neglijat, dar nu dă dreptul vre­unui politician român să jubileze, așa cum face, de pil­dă, Victor Ponta.

"Monarhia în România a devenit o anexă. Nu mai prezintă niciun interes"

- Un alt eveniment care a declanșat un val de re­acții în presă și pe rețelele sociale a fost înțelegerea dintre Casa Regală și PSD privind finanțarea ur­ma­șilor regelui Mihai de către stat. Ce resorturi a îm­pins Casa Regală să se predea definitiv PSD?

- PSD face, de multă vreme, eforturi pentru a scă­pa de imaginea de partid comunist, al unei clase mai rudimentare, fără blazon. Și-atunci a găsit momentul perfect de a se "înnobila", prin prinderea la butonieră a Casei Regale. Totuși, Casa Regală s-a predat mai demult PSD, încă de pe vremea când regele Mihai era activ și a consimțit la compromisuri cu partidul d-lui Ion Iliescu, pentru a-și recupera averea confiscată de comuniști. L-am văzut cu toții pe rege cum i-a în­mâ­nat lui Adrian Năstase, pe atunci prim-ministru, pre­miul unei reviste de can-can. Tot atunci, prințul Duda era numit emisar special al guvernului și primea bani de la stat pentru necunoscute servicii diplo­ma­tice. Mai târziu, principesa Margareta și Radu Duda îl in­vi­tau pe premierul și liderul PSD, Victor Ponta, la dineuri restrânse. Ei, acum a venit și rândul lui Liviu Drag­nea, noul șef al PSD, să bată palma cu familia re­gală. Proiectul de lege prevede ca să i se acorde Ca­sei Regale statut de persoană juridică de utilitate pu­blică, la fel ca unor ONG-uri. În virtutea acestui sta­tut și a unor prevederi legale speciale, Palatul Eli­sa­beta va rămâne reședință regală și când nu va mai fi în viață regele Mihai, care are dreptul la el, ca fost șef de stat. Cheltuielile cu palatul vor fi suportate de la bu­get, palatul va avea funcționari plătiți de stat etc. Prin această manevră, familia regală și-a trădat vo­ca­ția monarhică, pentru că nu mai este neutră în re­la­ția cu partidele politice. În schimb, principesa Mar­ga­reta și soțul ei își asigură pe mai departe traiul la ni­vel princiar. Păcatul e că banii sunt din buzu­narele noas­tre, nu din cele ale PSD. Față de regele Mihai, sta­tul ro­mân avea anumite obligații, dar față de ur­ma­șii lui, nu are. Pentru că azi România este republică, iar prin­ci­pesa Margareta nu are niciun rol în stat, chiar dacă es­te, teoretic, urmașă la tron. Cu atât mai pu­țin cu cât re­venirea la regimul monarhic este foarte pu­țin pro­ba­bi­lă. Forța și frumusețea monarhiei consta în faptul că era o alternativă la sistemul actual. În acest mo­ment, a încetat să fie o alternativă și a devenit o anexă. E limpede, deci, că nu mai prezintă niciun interes.